Importanţa studierii cu elevii a potenţialului turistic din orizontul local

Utilizarea orizontului local determină realizarea laturii formative a procesului instructiv-educativ. Prin folosirea sistematică a orizontului local, elevii sunt pregătiţi treptat să înţeleagă fenomenele geografice şi să dobândească numeroase cunoştinţe, deprinderi, priceperi şi reprezentări. Cunoaşterea orizontului local face posibilă o mai bună înţelegere a cunoştinţelor acumulate la clasă.
Elevii îşi procură informaţii despre orizontul local prin observare directă, individuală sau în grup, atunci când realizează vizite, drumeţii sau excursii coordonate de către cadre didactice şi alte persoane care însoţesc aceste activităţi extraşcolare. Încă din ciclul preşcolar are loc o cunoaştere a orizontului local prin deplasarea preşcolarilor spre grădiniţă sau în plimbările prin localitate. Elevii din ciclul primar acumulează informaţii despre mediul înconjurător în lecţiile predate la Cunoaşterea mediului, Ştiinţe şi de Geografie. Elevii din ciclul gimnazial dobândesc cunoştinţe despre localitatea de domiciliu pe parcursul lecţiilor desfăşurate la geografie, istorie, fizică, biologie etc.. Relaţiile dintre geografie şi istorie sunt foarte frecvente, faptele istorice se raportează la spaţiul teritorial concret, reprezentat pe hărţi, la condiţiile geografice care au influenţat demersul istoriei. Legăturile dintre geografie şi fizică se regăsesc în explicarea unor fenomene fizice, care sunt legate de încălzirea suprafeţelor, de formarea vânturilor, de temperatura aerului. Relaţiile dintre geografie şi chimie sunt evidenţiate prin explicarea unor procese industriale privind utilizarea unor materii prime de tipul cărbunilor, petrolului, gazelor naturale, cărbunilor, minereurilor. (M.E. Dulamă, 2010).
Atât profesorul cât şi elevul ar trebui să aibă în vedere că învăţarea geografiei are un caracter unitar şi integrat, atât când studiem orizontul local, cât şi când cercetarea noastră se extinde la niveluri superioare: regional, continental sau planetar.
Prin studierea orizontului local, se urmăreşte realizarea următoarelor obiective:
-utilizarea unor proceduri simple de investigare a realităţii geografice;
-dezvoltarea abilităţilor şi capacităţilor cognitive;
-înţelegerea caracterului structurat al mediului prin explicarea relaţiilor dintre elementele observate;
-dobândirea unor proceduri simple de cercetare a realităţii;
-dobândirea unor concepte din diferite domenii (biologie, istorie, fizică, chimie etc.) după anumite modele;
-efectuarea în orizontul apropiat a unor activităţi de investigare independentă;
-dezvoltarea competenţelor specifice geografiei;
Unii autori definesc orizontul local ca fiind teritoriul aflat în jurul satului sau oraşului în care se pot realiza aplicaţii cu elevii în timp de aproximativ 6 ore, pe jos sau cu mijloace de transport. Alţii presupun că orizontul local reprezintă vecinătatea unei localităţi în care se pot realiza excursii cu specific geografic de maxim o zi.
În literatura de specialitate se vehiculează trei tipuri de orizonturi:
„Orizontul imediat este situat în apropierea privitorului şi constiruie o imagine familiară zilnică. Orizontul imediat al unui elev cuprinde locul în care îşi desfăşoară activitatea: sala de clasă, şcoala, locuinţa.
Orizontul apropiat este spaţiul situat în jurul orizontului imediat şi care este parcurs zilnic. Acesta cuprinde locuinţa, spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea, drumul de acasă la locul de activitate, precum şi anumite locuri prin care trecem pentru a parcurge acest drum. În localităţile rurale de dimensiuni mici, orizontul apropiat este considerat toată localitatea. În localităţile urbane, orizontul apropiat este considerat cartierul în care locuieşte persoana.
Orizontul local are o extensiune mai mare decât orizontul imediat şi orizontul apropiat şi se întinde, teoretic, până la limita de vizibilitate. Conform unor autori, orizontul local cuprinde spaţiul în care se poate realiza o excursie de o zi, pe jos. Limita exterioară a orizontului local ar putea fi situată la 40-50 km distanţă de privitorul situat în centru. Teoretic, orizontul local are aspectul unui «cerc» cu raza de aproximativ 40-50 km, având în centru privitorul.
Tipuri ale liniei orizontului
• După aspectul ei, linia orizontului poate apărea ca fiind:
- rectilinie (în câmpii, pe fluvii, lacuri, mări şi oceane);
- ondulată sau vălurită (în regiuni de deal şi de munte);
• După distanţa la care poate apărea linia orizontului în raport cu privitorul, aceasta este:
- apropiată (în oraşe, în depresiunile înconjurate du munţi înalţi);
- îndepărtată (în câmpie, pe fluvii, lacuri, mări şi oceane; când privim de la înălţime mare):
Tipuri ale orizontului local
• După forma de relief predominantă, orizontul local poate fi:
- omogen-predomină o formă de relief: câmpia, muntele, dealul, podişul;
- eterogen-există mai multe forme de relief”. (M.E. Dulamă, Formarea competenţelor elevilor prin studierea localităţii de domiciliu. Teorie şi aplicaţii, 2010).
Orizontul local este format dintr-un număr de factori fizici şi biologici care influenţează existenţa omului, precum şi o mulţime de condiţii sociale şi economice care ne arată existenţa unui anumit mod de viaţă şi a unor activităţi umane. Orizontul local ne oferă mult mai multe posibilităţi decât un cabinet de geografie şi apoi realitatea obiectivă a terenului este mult mai explicită cu elevii, oferind un contact direct cu oamenii şi natura.
Activităţile de bază care se pot desfăşura în orizontul local, în funcţie de prevederile programei şcolare, constau în aplicaţii variate, drumeţii, vizite şi excursii de scurtă durată. Conţinutul lor constă în studiul împrejurimilor apropiate şcolii, teritoriul localităţii, cu particularităţile lor fizico-geografice. Contactul cu natura produce asupra elevilor o impresie deosebită, lasă urme adânci în amintirile lor, creându-le sentimentul de dragoste pentru orizontul local. Folosirea activităţilor extraşcolare îi învaţă să trăiască colectiv, să se ajute între ei, contribuie la o educaţie ecologică de bună calitate. Orice aplicaţie în orizontul local, dacă este bine organizată şi condusă, valorează cât un întreg ciclu de lecţii, elevii fiind puşi să descopere în mod independent cunoştinţele prin observare.
Necesare sunt aplicaţiile cu harta în teren care le oferă posibilitatea elevilor de a confrunta aceste reprezentări cu realitatea, înţelegerea semnelor convenţionale pentru a putea citi şi interpreta reprezentările geografice şi cartografice. Toate aplicaţiile ce ţin de relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, soluri, şi nu numai, reprezintă subiecte de bază care trebuie urmărite în orizontul local. (M.E. Dulamă,2010).
Elevii sunt atraşi de elementele din mediul înconjurător ce se află în preajma lor, însuşindu-şi astfel fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice. Nu sunt multe localităţile rurale care se bucură să aibă în spaţiul lor biserici vechi, peşteri unicat, elemente de folclor, muzee, monumente, case memoriale, port popular autentic.
Rolul aplicaţiilor în teren la clasa a VI-a reprezintă una dintre formele cele mai eficiente pentru a aprofunda noţiunile învăţate în cadrul orelor de curs. Numai în acest fel elevii observă la faţa locului derularea diferitelor procese naturale, tipurile şi formele de relief rezultate şi modul cum forţele externe şi interne ale naturii modelează necontenit aspectul Pământului. Fără astfel de activităţi, bazându-ne numai pe manualul şcolar, riscăm să ne facem treaba numai pe jumătate, chiar şi în condiţiile în care organizarea şi derularea unei aplicaţii de teren de mai multe zile necesită eforturi financiare de către părinţi, precum şi sacrificarea timpului liber ale cadrelor didactice. Consider că şi în aceste condiţii aplicaţiile de teren de geografie, sau cele care vizează calitatea mediului, sunt extrem de utile, deoarece contribuie la dezvoltatea unei atitudini responsabile faţă de valorile naturale în vederea conservării lor în stare naturală nealterată.

Bibliografie:
Dulamă, M.E. (2010), Formarea competenţelor elevilor prin studierea localităţii de domiciliu, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Dulamă, M.E. (2010), Fundamente despre competenţe. Teorie şi aplicaţii, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Material realizat de Prof. Buzilă Leon
Şcoala Gimnazială "Iacob şi Ioachim Mureşanu"
Loc. Rebrişoara
Jud. Bistriţa-Năsăud