Drama educațională la orele de limbă și literatură

Autor: Felcser Viorica
Unitatea școlară: Școala Gimnazială ”Kun Kocsárd”, Ojdula

Drama educațională la orele de limbă și literatură
”Drama își cere locul în sistem, pentru a dovedi, în schimb oferă acel efect benefic, care se manifestă prin energie spitituală și prezență sentimentală…”
Szauder Erik
Drama educațională, pedagogia dramei, înseamnă educare prin metodele și procedeele teatrului și ale dramei. Comenius, considerat unul dintre primii apostoli ai educației prin dramă, ne-a lăsat însemnări valabile și în zielele noastre. În lucrarea sa cu titlul: ”Schola Ludus” ne arată, că pentru cei care își vor desfășura activitatea în viața publică constituie o necesitate cunoașterea unor practici teatrale, pentru a-și desfășura munca în mod corespunzător.
Jocul dramatic este o manifestare de joc, tipic omenesc, în care se regăsesc elementele specifice ale procesului dramatic. Modul lui de exprimare îl constituie scenetizarea, imitația, forma lui de apariție fiind realizată prin interacțiunea oamenilor în activitate. Mijloacele lui sunt : vocea omenească și sunetul muzical, chiar și zgomotul, limba respectivă, corpul omenesc, spațiul și timpul, iar structura lui de susținere este acțiunea omului. Jocul dramatic creativ este o activitate care se desfășoară în colectivitate, în grup și are ca scop formarea , educarea personalității, a fiecărui individ în parte, dezvoltarea relațiilor omenești, ajutând integrarea în societate, într-o comunitate, îndemnând la comunicare. Jocul dramatic bine organizat îl dezvoltă pe fiecare participant, întrucât jucătorii, împreună cu întreaga colectivitate, vor dobândi o serie de experiențe, trăiri, care le dezvoltă spiritul colectivității, îi îndeamnă la cunoașterea și aprecierea valorilor omenești. Aceste jocuri solicită din partea ”jucătorilor” gândire independentă, le dezvoltă creativitatea, îi îndeamnă la sistematizarea și reformularea cunoștințelor existente, dă motivație învățării, a cuceririi de noi performanțe, dezvoltă capacitatea muncii planificate, cultivă sensibilitatea, elasticitatea, spiritul observator. Un rol deosebit de important poate să îndeplinească drama, învățarea prin mijloacele dramei, la vârsta școlară și în perioada adolescenței, aceste două etape fiind cele mai dinamice în formarea personalității umane. Jocul dramatic bine organizat, prin toate formele lui de apariție, contribuie la: dezvoltarea, îmbunătățirea activității omului creator în contextul muncii în echipă; cunoașterea de sine, a semenilor și a colegilor; familiarizarea cu munca preconcepută, planificată și precisă; îmbunătățirea simțului de echilibru corporal, de orientare în spațiu și în timp: formarea mișcării și vorbirii corecte , precise.
”Formele de exprimare care apar în dramă- vorbirea și mișcarea- au constituit timp îndelungat elementele de bază ale planificărilor de dramă, indiferent de vârsta elevilor. … Capacitatea de exprimare trebuie însă tratată ca parte integrantă a unui sistem mai mare, care este limba ….găsesc o legătură esențială între dramă și însușirea capacităților de limbă: dar aici aș merge mai departe, afirmând, că drama este limba însăși. Parcă drama ar fi pânză de paianjen, iar limba firele acesteia: nu putem discuta despre unul, fără celălalt.” - scrie Gavin Bolton, analizând legătura strânsă dintre dramă, ca mod de exprimare și limba.
Drama, prin toate tipurile de activitate, asigură remedierea hiaturilor apărute în exprimarea orală, oferă jocurile lui variate, dăruind profesorului tipuri de activități prin care poate să dezvolte capacitatea de vorbire corectă și expresivă, precum și deprinderile de compunere. Prin caracteristicile ei specifice jocul dramatic este o variantă eficientă de prelucrare a textelor litarare, participanții au posibilitatea de a trăi evenimentele în pielea personajelor, devenind eroii, personajele negative sau pozitive ale textului citit. Jocul dramatic ușurează însușirea tehnicii de analiză literară ca: formă, stil, locul și personajele, împrejurările, conflictul, actul decizional. Pe lângă analiza textelor epice, jocul dramatic poate fi variantă eficientă și pentru analiza textelor lirice, asigurând posibilitatea revelației pentru a experimenta elemente de compoziție poetică: epitet, personificare, sinestezie, simboluri etc.
Cum utilizăm jocurile dramatice la orele de limbă și litaratură? Iată tipurile de joc dramatic care pot fi incluse în diferite segmente ale lecției!
1.Jocuri introductive -Lecția poate începe cu jocuri de mișcare menite să creeze ambianță plăcută și bună dispoziție, necesare bunei desfășurări a lecției, Gradul de dificultate ale acestor jocuri este corelat cu vârsta elevilor. În clasele mai mici începem lecția prin exerciții simple de mișcare efectuate cu cântec, sau muzică, respectiv exerciții de ritm, urmând ca în clasele mai mari acestea să devină cât mai complexe: exerciții de susținere, probe de rezistență, rotiri libere executate în perechi.
2.Jocuri și exerciții de concentrare - Exercițiile care solicită concentrare creează receptivitatea necesară pentru tematica propusă, ajută la captarea și menținerea atenției. Aceste exerciții pot fi folosite și pe parcursul lecției când se observă oboseala elevilor. Conform obiectivelor propuse putem include în lecție exerciții de observare a unor mișcări, jocuri de evocare a celor văzute, auzite, simțite sau pipăite, recunoașterea zgomotelor, observarea sunetelor naturii, instrucțiuni cu ochiul.
3.Exerciții de respirație, pronunție și articulație - Expirăm cu un sunet, la expirație spunem un scurt text exersat prealabil, spunem texte pe ton și ritm diferit, cu intensitate alternantă.
4.Jocuri de observare a spațiului - Un element deosebit de important al jocului dramatic îl constituie spațiul, în care elevii se mișcă, improvizează diferite situații și scenete. Trebuie să creăm scena întâmplărilor folosind semne simbolice. Este necesar să efectuăm exerciții de observare și cunoaștere a propriului corp, care își schimbă poziția în spațiu. Un joc preferat este ”grupul statuar””care înseamnă încremenirea corpului în timpul mișcării într-o poziție fixă și denumirea ”statuii” obținute.
5.Jocuri și exerciții de relaxare -Acestea sunt exerciții de recreere și energizare, care sunt utilizate pentru susținerea nivelului de concentrare fizică și psihică la un nivel optim. Efectuând aceste exerciții mușchii corpului se țin încordate, sub tensiune, apoi se relaxează. Relaxarea se poate desfășura pe suport muzical care ne transferă într-o atmosferă plăcută, liniștită și revigorantă.
6.Exerciții și jocuri de imitare - Aceste jocuri mai simple sunt utilizate mai ales la clasele mai mici, în această vârstă fantezia creatoare provoacă la imitări cu întreg corpul, sau prin mimică și gesturi. Exercițiile solicită atenție și sensibilitate în observarea obiectelor din mediul înconjurător, care se finalizează prin redarea unor obiecte, plante și animale în reprezentări statice sau mobile. Se pot efectua acțiuni parcă am fi diferite animale, se pot reproduce mișcări, stări, trăiri, situații de viață și chiar întâmplări.
7.Jocuri de memorie - Scopul acestor jocuri este antrenarea memoriei motrice, vizuale, auditive și verbale. La evocarea amintirilor, trăirilor personale elevii trebuie să folosească expresii alese, astfel dezvoltăm comunicarea lor verbală, capacitățile de vorbire și exprimare corectă.
8.Jocuri de fantezie - Creăm personaje, oameni cu dorințe și pasiuni, prezentăm întâmplări petrecute cu ei. Folosim impresiile personale, sentimentele trăite, faptele plăcute sau neplăcute la povestirea unor întâmplări sau povești imaginate pe baza acestora. Născocim nume, meserii, serbări dar se pot naște tărâmuri imaginare, animale ciudate. Terminăm întâmplări fără sfârșit, schimbăm finalul unei povești, ghicim cele mai fericite sau cele mai triste clipe ale unor obiecte.
De ce sunt atât de eficiente jocurile dramatice?
Ele ne îmbogățesc activitatea instructiv- educativă, ne oferă o modalitate atractivă de învățare, creează atmosferă agreabilă pentru orice fel de activitate școlară. Valorificând funcțiile multiple ale jocurilor le putem folosi la orele de limbă și literatură, în orice moment al acestuia: captarea atenției, reactualizarea elementelor învățate anterior, dirijarea învățării, fixarea celor învățate, măsurarea performanțelor, transferul cunoștințelor.
„Totodată satisfacția ridică drama la rangul celorlalte activități școlare, prin care se obține acel succes, care este rezultatul muncii temeinice și al competențelor achiziționate.”
Gavin Bolton
Bibliografie:
1. Gabnai Katalin, Jocuri dramatice pentru copiii, tineri și adulți, Budapesta, Centrul Cultural ”Piața Marcizibányi”, 1993
2. Gavin Bolton, Teoria dramei educaționale, ”, Budapesta, Centrul Cultural ”Piața Marcizibányi1993
3. Jonathan Neelands, Drama în folosul învățării, Traducere Szauder Erik, Budapesta, Asociația Maghiară a pedagogiei dramei, 1988.
4. Szauder Erik, Carte de citire pentru aplicarea pedagogică a dramei, Budapesta, Editura Națională, 1994.