Educația muzicală, educația estetică în învățământul preșcolar

EDUCAŢIA MUZICALĂ, COMPONENTĂ PRINCIPALĂ
A EDUCAŢIEI ESTETICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR


Educaţia muzicală este una dintre componentele
principale ale educaţiei estetice. Ca latură a educaţiei,
educaţia estetică îndeplineşte multiple funcţii educative,
exercitând o acţiune polivalentă asupra dezvoltării
personalităţii. Implicată în întregul proces de formare şi
autoformare a personalităţii, educaţia estetică urmăreşte
dezvoltarea capa- cităţii de percepere şi înţelegere corectă a
frumosului din realitate, forma- rea conştiinţei estetice, a
gustului şi simţului estetic, a necesităţii şi a
posibilităţii de a participa la crearea frumosului în viaţă şi
în artă.
Obiectivele educaţiei estetice sunt urmărite încă de la vârsta
cea mai fragedă în familie, dar spontan şi sporadic. La
grădiniţă, preocuparea pentru educaţia estetică este
organizată şi desfăşurată sistematic, obiectivele urmărite, ca
şi metodologia aplicată fiind în concordanţă cu nivelul de
dezvoltare intelectuală, la nivelul de accesibilitate a valorilor
estetice pentru această vârstă. Una dintre modalităţile prin
care se formează cultura estetică a copiilor este educaţia
muzicală care ocupă o bună parte din timpul rezervat procesului
instructiv-educativ din grădiniţă. Ea are o contribuţie de
seamă în crearea premiselor necesare dezvoltării
reprezentărilor, noţiunilor, emoţiilor şi sentimentelor estetice
ale copiilor.
Încă din Antichitate, se cunoştea puterea modelatoare a muzicii
asupra spiritului,efectul terapeutic asupra unor boli, dar şi ca
factor important în educarea simţului artistic al generaţiei
tinere,ţinându-se cont de anumiţi factori,care ajută la
descoperirea de timpuriu a valorilor.



Unul dintre ei este educaţia artistică. Arta deschide căi spre
cunoaşterea realităţii prin limbajul mijloacelor artistice. Prin
artă se dezvoltă: sensibilitatea, gustul pentru frumos, se
întregeşte cunoaşterea realităţii cu date semnificative, care
dau nuanţele, coloritul, fineţea imaginilor artistice.
Arta muzicală dezvăluie lumea interioară a omului,
cele mai subtile nuanţe ale vieţii afective, este prin excelenţă
emoţională, traduce realitatea aşa încât pune în vibraţie
sensibilitatea celui care receptează opera muzicală. George Enescu
spunea : ”Ceea ce este important în artă, este să vibrezi tu
însuţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze.”*Copilul este
cea mai receptivă fiinţă la frumos, de aceea ar fi păcat ca
muzica să lipsească din viaţa lui. Ea este prezentă şi ca
mijloc de recreere şi ca mijloc de formare şi ca mijloc de
exprimare a trăirilor, sentimentelor.

Muzica, este prezentă în viaţa noastră, dar trebuie să ne
gândim că a auzi, a asculta şi a înţelege muzica, sunt noţiuni
distincte. Dacă în copilărie muzica lipseşte, atunci se va
ajunge greu la cunoaşterea şi înţelegerea ei. Cu cât educaţia
muzicală se face mai de timpuriu, cu atât rezultatele sunt mai
bune,copilul reuşind să asculte şi chiar să înţeleagă muzica.
Educaţia muzicală, conform noului Curriculum
Naţional, dă posibilitatea educării simţului ritmic, auzului,
conştientizarea unor elemente melodice şi ritmice, diferenţierea
timbrelor vocale şi a unor instrumente musicale, mânuirea unor
instrumente şi jucării muzicale, executarea unor mişcări
ritmice pe cântec, sugerate de text sau de caracteristicile
melodiei
Repertoriul specific vârstei preşcolare, cuprinde
cântece cu tematici diferite. De la lumea plantelor şi animalelor
la aspecte din cotidian,de la fenomene ale naturii la obiceiuri de
Crăciun sau de Paşte, de la arii celebre la folclorul copiilor,
preşcolarul, trece prin diverse stări emoţionale, care îl ajută
să-şi educe caracterul şi să-şi formeze deprinderi (nu numai
muzicale). Mijloacele folosite în educaţia muzicală a
preşcolarilor, îşi aduc contribuţia la dezvoltarea gândirii
şi imaginaţiei, la stimularea atenţiei şi mai ales la cultivarea
memoriei auditive. Dezvoltarea atenţiei şi memoriei, a
motricităţii, a capacităţii de orientare spaţio-temporală,
determină şi un progres în ceea ce priveşte extinderea lumii
sonore descoperite de copil. La 3- 4 ani, el trebuie să înveţe
să cunoască lumea sunetelor şi a ritmurilor ; la 4- 5 ani, să
recunoască manifestările sonore în ordinea în care le aud ; la
5- 6/7ani trebuie să înveţe să observe, să abordeze
cunoaşterea analitică a sunetelor.
Educaţia muzicală răspunde totodată şi unei nevoi
spontane şi fireşti a copilului, de mişcare şi de joc,
reprezentând un punct de plecare pentru tot ce urmează să
înveţe copilul în şcoală, o bază pentru educarea sa
echilibrată şi armonioasă. Nevoia de joc şi de mişcare a
copilului, dorinţa de a descoperi sunetele şi ritmurile, ne
determină să folosim metode cât mai atractive, mijloace audio
şi vizuale variate, chiar şi instrumente în miniatură , la
care copiii pot învăţa să cânte gama şi cântece de cel
mult un portativ. Activitatea se poate desfăşura în activitatea
frontală (cu toată grupa) sau în activităţile opţionale(doar
cu preşcolarii ce prezintă interes şi înclinaţii artistice).
Muzica- arta sunetelor - este aşadar un limbaj şi
mijloc specific de exprimare a sentimentelor şi emoţiilor, ea este
un grai, cum spunea George Enescu, “în care se oglindesc, fără
putinţă de prefăcătorie însuşirile psihice ale omului şi
popoarelor”. Educaţia muzicală presupune contactul direct,
nemijlocit al copilului cu materialul studiat, ceea ce duce la
comunicare de idei, gânduri ,sentimente, la educarea gustului
pentru anumite genuri muzicale,la educarea dragostei pentru frumos.
Argumentele aduse, sper să fie de bun augur, pentru
ca de la cea mai fragedă vârstă, educarea copiilor să nu se
axeze numai pe latura intelectuală, ci şi pe cea spirituală,
pentru că orice activitate intelectuală se poate desfăşura
într-o atmosferă degajată, pe un fond muzical adecvat, dar numai
atunci când educaţia muzicală este făcută la vârsta
potrivită, în mediul potrivit şi sub atenta îndrumare a cadrului
didactic.

*George Enescu- Discurs de recepţie la Academia Română - 1933

BIBLIOGRAFIE

1. ALEXANDRU T. – Folcloristică, organologie, muzicologie-studii,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1978.
2. COMES L. – Ghicitori şi jocuri muzicale pentru copii,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1979.
3. Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7
ani)-MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI, Bucureşti,
2008.
4. MOTORA-IONESCU A. – Culegere de cântece pentru
învăţământul preşcolar, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1978.
5. STANCIU MIHAI-Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru
metodologic- Editura Polirom-Iaşi, 1999.
6.***Programa activităţii instructiv-educative în grădiniţele
de copii, Ed.V&Integral, Bucureşti, 2000.