Formarea deprinderilor de comunicare la prescolari

Însușindu-și limba, copilul dobândește mijlocul prin care poate realiza comunicarea în forme superioare cu cei din jur și poate să cunoască pe deplin realitatea obiectivă. Lipsa de comunicare prin limbaj determină stagnarea în dezvoltarea personalității, modifică natura relațiilor cu realitatea înconjurătoare, determină singularitatea copilului. Studiile de specialitate demonstrează că prin intermediul limbajului sunt formate și organizate sisteme în care sunt integrate cunoștințele, ceea ce determină o complicare a condițiilor interioare și formarea personalității copilului.
Activitatea de comunicare prin intermediul diferitelor tipuri de activități didactice duce la dezvoltarea vorbirii care la rândul său, facilitează însușirea cunoștințelor. Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în condițiile intensificării activității de intercomunicare, a unui proces de formare a limbajului interior, de memorare verbală și activizare a vocabularului. Limbajul copiilor se dezvoltă substanțial sub influența adulților cu care stabilește relații de comunicare din ce în ce mai complexe.
În dezvoltarea limbajului, însușirea structurii gramaticale a limbii reprezintă o condiție esențială realizată prin activitățile din grădiniță. Un obiectiv general al învăţământului îl constituie formarea şi dezvoltarea competenţei comunicative a preşcolarilor. Vârsta preșcolară are o deosebită importanță în dezvoltarea limbajului și ridicarea gândirii pe trepte mai înalte de generalizare și abstractizare. Se știe că în evoluția psihică a copiilor preșcolari, o pondere deosebită o are gândirea care este determinată de constituirea și utilizarea reprezentărilor dar în bună măsură de dezvoltarea limbajului. Caracteristicile vârstei preșcolare subliniază faptul că, deși anumite particularități de vârstă legate de pronunțarea sunetelor dispar, apar alte dificultăți odată cu dezvoltarea posibilităților de formare a propozițiilor. Copiii trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil impresiile, ideile, ceea ce va constitui o bază în activitatea școlară și apoi în viața socială de mai târziu. Însușindu-și limba, copilul dobândește mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur în forme superioare, poate ajunge la cunoașterea tot mai deplină a realității obiective. Pe măsură ce își însușește vorbirea copilul poate fi educat mai ușor prin intermediul cuvântului ce contribuie la educarea lui intelectuală.
Dacă la începutul vieții sale, până la însușirea vorbirii copilul i-a contact cu mediul înconjurător mai ales prin acțiunea directă a mediului înconjurător exterior asupra organelor de simț, la vârsta preșcolară, când copilul începe să mânuiască limbajul, cunoașterea directă se realizează la un nivel mai înalt fiind însoțită de explicațiile, sublinierile și concluziile adultului. Prin cuvânt îl învățam pe copil să se străduiască mintal, să găsească un răspuns la întrebările adresate. În acest mod se contribuie la dezvoltarea concomitentă a gândirii și limbajului, la creșterea capacităților de cunoaștere, la largirea sferei de cunoaștere, la dezvoltarea vocabularului, la mărirea posibilităților de exprimare. În procesul cunoașterii, limbajul devine pentru copil un instrument de comunicare și exprimare a impresiilor trăite, a gândurilor și emoțiilor, a dorințelor și intereselor, ca și un mijloc de dobândire a cunoștințelor.
În grădiniță, parcurgând cele trei grupe, copiii dobândesc un bagaj de cunoștințe, iar vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă a gândirii. Astfel, întreaga experiență instructiv-educativă din grădiniță atestă posibilitatea și utilitatea cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea vorbirii, efectuându-se exerciții de pronunție și de exprimare. Accentul principal în această privință este pus pe activitățile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonată a gândurilor, de însușirea treptată a structurii gramaticale a limbii. Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preșcolarilor este necesar ca activitatea educativă să fie făcută în așa fel încât aceștia să fie stimulați să participe în mod activ la activități, atât verbal cât și mental.
Folosind limba ca un mijloc puternic de educație intelectuală, morală și estetică, educatoarea realizează instruirea și educarea copiilor, le dezvoltă vorbirea necesară în procesul de comunicare, și de cunoaștere a vieții înconjurătoare și în același timp le perfecționează exprimarea corectându-le pronunția, le îmbogățește vocabularul și îi ajută să-și însușească în mod practic structura gramaticală a limbii. Preșcolaritatea este perioada unei proeminente și intensive receptivități, mobilități și flexibilități psihice, făcând posibilă dezvoltarea și perfecționarea limbajului ca o necesitate a pregătirii copilului pentru școală, pentru viață.
Educarea limbajului, a vorbirii corecte în limba română, având în vedere importanța deosebită care i se acordă în învățământul preșcolar cât și în întregul sistem de învățământ, ocupă un loc prioritar în programa activităților instructiv-educative. În cadrul activităților de educare a limbajului, în cei 3 ani de grădiniță, are loc o dezvoltare și perfecționare a limbajului sub aspect fonetic, lexical și gramatical.
Pe baza celor menționate anterior, lucrarea de față își propune să analizeze și sistematizeze importanța activităților de educare a limbajului, prin intermediul metodelor specifice de realizare a acestora, în formarea și dezvoltarea deprinderilor de comunicare la preșcolari. Prin conținutul cunoștințelor și prin formele de activitate prevăzute în cadrul domeniului experiențial Educarea limbajului, se orientează întregul proces de stimulare și educare a limbajului și comunicării orale a copiilor spre cultivarea expresivității verbale, spre o flexibilitate, o intonație și o nuanțare a vorbirii preșcolarului, o accentuare și o articulare corectă în pronunția curentă. Se pornește de la premisa că prin mijloacele de realizare a activităților de educare a limbajului (povestiri, memorizări, lecturi după imagini, convorbiri, jocuri didactice) se poate ajunge la formarea, dezvoltarea si activizarea vocabularului, la dezvoltarea și educarea spiritului de observație, a fanteziei și imaginației creatoare, atât de necesare în activitatea educațională, respectiv in viață și societate.

Bibliografie:
• Dumitrana M. "Educarea limbajului in învăţământul preşcolar", Vol. 2- Comunicarea scrisă, Ed. Compania, 2001
• Gherghina , D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie , V., (2005),Didactica activităţilor instructiv-educative pentru învăţământul preprimar, Craiova:Editura Didactica Nova
• Mateiaş ,A. (2003), Pedagogie pentru învăţământul preprimar – Program de dezvoltare generală prin tratare diferenţiată , Bucureşti: Ed.Didactică şi Pedagogică , R.A
• *** Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, (2008), M.E.C.T