EXERCIȚIU FIZIC, MIJLOC DE ÎMBUNATĂȚIRE A CAPACITĂȚILOR MOTRICE

Exercițiul fizic, mijloc de îmbunătățire a
capacităților motrice


Prof. Preda Manuel Lucian
În activitățile motrice exercițiul fizic este mijlocul
prin care se realizează orice progres pe linia perfecționării
motricității generale și pe linia dezvoltării fizice. Trebuie
remarcat faptul că nu toate mișcările sau acțiunile motrice pot
fi considerate exerciții fizice.
Exercițiul fizic din activitățile motrice are
particularitatea că forma și conținutul său este în
concordanță cu esența activităților motrice și cu legitățile
acestora. De exemplu, alergarea este o acțiune destul de comună,
care poate deveni exercițiu când i se conferă reguli precise de
practicare, modalități raționale de execuție, o anumită dozare
a efortului etc.
Exercițiul fizic constituie o acțiune
diferită cu totul față de ce se utilizează ca repetare și
exersare în formarea deprinderilor intelectuale. Nici un subiect nu
va putea, doar prin comunicare verbală sau doar asistând la
altcineva care efectuează mișcarea respectivă, învăța o
mișcare sau perfecționa una deja învățată (Dragnea, A. ).
In sens etimologic, exercițiul (din latinescul exercere
– exercitare) presupune repetarea unei activități de mai multe
ori, până la câștigarea ușurinței sau „îndemânării” în
efectuarea unei mișcări. Se pot „exersa” și anumite funcții,
în sensul activării repetate a acestora, în scopul dezvoltării.
În acest sens, dictonul „funcția creează organul” devine
ilustrativ. Prin aceasta dorim să scoatem în evidență, pe de o
parte funcția didactică a exercițiului și pe de altă parte,funcția sa organică.
Cu alte cuvinte, exercițiul fizic,
față de exercițiu în general, capătă valențe deosebit de
complexe: adaptative (în sens biologic), de dezvoltare, de
invățare intelectuală, etc
Așa cum evidențiază și I. Cerghit, exercițiul nu se reduce
numai la formarea deprinderilor (motrice, n.n.), a unor moduri de
acțiune bine consolidate, ci contribuie și la realizarea altor
sarcini pe care noi le concepem astfel:
a) înțelegerea rațiunii efectuării într-o anumită
structură, a actelor și acțiunilor motrice;
b) înțelegerea respectării regulilor de execuție
stabilite;
c) dezvoltarea capacității (operațiilor mentale) de
asociere imaginativă a diferitelor secvențe de mișcare
(favorizarea transferului);
Exercițiile fizice reprezintă acțiuni motrice care angajează
elevul într-un comportament motric pentru a ajunge la un anumit
scop.
Educația fizică modernă însă, își propune astăzi
mult mai mult decât acest deziderat. Exercițiul fizic, deși în
numeroase cazuri se efectuează stereotip, acesta nu trebuie
înțeles ca un mecanism rigid ci, dimpotrivă, subiectul are
posibilitatea aplicării lui în variante învățate sau efectuate
ca reactți adaptative la anumite situații externe sau
interne.
Din cele prezentate este evident ca exercițiul fizic
depășește sfera a ceea ce pedagogia prezintă drept „metoda
exercițiului”. El nu presupune numai repetarea sistematică, ci
și posibilitatea de a construi, de a asambla pe baza mișcărilor
învățate, o conduită motrică proprie subiectului care a
asimilat un material, pe care apoi îl exteriorizează sub forma
comportamentului motric.
Exercițiile sau mijloacele din educație fizică permit acumularea
variată de experiențe de mișcare din care rezultă învățarea
deprinderilor motrice.
Corecta selecționare, programare, predare reprezintă
calea sigură pentru dezvoltarea motrică, cognitivă, afectivă,
creșterea posibilităților de opțiune și premisele unor
parcursuri individuale și de grup în învațare.
Exercițiul fizic are un rol determinant în realizarea progresului
pe linia perfecționării motrice și a dezvoltării fizice. El este
o acțiune diferită de tot ceea ce înseamnă repetare și exersare
în formarea intelectuală, este un miloc de bază, o intenție
deliberat cocepută, un act motric, repetat conștient în vederea
îndeplinirii obiectivelor educației fizice și sportului. Nu
există o limitare a exercițiului fizic în formarea deprinderilor
motrice, el contribuie la realizarea de noi sarcini și concepte,
indiferent de domeniul in care se aplică, fiind un instrument să
ușureze raționamentul în:
- înțelegerea structurală a
actelor și actiunilor motrice;
-respectareaordiniiexecuțieiunoroperațiiînînvațare,consolidare,perfecționare;
- repetarea unor execuții (aproape duse la automatism)pentru a evita uitarea.
Prin evitarea stereotipiei, îndepărtăm posibilitatea ca
subiecții sa devină ,, roboței,,, declanșăm conștientizarea
și necesitatea practicării exercițiului fizic.
Numeroasele criterii de clasificare a exercițiilor fizice
ar putea crea imaginea unei structurări dezordonate a mișcărilor
utilizate ca exerciții fizice. Acest fenomen se datorează în
primul rând multitudinii și varietății obiectivelor realizate
prin activitățile motrice și pe de altă parte, numărului foarte
mare de mijloace existente, dinamica lor fiind în plin proces de
desfășurare.
În final, apreciem că diversitatea lor este în consens
cu diversitatea acțiunilor umane, în general, clasificate la
rândul lor după mai multe criterii.
BIBLIOGRAFIE
1. BOMPA, T. (2001). Dezvoltarea calităţilor biomotrice,Editura
Ex Pont, București
2. CERGHIT, I. (1997). Metode de învățământ.Editura Didactică
şi Pedagogică R.A. Bucureşti
3. CURRICULUM NAŢIONAL – Programa de educaţie fizică pentru
clasele V-VIII
4 . DRAGNEA, A, BOTA, A.(1999) – Teoria activităţilor motrice,
Editura Didactic şi Pedagogică RA, Bucureşti
5. DRAGNEA, A, BOTA, A., (1999) – Teoria activităţilor motrice,
Editura Didactică şi Pedagogică R.A. Bucureşti