DIMENSIUNI CONTEMPORANE ALE CURRICULUMULUI LA DECIZIA ȘCOLII

Școala contemporană este în continuă evoluție căutând soluții pentru reușita în viață a tinerilor, pornind de la reușita școlară. În ultimul timp, s-a pus accentul pe aducerea în prim plan a individualității și creșterea motivației învățării atât în școală cât și pe întreg parcursul vieții.
Curriculum-ul la decizia şcolii a reprezentat, de la început, o soluţie de adaptare a ofertei generale la particularităţile şi aspiraţiile elevilor din diferite unităţi concrete de învăţământ. El constituie ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare pe care fiecare şcoala le propune în mod direct elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii. Prin oferta curriculară de CDŞ se asigură cadrul pentru susţinerea unor performanţe diferenţiate, a unor nevoi şi interese specifice de învăţare ale elevilor. Această cerinţă are un anumit caracter de generalitate, deoarece în alocarea resurselor de timp intervin foarte mulţi factori care abat traseul reglementat metodologic spre soluţii care, de regulă, au în vedere în mod preponderent completarea normelor.
Privite prin prisma documentelor reglatoare, condiţiile de validitate a proiectelor de opţionale pe plan local sunt următoarele:
 Opţionalul la nivelul disciplinei implică în mod necesar formularea unor obiective de referinţă/competenţe specifice care nu apar în programa disciplinei. Acest opţional se desfăşoară prin proiecte, module şi activităţi opţionale diferite de cele administrate prin curriculum nucleu.
 Opţionalul la nivelul ariei curriculare implică alegerea unei teme care mobilizează cel puţin două disicpline din aceeaşi arie. Obiectivele de referinţă/competenţele specifice se formulează din perspectiva temei pentru care s-a optat.
 Opţionalul la nivelul mai multor arii este construit pe un obiectiv complex de tip transdiciplinar. Procedeul cel mai simplu de generare a unei teme integratoare este intersectarea unor segmente de discipline aparţinând mai multor arii.
De-a lungul timpului, progresul științelor a determinat intensificarea preocupărilor pentru regruparea domeniilor cunoașterii. Un element definitoriu în progresul cunoașterii îl constituie abordarea interdisciplinară. În domeniul educaţiei, principiul interdisciplinarităţii derivă din spaţiul cercetării ştiinţifice, iar ca demers epistemic poate fi sesizat sub doua aspecte:
 conceperea conţinuturilor în perspectiva interdisciplinară şi proiectarea
 organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară.
În învăţământ, interdisciplinaritatea implică stabilirea şi exploatarea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii, în scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ clasice. În funcţie de modul cum intervine profesorul, interdisciplinaritatea se face prin:
 corelaţii obligatorii şi minimale, prevăzute de programele şcolare sau impuse de logica predării noilor cunoştinţe;
 conexiuni disciplinare sistematice si elaborate, care constituie expresia unei viziuni bi-pluridisciplinare; aceste conexiuni presupun analiza epistemologică a disciplinelor şi identificarea conceptelor şi metodologiilor comune, extrapolabile, sau elaborarea în echipă a proiectelor de lecţii şi a planificărilor anuale sau trimestriale.
În raport cu CDŞ, profesorii apar într-o ipostază inedită, aceea de creatori de curriculum în sensul că îşi valorifică competenţele pentru a crea situaţii de învăţare neprescrise de alţii, pornind de la programa şcolară dar dezvoltând-o, fie în sensul extinderii, fie în sensul intersectării ei cu alte programe. Un alt factor de noutate constă în modul particular în care profesorul creator de curriculum mediază relaţia cu elevilor cu tehnicile şi sursele de învăţare, în sensul că oferă elevilor nu numai consiliere metodologică dar şi instrumente de autocunoaştere şi îi îndrumă pe aceştia către viaţa profesională. Implementarea cursurilor opţionale le oferă profesorilor şansa de a trece de la dirijare la faciltare şi de asuma astfel asuma noi roluri: consilier, facilitator de comunicare, moderator de relaţii, partener (colaborează cu grupul de elevi şi cu fiecare elev în parte pentru realizarea demersului instructiv într-un domeniu care îi interesează pe elevi). Iată de ce proiectele de profesionalizare a competenţelor didactice, inclusiv a competenţei de organizare a curriculum-ului centrat pe nevoile elevilor, rămân de stringentă actualitate.
Un model de opțional interdisciplinar la matematică, aplicat la clasă în activitatea mea didactică, ar fi următorul :
Nume opțional : „ Matematica aplicată”
Aria curriculară:Matematică și științe ale naturii
Tipul opționalului : interdisciplinar
Notă de prezentare : Interdisciplinaritatea este parte a unui învățământ modern care are ca scop, la finalul traseului educațional, o integrare optimă a elevului în societate, pe piața muncii și în familie. O cunoaștere holistică a lumii aduce cu sine o înțelegere profundă a micro şi macrocosmosului, repere științifice și morale și o adaptabilitate la condițiile sociale și economice.
Cursul opțional „Matematică aplicată” pentru elevii de clasa a VIII-a a fost conceput ca un opțional în scopul valorificării ofertei de cunoaștere a disciplinelor din aria curriculară Matematică și științele naturii inclusă în planurile-cadru de învățământ. Opțiunea este motivată de faptul că ele acoperă cea mai mare parte a competențelor profesionale și de inserție social stabilite la nivel european, asigurând totodată și deschideri către alte competențe (cum sunt cele de comunicare și de expresie artistică). De asemenea, atât elemente din disciplina astronomie cât și din ariile curriculare Limbă și comunicare și Arte, sunt prezențe care asigură extensii spre domenii de cunoaștere care oferă dimensiunea contextuală a temelor propuse.
Cursul include un buget de timp de instruire de 34 de ore pe an (o oră pe săptămână), însă structura cursului permite organizarea flexibilă a timpului de învățare.
Curriculumul integrat propus presupune crearea de conexiuni semnificative între teme sau competențe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline. Programa este construită în perspectiva asigurării unității cunoașterii, având în vedere cunoașterea ca scop în sine, propunând activități care să dezvolte competențe de învățare și de autoevaluare. În acest sens, accentul este pus pe cum se învață și cum se evaluează, implicând elemente de conținut atractive, pe teme de interes pentru elevi.
Competențele propuse prin programa de „Matematică aplicată” au în vedere profilul de formare al absolventului de gimnaziu și sunt corelate cu finalitățile educației propuse în diverse documente naționale și europene. Reușita socio-profesională a elevului înseamnă cultivarea spiritului, a responsabilității, a asumării de roluri și sarcini, implicare, asertivitate, dorință de cunoaștere și autocunoaștere, gândire critică şi adaptabilitate, stabilirea priorităților, optimizare, discernământ, respectarea regulilor.
Acest curs va crea valoare adăugată și prin contribuția directă la dezvoltarea cadrului curricular existent, prin susținerea abordării integrate și prin promovarea competențelor cheie și profesionale pentru integrarea viitoare a elevilor pe piața muncii.
COMPETENŢE GENERALE

1. Identificarea unor fenomene, procese și prelucrarea datelor de tip cantitativ din domeniile matematicii și științelor, corelarea și valorificarea acestora în contexte diferite ;
2. Rezolvarea de probleme și situații - problemă prin utilizarea de raționamente inductive și deductive, concepte și metode specifice diferitelor domenii ale cunoașterii;
3. Investigarea conexiunilor dintre matematică și diverse domenii științifice, sociale, arte și literatură de-a lungul timpului;
4. Comunicarea orală și scrisă utilizând limbajul științific specific în formularea explicațiilor, în conducerea investigațiilor interdisciplinare și în raportarea rezultatelor;
5. Utilizarea tehnologiei informației și a comunicațiilor în culegerea de date, în prelucrarea, sistematizarea și comunicarea lor;
6. Dezvoltarea personală prin formarea gândirii interdisciplinare și gestiunea propriei învățări
CÂTEVA COMPETENŢE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.1. Identificarea în limbaj cotidian a noțiunilor specifice domeniilor abordate (descrierea unor obiecte, fapte și fenomene din lumea reală)
1.2. Punerea în evidență a caracteristicilor unor fenomene și procese din natură pe baza măsurătorilor efectuate
1.3. Colectarea informațiilor utilizând surse variate în scopul documentării; organizarea datelor în tabele, sortarea și clasificarea pe baza unor criterii date
• Exerciții de identificare în limbaj cotidian a noțiunilor întâlnite în cadrul cursului
• studierea mișcării planetelor sistemului solar în jurul axelor proprii și în jurul Soarelui, a sateliților
• folosirea unor noțiuni din astronomie în realizarea de probleme interactive
• exerciții de calcul a lungimii unui traseu turistic folosind harta
• exerciții de determinare a coordonatelor geografice a unor localități
5.1. Utilizarea TIC în culegerea informațiilor și datelor
5.2. Utilizarea TIC în prelucrarea și prezentarea datelor
- activități de documentare – cercetare pe internet
- realizarea unor prezentări PPT
EXEMPLE DE CONŢINUTURI
- Calcularea ariei si volumului (pardoseli, designul plăcilor de faianță, probleme cu acvarii, cubajul buștenilor, cotitul butoaielor, capacitatea vaselor)
-Probleme practice cu procente: plan de economie
- probleme cu conținut inspirat din alte arii curriculare și discipline : Științe, Geografie, Istorie, Limbă și comunicare
-Repere matematice în geografie
- Construcţii de segmente, triunghiuri, patrulatere utilitând GeoGebra
CÂTEVA SUGESTII METODOLOGICE
Raportat la secvența evaluare a demersurilor didactice, se vor urmări atât evaluarea de proces, cât și cea a rezultatelor finale (proiecte pe grupe, portofolii individuale, jurnal de călătorie, machete, planșe, prezentări PPT, referate, eseuri), modificările comportamentale și dezvoltarea capacităților de autoevaluare și, implicit, a competenței de a învăța să înveți.
Eficientizarea demersurilor didactice poate fi asigurată prin utilizarea de mijloace și materiale didactice interactive, atractive, care presupun utilizarea bibliotecilor virtuale ca sursă de informare, modelarea unor fenomene și prezentarea unor aparate, realizarea unor experimente virtuale, prelucrarea datelor obținute, realizarea rapoartelor, prezentarea media a informațiilor și a rapoartelor.
SUGESTII BIBLIOGRAFICE
DUMITRU, Rada, SPIRESCU, Dana, ANDREI, Elisabeta - Culegere de jocuri didactice matematice, Editura Fundației Culturale "D. Bolintineanu” ,București, 1999
Bibliografie :
1. Ghid de proiectare transcurricular - Editura Spiru Haret, Iaşi :2015 9(p.18,19)
2. O. Mândruţ (coord.),Metodologia proiectării şi aplicării curriculumului la decizia şcolii Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2010.(p 5,14)
*** Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional. Document de politici educaţionale, IȘE, mai 2016, http://www.ise.ro/?s=document+politici%2C+mai+2016