CONSILIEREA PĂRINŢILOR CU COPII DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ - studiu investigativ-

CONSILIEREA PĂRINŢILOR CU COPII DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ
- studiu investigativ-
Prof. înv.primar Anca Darea, Suceava
Deseori ne confruntăm cu lipsa implicării
părinţilor în educaţia copiilor, iar foarte mulţi
învăţători, pe lângă profesori, consilieri, societatea în
ansamblul ei, sunt convinşi de faptul că această implicare
trebuie să se desfăşoare atât în şcoală, cât şi acasă.
Deşi se vorbeşte mult pe această temă, se face puţin în
această privinţă. Alături de şcoală,
familia are cel mai important rol în dezvoltarea armoniasă a
copiilor şi a calităţii vieţii acestora. Sarcina de a interveni
în amplificarea implicării familiei în educaţia copiilor revine
cadrelor didactice. Învăţătorii deţin pregătirea
psihopedagogică necesară pentru a putea realiza puntea de
legătură dintre şcoală şi familie, dintre învăţătoare şi
părinţi. Dar pentru realizarea unei comunicări reale este
necesară o stare de încredere reciprocă.
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Studiul îşi propune consilierea părinţilor şi a
copiilor proveniţi din mediul rural prin aplicarea unor programe de
educaţie parentală şi de intervenţie personalizată, precum şi
investigarea, cunoaşterea gradului de implicare a părinţilor
pentru depăşirea dificultăţilor şcolare şi a îmbunătăţirii
performanţelor şcolare ale elevilor. Pornind de la această
premisă am formulat următoarele obiective:
• Identificarea nevoilor părinţilor în materie de competenţe
care să contribuie la optimizarea calităţii acelor capacităţi,
abilităţi şi aptitudini care să le permită o bună dezvoltare
socio-emoţională a copiilor;
• Măsurarea gradului de implicare a părinţilor în educaţia
formală şi nonformală a copiilor, prin chestionarea iniţială
şi finală a părinţilor;
• Identificarea modalităților și condițiilor de colaborare
eficientă între şcoală şi familie;
• Analiza tipurilor de activități de consiliere necesare din
prisma celor doi parteneri: părinţi şi învăţătoare;
Rezultatele acestui demers de investigare/ constatare
au fost concretizate sub forma unui proiect de program care să
vină în întâmpinarea necesităţilor de formare a părinţilor
în relaţia cu propriii copii, cu scopul unei optime colaborări cu
învăţătoarea clasei în vederea obţinerii unui proces
educaţional de bună calitate.
Programul se doreşte a fi o soluţie de ameliorare a
problemelor şi dificultăţilor întâmpinate de părinţi în
a-şi ajuta copiii să se integreze şi să se adapteze cu succes la
noile cerinţe şi responsabilităţi din viaţa de şcolar.
IPOTEZA GENERALĂ Prin implementarea unui program de consiliere
şi educaţie a părinţilor, va creşte gradul de implicare a
ambilor părinţi în viaţa şcolară a elevilor şi drept urmare
rezultatele şcolare ale copiilor vor fi mai bune şi beneficiile
mai evidente şi de lungă durată.
LOTUL DE SUBIECŢI. Cercetarea s-a realizat pe un
lot alcătuit din părinţii elevilor din clasa pregătitoare.
METODE ŞI INSTRUMENTE DE CERCETARE Am optat pentru
următoarele metode: observația, convorbirea și interviul pe bază
de chestionar.
LOCUL ŞI DURATA CERCETĂRII: Cercetarea s-a realizat în cadrul
școlii clasa pregătitoare în perioada octombrie- mai a anului
școlar.
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
În conformitate cu obiectivele enunţate anterior, cercetarea îşi
propune probarea următoarelor ipoteze:
Ipoteza 1: Dacă activitatea de consiliere a părinţilor răspunde
nevoilor reale de educaţie ale copiilor și părinţilor şi va fi
realizată sistematic şi continuu, atunci se va asigura o mai bună
realizare a obiectivelor şi o mai bună construcţie a
parteneriatului şcoală-familie.
Ipoteza 2: Cu cât părinţii sunt mai bine informaţi şi
consiliaţi, cu atât calitatea colaborării părinţi – şcoală
va fi mai focalizată pe beneficiile copilului, progresul acestuia
din urmă fiind evident.
Prima ipoteză a demostrat faptul că activitatea de consiliere a
părinţilor care răspunde nevoilor reale de educaţie ale
copiilor și părinţilor şi este realizată sistematic şi
continuu, asigură o mai bună realizare a obiectivelor şi o mai
bună construcţie a parteneriatului şcoală-familie. Cea de-a doua
ipoteză este strâns legată de prima, demonstrând cum progresul
elevilor a fost evident în urma aplicării programului de
consiliere la care părinţii au luat parte. Pentru a verifia
aceasta, am analizat testele de evaluare iniţială pe care le-am
aplicat copiilor la începutul anului şcolar şi cele finale,
împreună cu fişele de caracterizare de la sfârşitul clasei
pregătitoare.
Pentru a verifica prima ipoteză mi-am propus să
analizez itemii din chestionarele adresate părinţilor care
vizează atitudinea lor faţă de procesul de învăţare, faţă de
şcoală şi contribuţia pe care pot să o aducă în o mai bună
colaborare învăţătoare-părinţi. Chestionarul aplicat în luna
octombrie este identic cu cel aplicat la sfârşitul programului de
consiliere adresat părinţilor în luna mai. Scopul aplicării
aceluiaşi chestionar a fost de a măsura progresul părinţilor,
evoluţia acestora.
Prin aplicarea chestionarului iniţial am dorit să
identific nevoile de consiliere ale părinţilor. De-a lungul unui
an şcolar interacţionăm cu părinţii în diverse moduri
(întâlniri individuale, şedinţele cu părinţii, chestionare,
interviuri,activităţi extraşcolare,etc.) Acestea trebuie să fie
organizate într-un mod care să-i încurajeze pe părinţi să
facă schimb de idei, să-şi identifice nevoile de formare în
privinţa meseriei de părinte. În urma analizei
răspunsurilor din chestionar am identificat teme de larg interes,
dar şi specifice ale părinţilor, dar şi ale copiilor. Am
descoperit caracteristici comune şi diferenţe în ceea ce
priveşte mediul familial din care provin copiii (structură,
mentalităţi, practici parentale, cultură etc.) şi diverse
dificultăţi apărute în relaţia părinţi–copii.
Rezultatele obţinute în urma analizei răspunsurilor,
analizate comparativ, la testul iniţial şi cel final, oferă o
imagine asupra schimbărilor de mentalitate a părinţilor cu
privire la ceea ce ar putea contribui la dezvoltarea şi progresul
şcolar al copiilor. Dacă la începutul anului şcolar, părinţii
aveau un anumit mod de gândire cu privire la ceea ce pot sau ceea
ce ar trebui să facă ei pentru copiii lor, la sfârşitul
desfăşurării programului de consiliere aceştia şi-au modificat
mult atitudinile şi opiniile cu privire la acest argument. În
chestionar părinții considerau că factorul decisiv pentru
dezvoltarea copiilor şi o bună învăţare este cadrul didactic,
modul în care acesta ştie cu măiestrie să îmbine metodele
didactice în manieră modernă, interactivă, urmate de
recompensarea cu diverse cadouri. Am înţeles din
aceste opţiuni că nu deţin instrumentele potrivite pentru
contribuţia lor la o mai bună dezvoltare a elevilor,
neconsiderând importantă implicarea lor în viaţa şcolară , cu
atât mai mult să ceară ajutor de specialitate (consilier,
psiholog) atunci când se întrevăd situaţii de criză sau
speciale. Colaborarea părinţilor cu învăţătoarea asigură buna
dezvoltare a elevului în toate ariile sale. Prin programul de
educaţie şi consiliere a părinţilor nu se urmăreşte schimbarea
valorilor cu care operează familia, ci se încearcă să crească
competenţele şi abilităţile educative ale părinţilor. În
cadrul desfăşurării acestui program se doreşte o continuă
interacţiune între părinţi şi învăţătoare, bazată pe
experienţele personale şi schimbul de idei. O mai bună comunicare
între părinţi şi cadru didactic poate spori şansele unui bun
parteneriat, care să permită o bună colaborare în vederea
realizării obiectivelor propuse.
Pentru a verifica a doua ipoteză, am analizat testele de evaluare
iniţială pe care le-am aplicat copiilor la începutul anului
şcolar şi cele finale, împreună cu fişele de caracterizare de
la sfârşitul clasei pregătitoare..
La sfârşitul programului de consiliere am
aplicat acelaşi chestionar. Rezultatele au suferit modificări
semnificative, fapt care demonstrează că obiectivele au fost
îndeplinite. Părinţii au optat pentru rolul important al
familiei în viaţa şcolară a copiilor lor, au susţinut că
învăţătoarea deţine de asemenea un rol semnificativ prin
implementarea unui program eficient de aplicare a strategiilor
didactice, şi că au ajuns la
concluzia că vor solicita servicii de consiliere la nevoie.
CONCLUZII Studiul investigativ pe care mi l-am propus s-a
desfășurat conform planului și ipotezele potrivit cărora
implementarea unui program de educație parentală la care să
participe activ și continuu părinții elevilor, va conduce la o
mai bună colaborare între școală și familie și totodată la un
progres vizibil în dezvoltarea copiilor, au fost verificate. Obiectivele pe care mi le-am propus de-a lungul desfășurării programului a fost să asigur suportul emoțional necesar al elevilor , dar și părinților acestora și să le îmbunătățesc încrederea de sine. Activitățile desfășurate în cadrul programului de consiliere pentru părinți s-a concentrat permanent pe sublinierea nevoilor emoționale ale elevilor și pe schimbarea percepției părinților despre propriii copii .Părinții au suferit reale transformări în ceea ce privește percepția lor față de școală în general, acordând o importanță crescută procesului de învățare, activităților de învățare, ajutorului pe care pot să îl acorde propriilor copii în a înfrunta și depăși diverse probleme cu care se pot confrunta. La nivel personal, am experimentat cu mare satisfacție bucuria de a fi lăsat o amprentă puternică în viața unor părinți care au privit cu entuziasm și recunoștință participarea la acest program de consiliere.
Deși această cercetare își dorește să scoată în evidență importanța consilierii în învățământul primar, putem afirma că necesitatea consilierii este resimțită de-a lungul întregii traiectorii școlare, până la terminarea studiilor.