EUFONIA ORCHESTRALĂ CA IDEAL ESTETIC MUZICAL

EUFONIA ORCHESTRALĂ CA IDEAL ESTETIC MUZICAL

Articol realizat de profesor dirijor Nagy Viola, Liceul de Arte Oradea

Orchestra este prin excelență expresia muzicală instrumentală,
ansamblul sensibil al timbrurilor reunite într-un instrument
complex fiind definită chiar ca o orgă instrumentală vie.
Calitatea unei orchestre ca și a oricărui ansamblu se apreciază
cu prioritate după frumusețea sonorității pe care el o emite,
culoarea sonoră fiind elementul reprezentativ ce impresionează
auditoriul. Procesul formării unei sonorități orchestrale optime
poate dura chiar ani întregi, perioadă în care se va ține cont
de toate elementele necesare foniei fie de ordin tehnic, artistic,
educativ sau interpretativ.
Nu pot să nu-l citez aici pe marele compozitor George Enescu după
care: Orchestra de coarde și corul pot atinge perfecțiunea
acordajului dacă dirijorii știu ce au de făcut cu ele.
Orchestra se realizează prin instaurarea treptată a generosului
sentiment de împreună – Tutti – obiectiv dificil de atins care
ar putea fi formulat sintetic prin alăturarea sintagmelor de
într-un sunet și într-un suflet. Reprezentarea cea mai
demonstrativă a sentimentului de împreună este unisonul. Așa cum
în mod concret regăsim în titlul piesei muzicale ale
compozitorului român George Enescu: Preludiu la unison.
Expresiv și psihologic unisonul are un efect excepțional fiind în
stare să creeze o tensiune paroxistică urmare a senzației de
acumulare sau dimpotrivă de eliberare, relaxarea în consens al
vocilor. Unisonul este de asemenea seismograful potențialului
profesional al ansamblului, semnalând starea de renunțare voită
la identitatea individuală și de partidă și în același timp de
unitate superlativă tehnică dar și de psihotehnică a formației
orchestrale. Așadar nu există provocare mai complexă și mai
interesantă pentru un dirijor decât aceea de a obține dintr-o
diversitate de surse sonore o lume sonoră omogenă ca și când ar
cânta o singură vioară, o singură violă, un singur violoncel
și un singur contrabas asemenea unui cvartet instrumental
amplificat. Pentru omogenizarea ansamblurilor instrumentale li se
recomandă diverse exerciții tehnice și instrumentale menite să
favorizeze dezvoltarea timbrului orchestral.
Aspectele cele mai importante ale alcătuirii orchestrei la nivel de
instituție școlară: gimnaziu și liceu vor fi următoarele:
vârsta elevilor interpreți, cât și nivelul de studiu al acestora
îmbinate cu caracterul, temperamentul lor, toate aceste aspecte
importante stabilesc așezarea acestora în orchestra de școală.
În această formație artistică colaborează instrumentiști
cuprinși între vârstele de clasa a VII-a și clasa a XII-a,
totalizând astfel 6 nivele de învățământ. Dirijorul profesor
îi va recunoaște pe aceștia în partidele instrumentale: cordari,
suflători, percuție.
Dar aspectele cele mai importante sunt acelea care se află dincolo
de cele ce se văd, ele constând în secretele viitorului pe care
doar dirijorul le poate auzi în acordajul orchestrei la 440 Hz.
A cânta ca o voce reprezintă supremul elogiu pe care îi putem
aduce unui instrumentist. Ora de ansamblu orchestral este
întotdeauna o oră unică. Orga vie, edificiul sonor poate fi
construit în măsura de gradul de însușire al pieselor muzicale,
ca urmare: calitatea sonorității este direct proporțională cu
competența și exigența dirijorului care realizează asamblarea
sunetelor muzicale într-un buchet de flori cu mireasmă plăcută.
Construirea unei identități orchestrale sau altfel spus a unui
sound orchestral trebuie să fie preocuparea cea mai importantă a
dirijorului asemenea sculptorului care dăltuind modelează cu
migală blocul de marmură din care va extrage opera sa.
Eufonia orchestrală constituie așadar acel ideal estetic muzical
spre care tinde dirijorul de orchestră aflat în fruntea unui
colectiv inteligent, sensibil, echilibrat, maleabil și conștient.