Jocuri educaţionale

La loc pe hartă
Harta administrativă a României
Geografie Clasa a VIII-a

Înghetata crescătoare
Formarea numerelor alcătuite din sute, zeci, unităţi
Matematica Clasa a III-a

Pericol de explozie
Adunări şi scăderi în concentrul 0-10000
Matematica Clasa a III-a

Efectele migraţiei asupra educaţiei

Învăţământ primar | Consiliere si orientare

Propus de: iuliaadriana | 12.08.2019 20:51 | Revista cadrelor didactice nr. 59/2019 | 209 vizualizări

Migraţia forţei de muncă în străinătate este unul din cele mai importante fenomene pentru transformările sociale ale României şi pentru vieţile cetăţenilor ei.

Studiu de specialitate
Efectele migraţiei asupra educaţiei

Cîrlescu Iulia-Adriana
Şcoala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Vaslui, judeţul Vaslui

Migraţia forţei de muncă în străinătate este unul din cele mai importante fenomene pentru transformările sociale ale României şi pentru vieţile cetăţenilor ei.

În afară de rolul său tradițional, şcoala este un element important în oferirea de servicii sociale elevilor, chiar dacă de multe ori acest lucru se întâmplă mai mult tacit decât explicit. Rolul şcolii este cu atât mai relevant în cazul celor ai căror părinți (unul sau amândoi) sunt plecați în străinătate. Cu toate acestea, în multe şcoli lipsesc două instrumente esențiale: colaborarea cu sistemul de asistență socială şi psihologul şcolar. Astfel, în doar o treime din şcolile generale din România există un psiholog care să ofere consiliere elevilor. Mai mult, psihologii sunt prezenți mai ales în oraşele mari, pentru că în 86% dintre şcolile din mediul rural şi în jumătate dintre cele din oraşe medii şi mici această poziție nu este ocupată. Nici în şcoala noastră nu există un psiholog, profesorii diriginţi depunând eforturi pentru suplinirea acestei deficienţe.
În cazul copiilor ai căror părinți se află plecați la muncă în străinătate poate creşte riscul de a se înregistra situații ce pot conduce la probleme legate de procesul de educație: copii care vin cu mai mică plăcere la şcoală, au rezultate mai slabe, acumulează mai multe absențe, au mai des nota scăzută la purtare şi corigențe. Există cazuri de tineri cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate care acumulează foarte multe absenţe la şcoală, fiind chiar în prag de exmatriculare.
După plecare mamei sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate, pe fondul unei privări afective şi a lipsei de supraveghere din partea părintelui, copiii se confruntă cu o serie de probleme de mai mare sau mai mică importanţă în mediul şcolar, în grupul de prieteni, în comunitate.
Absenţa părinţilor de acasă îşi pune amprenta asupra performanţelor şcolare sau chiar asupra participării şcolare a copilului.
Principalele probleme identificate în mediul şcolar se referă la modul de relaţionare cu colegii şi, în special, la modul de îndeplinire a cerinţelor didactice. Absenteismul şi indisciplina (ca forme ale devianţei şcolare) ating cote mai ridicate, în timp ce rezultatele şcolare sunt mai slabe. De asemenea, apar conflictele cu colegii şi tendinţa de marginalizare.
În unele cazuri, rare la număr, părinţii fac efortul de a-şi susţine copilul prin meditaţii şi a-l sprijini pentru a obţine performanţe. De cele mai multe ori, părinţii se resemnează cu ideea că pur şi simplu copilului „nu prea îi place cartea”.
La polul opus sunt situaţiile în care unul dintre părinţi a rămas acasă şi se ocupă de educaţia copiilor, interesul pentru performanţele şcolare ale copiilor fiind mult mai mare decât în cazul copiilor cu ambii părinţi plecaţi.
Lipsa supravegherii din partea părinţilor rămaşi acasă sau a rudelor în grija cărora au fost lăsaţi pune în pericol interesele şi preocupările copilului legate de educaţie, favorizând concentrarea acestora pe activităţi de tip recreativ în condiţiile în care nici şcoala nu are întotdeauna mecanismele necesare de corectare a acestor tendinţe. Toate acestea duc la absenteism şi, în cele mai grave cazuri la abandon şcolar. Iniţial copilul se autoizolează, apare apoi scăderea randamentului şcolar şi apoi schimbarea anturajului, a grupului de prieteni.
De multe ori persoanele în grija cărora rămân nu numai că nu au capacitatea de a‐i supraveghea, de a exercita un control asupra copiilor (sunt ocupaţi sau prea bătrâni), dar nu au nici competenţa de a‐i sprijini în activităţile şcolare. Atât la cei mici cât şi cei mari se observă o scădere a interesului acordat şcolii şi temelor pentru acasă pe fondul unei lipse de control şi supraveghere din partea unui adult cu autoritate asupra lor. Cei mici, uneori şi adolescenţii, întâmpină dificultăţi în realizarea temelor acasă şi a înţelegerii materiei predate la şcoală. În acest sens, ei resimt nevoia de a avea o persoană adultă (părinte, învăţător sau profesor) care să îi ajute şi să îi susţină în activitatea şcolară.
Chiar şi în lipsa supravegherii atente sau a sprijinului din partea familiei în realizarea temelor, efectele asupra rezultatelor şcolare depind de personalitatea elevului, de interesul pe care îl are pentru învăţare.
În familiile unde mama este cea plecată, fetele consumă o mare parte din timpul lor cu activităţile de îngrijire a gospodăriei, uneori în detrimentul programului şcolar şi pregătirii temelor.
Programele şi activităţile extraşcolare au un impact pozitiv asupra copiilor (în special din ciclul primar şi gimnazial) în ceea ce priveşte motivaţia de a veni la şcoală.
La nivelul şcolilor nu există un sistem de monitorizare şi asistenţă pentru copiii (cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate) care manifestă o scădere a motivaţiei pentru şcoală. Numai în caz de abandon şcolar, şcoala anunţă fie direcţia de protecţie a copilului, fie serviciile / departamentele de asistenţă socială din cadrul primăriilor.
În lipsa controlului exercitat de părinţi sau de alţi membri ai familiei, copiii şi adolescenţii sunt mai uşor expuşi la presiunea grupului de prieteni şi adoptă comportamente deviante sau inadecvate vârstei lor: consum de substanţe interzise, lipsesc noaptea de acasă fapte chiar mai grave care intră în conflict cu legea. Toate aceste comportamente îşi lasă în multe cazuri amprenta asupra personalităţii copilului sau adolescentului, afectându-i relaţiile cu familia şi rezultatele şcolare.
Concluzii:
• Legătura cu şcoala este – sau ar trebui să fie – un punct de referință în abordarea potențialelor probleme ce apar în cazul copiilor ca urmare a plecării părinților la muncă în străinătate.
• Şcoala joacă un rol important, de cele mai multe ori informal, în oferirea de servicii sociale copiilor ai căror părinți (unul sau amândoi) sunt plecați temporar în străinătate.
• Copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate au, din punct de vedere al procesului de educație, un profil asemănător cu cei ce trăiesc în familii monoparentale ca urmare a despărțirii părinților sau a decesului unuia dintre ei. Acest lucru arată că, deşi plecarea la muncă este temporară, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale unei despărțiri pe termen lung sau definitive.
• În cazul copiilor ai căror părinți se află plecați la muncă în străinătate, creşte riscul de a se înregistra situații ce pot conduce la probleme legate de procesul de educație: copii care vin cu mai mică plăcere la şcoală, au rezultate mai slabe, acumulează mai multe absențe, au mai des nota scăzută la purtare şi corigențe. Strict statistic numărul celor ce ajung în astfel de situații nu este atât de mare încât să vorbim de un fenomen la scară națională, dar este clar că sunt necesare măsuri care să preîntâmpine acest risc.
• Plecarea unuia dintre părinți la muncă în străinătate are o influență pozitivă asupra perspectivelor concrete ale copiilor şi ei cred în mai mare măsură că după terminarea clasei a opta vor continua studiile şi mai ales că acestea vor fi la liceu. Cel mai probabil acest lucru se datorează creşterii veniturilor şi contactului cu alte modele culturale, ceea ce conduce la o valorizare mai mare a educației. La nivelul dorințelor, constatăm însă că unii dintre elevi ar vrea mai degrabă să se alăture părinților în străinătate. Cei mai expuşi riscului de a întrerupe studiile în favoarea părăsirii țării sunt băieții.
• Tentația plecării în străinătate, mai ales dacă acolo se află deja un părinte sau măcar o rudă, induce un risc de întrerupere a studiilor după încheierea ciclului gimnazial, risc la care sunt expuşi mai ales băieții cu rezultate mai slabe la învățătură, provenind din familii cu venituri mai mici şi capital educațional mai puțin, locuind în principal în zona rurală, în oraşe mici sau oraşe foarte mari.
Recomandări:
• În general, dar şi cu aplicare pentru a limita efectele negative ale migrației, este necesară elaborarea şi implementarea unor politici publice coerente prin care să fie identificați şi monitorizați copiii aflați în situație de risc, concomitent cu mărirea capacității rețelei de asistenți sociali la nivel local. Copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate trebuie considerați în situație de risc.
• Un element important al noilor politici ar trebui să fie întărirea legăturii între şcoală şi sistemul de asistență socială prin definirea unor proceduri eficiente de transfer a informațiilor de la învățători, diriginți şi psihologi şcolari către asistenți sociali şi în sens invers. Este important să fie găsite soluții pentru rezolvarea crizei de psihologi şcolari din şcolile româneşti, mai ales din cele din mediul rural.
• Plecând de la relațiile comunitare deja constituite în jurul şcolii şi de la practica curentă, nu trebuie neglijată construirea unui set de servicii sociale pornind de la rolul şcolii în comunitate ce pot fi oferite copiilor ai căror părinți sunt plecați temporar în străinătate. Acestea ar trebui să includă consiliere specială, ajutor în procesul de învățare, condiții de petrecere a timpului liber în activități organizate în comun cu alți copii, vizite la domiciliu. Modelul propus are două funcţii principale: monitorizarea copilului pentru a se putea interveni atunci când acesta se află în situaţie de risc şi oferirea de servicii care să se adreseze efectelor negative generate de migraţia părinţilor (sau a altor situaţii în care copilul este afectat: divorţ, pierderea unui părinte prin deces etc.).
• O altă recomandare se referă la dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local, campanii de informare şi conştientizare adresate părinţilor, campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările de destinaţie, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii părinţi plecaţi, precum şi extinderea reţelei de consilieri şcolari şi a programelor de tipul „şcoală după şcoală”.
• De asemenea, specialiştii recomandă şi dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor, cu scopul de a oferi acestora modalităţi benefice de petrecere a timpului liber, campanii media de promovare a soluţiilor şi oportunităţilor pentru aceştia, a exemplelor pozitive şi organizarea unor campanii de promovare a locurilor de muncă în ţară.

Bibliografie:
• Bulai, T., Fenomenul migraţiei şi criza familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006
• Fundaţia Soros, România, Studiu Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă, Bucureşti, 2007
• UNICEF & CIDDC, Raport de studiu Situaţia copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma migraţiei, Chişinău, 2006

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 16 evenimente

«NOIEMBRIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Toate evenimentele

Fotografia zilei


Magia toamnei

Propus de: 77adn

Sondajul zilei

Părinții se plâng că elevii au prea multe materii și ore. Conform noului plan-cadru, elevii claselor a VII-a și a VIII-a au 31-34 ore pe săptămână. Elevilor le-au fost introduse materii noi dar, și unele discipline din vechiul plan-cadru sunt considerate inutile de către părinți. Ce discipline, în opinia dumneavoastră, ar trebui eliminate?

506 voturi | 28 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: teoiordachioaie Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

A fost imbunatatit modul de vizualizare a documentelor. Acum puteti sa le vizualizati, apoi le descarcati