Drumul către o educație durabilă, inițiative pentru prevenirea abandonului școlar și părăsirea timpurie a școlii

Drumul către o educație durabilă, inițiative pentru prevenirea abandonului școlar și părăsirea timpurie a școlii

Inst. înv. primar: Szabo Erika
Școala Gimnazială ”Viorel Nimigeanu” Nimigea de Jos

Drumul către educație durabilă este un concept ce se referă la eforturile de a dezvolta un sistem educațional robust și sustenabil, care să ofere acces la învățare de calitate, să promoveze dezvoltarea personală și să contribuie la prosperitatea pe termen lung a comunităților. Acest drum implică implementarea unor strategii și programe educaționale care să țină cont de nevoile actuale și viitoare, să promoveze egalitatea de șanse și să pregătească indivizii pentru a deveni membri activi și responsabili ai societății. Educația durabilă vizează nu doar acumularea de cunoștințe, ci și dezvoltarea abilităților sociale, emoționale și civice, contribuind astfel la o societate mai echitabilă și mai prosperă.
Cuvântul abandon are mai multe sensuri. În contextul abandonului în general, acesta se referă la acțiunea de a renunța sau de a părăsi ceva într-un mod deliberat sau fără să mai acorde atenție, interes sau responsabilitate ulterioară. Este vorba despre actul de a lăsa sau de a renunța la ceva, de cele mai multe ori asociat cu o absență de preocupare sau grijă pentru consecințele respectivei acțiuni.
Abandonul școlar se referă la situația în care un elev renunță la continuarea studiilor înainte de finalizarea programului de învățământ. Acest fenomen poate avea diverse cauze.
Combaterea abandonului școlar implică implementarea unor strategii și programe menite să sprijine elevii în depășirea dificultăților întâmpinate și să încurajeze persistența în educație. Părăsirea timpurie a școlii poate avea consecințe semnificative asupra viitorului unei persoane, influențându-i șansele de angajare și dezvoltare personală. Combaterea abandonului școlar este esențială pentru asigurarea accesului la o educație de calitate și pentru a sprijini dezvoltarea personală și profesională a indivizilor.
Combaterea abandonului școlar este un obiectiv important în sistemele educaționale, iar implementarea unor programe și strategii menite să susțină elevii și să încurajeze persistența în educație poate contribui la reducerea acestui fenomen.
Abandonul școlar poate avea multiple cauze, iar acestea pot varia în funcție de fiecare individ. Unele dintre cauzele comune ale abandonului școlar includ: dificultatea de învățare, factorii economici, lipsa de sprijin educațional, problemele de comportament, îmbunătățirea relației dintre elevi și cadrele didactice.
Combaterea și abordarea acestor cauze într-un mod adecvat pot contribui la prevenirea abandonului școlar și la îmbunătățirea șanselor de succes educațional.
Dificultatea de învățare se referă la provocări sau obstacole întâmpinate de către elevi în procesul de învățare și realizare școlară. Aceste dificultăți pot lua diverse forme și pot afecta diferite aspecte ale performanței. Iată câteva exemple de dificultăți:
• dificultăți în a înțelege conceptele sau informațiile predate în clasă
• dificultățile în lectură și scriere pot afecta capacitatea elevilor de a accesa și a procesa informațiile scrise
• dificultățile în rezolvarea problemelor matematice sau în înțelegerea conceptelor matematice
• elevii cu tulburări de atenție, cum ar fi ADHD, pot întâmpina dificultăți în menținerea atenției și concentrării pe sarcinile școlare
• dificultățile în păstrarea și recuperarea informațiilor din memorie pot afecta rezultatele la teste și examene
Este important să se înțeleagă că dificultățile de învățare pot fi rezultatul unor factori variabili, iar abordarea acestor dificultăți prin intervenții personalizate și sprijin adecvat poate ajuta elevii să depășească obstacolele și să-și atingă potențialul.
Factorii economici joacă un rol semnificativ în determinarea abandonului școlar:
• familii cu resurse financiare limitate
• cheltuielile asociate cu educația
• școlile din zone defavorizate nu pot să ofere acces la resurse educaționale adecvate: cărți, laboratoare sau echipamente informatice
• situații precum șomajul sau problemele financiare majore în familie
Abordarea abandonului școlar legat de factorii economici necesită o combinare de politici educaționale care să sprijine accesul echitabil la educație, programe sociale pentru a ajuta familiile defavorizate și eforturi pentru crearea de oportunități economice durabile.
Lipsa de sprijin educațional reprezintă unul dintre factorii importanți care pot contribui la abandonul școlar. Aceasta poate avea mai multe aspecte:
• absența sprijinului sau implicația părinților și a membrilor familiei în educația copilului
• relația dintre elev și profesori
• absența serviciilor de consiliere și orientare în școală
• un mentorat adecvat
• elevii cu nevoi speciale au nevoie adesea de sprijin suplimentar
Problemele de comportament pot fi un alt factor care contribuie la abandonul școlar. Acestea pot influența negativ mediul școlar. Exemple de probleme de comportament care pot avea impact asupra retenției școlare:
• elevii care manifestă comportamente indisciplinate, perturbatoare sau disruptive pot crea un mediu de învățare dificil pentru ei înșiși și pentru ceilalți colegi -acest tip de comportament poate duce la sancțiuni disciplinare și poate contribui la pierderea interesului pentru școală
• cei care se confruntă cu probleme de bullying sau care au conflicte frecvente cu colegii pot simți că școala devine un mediu nesigur și neprietenos
• elevii care se confruntă cu tulburări de comportament, pot avea dificultăți în a se adapta la regulile și structura școlii
• ei pot fi mai predispuși la absenteism cronic sau la părăsirea frecventă a școlii
• dificultatea în gestionarea emoțiilor și în dezvoltarea abilităților de autocontrol
Există mai mulți factori care pot contribui la reducerea motivației elevilor pentru a continua studiile. Acești factori pot varia în funcție de circumstanțe individuale, dar sunt și cauze comune.
Elevii care întâmpină dificultăți semnificative în a înțelege materialele de învățare sau care se confruntă cu eșecuri constante pot să-și piardă încrederea în propriile capacități și să devină nemotivați. Un mediu școlar caracterizat de bullying, conflict, sau de o relație dificilă cu colegii și cadrele didactice poate descuraja elevii să rămână implicați în procesul de învățare. Influentele negative din partea prietenilor sau a comunității, care nu pun accent pe importanța educației, pot influența decizia elevilor de a abandona studiile. Sprijinul familial sau lipsa completă a sprijinului din partea familiei poate reduce motivația elevilor pentru a-și continua studiile.
Această problemă poate fi rezolvată prin sprijin educațional, intervenții sociale și emoționale și o colaborare strânsă între școală, familie pentru a restabili și stimula motivația elevilor.
Prevenirea se referă la acțiunile și strategiile implementate pentru a împiedica sau a reduce apariția unei probleme sau a unei situații nedorite. Este un concept care se aplică în diverse domenii, inclusiv în sănătate, educație, criminalitate, mediu și multe altele. Prevenirea este o abordare practică care are ca scop evitarea sau reducerea impactului negativ al unei situații, în locul gestionării acesteia după ce a apărut.
În contextul abandonului școlar, prevenirea include diverse măsuri.
• implementarea unor programe care să ofere sprijin suplimentar pentru elevii care întâmpină dificultăți
• servicii de consiliere și orientare
• implicării părinților în educația copiilor
• mediu școlar care să încurajeze participarea activă și să reducă comportamentele negative.
Stoparea părăsirii timpurii a școlii implică stabilirea unor obiective clare și realizabile:
• stabilirea unui obiectiv numeric realist pentru reducerea ratei de abandon școlar într-o anumită perioadă de timp
• dezvoltarea și implementarea programelor de sprijin
• asigurarea că toți elevii au acces la servicii de consiliere și crearea unor programe de mentorat care să ofere sprijin emoțional și educațional
• implementarea strategiilor pentru îmbunătățirea relației dintre elevi și cadrele didactice
• adaptarea curriculumului pentru a-l face mai relevant pentru interesele și aspirațiile elevilor
• instituirea unui sistem de monitorizare și evaluare a progresului pentru a evalua eficacitatea măsurilor luate și pentru a face ajustări în consecință.
Îmbunătățirea relației dintre elevi și cadrele didactice este crucială pentru crearea unui mediu de învățare pozitiv și eficient Iată trei idei pentru a îmbunătăți această relație:
organizarea de ședințe periodice de comunicare deschisă între elevi și cadrele didactice, implementarea unor mecanisme de feedback bidirecțional, organizarea de evenimente culturale, ședințe de lucru în echipă sau proiecte comunitare
Abandonul timpuriu al școlii poate avea consecințe semnificative și de durată atât pentru indivizi, cât și pentru societate în ansamblu.
Persoanele care părăsesc școala prematur pot întâmpina dificultăți în găsirea unui loc de muncă stabil și bine plătit. Nivelul de educație este adesea corelat cu veniturile. Abandonul timpuriu poate duce la venituri mai scăzute pe termen lung. Lipsa unui nivel de educație adecvat poate limita accesul la anumite cariere și oportunități profesionale.
Educația joacă un rol în înțelegerea informațiilor despre sănătate. Persoanele cu nivel de educație mai scăzut pot avea un nivel mai scăzut de sănătate. Indivizii care au abandonat școala prematur pot fi supuși stigmatizării sociale și pot întâmpina dificultăți în integrarea în comunitate
Există o corelație între nivelul de educație și implicarea în activități criminale. Persoanele cu educație mai scăzută pot fi mai vulnerabile. Abandonul timpuriu poate contribui la perpetuarea unui ciclu al sărăciei, în care generațiile viitoare sunt, la rândul lor, afectate.
Aceste consecințe subliniază importanța investiției în educație și eforturile pentru prevenirea abandonului timpuriu al școlii, deoarece aceasta are un impact semnificativ asupra vieții individuale și a societății în ansamblu.

. BIBLIOGRAFIE
1. C. Neamțu, Devianţa școlară, Iași, Editura Polirom, 2003
2. 1.Creţu, E., (1999), Probleme de adaptare școlară, Editura ALL Educațional, București
3. Voicu, B., (2010), Renunțarea timpurie la educație: posibile căi de prevenire, București
4. Gheorghiu, M., (2009), O Românie de secol XIX- fruntaș în UE la abandon școlar, în Revistă de Pedagogie și Asistență Socială, FICE nr.35, Abandonul școlar-context, concepte, cauze și prevenție. Editura Universitară, București