Clasic si modern in predarea istoriei

Noile cerinţe ale demersului educaţional impun
restructurarea lecţiei de istorie în direcţia folosirii mai
frecvente a metodelor interactive de predare- învăţare. Ele
schimbă rolul profesorului în clasă, acesta devenind o moderator
al unei dezbateri de idei şi probleme, susţinător al motivaţiei
şi interesului elevilor pentru istorie, ghid al elevilor în
procesul de dobândire de noi competenţe, deprinderi şi
cunoştinţe. Odată cu deplasarea accentului de pe activitatea
profesorului pe cea a elevului, noile metode îi determină pe
elevi să înţeleagă mai bine logica fenomenelor şi faptelor
istorice, stimulează formarea de opinii personale argumentate,
încurajează munca individuală, însă în funcţie de situaţii
şi spiritul de echipă, contribuie la formarea de deprinderi şi
atitudini durabile.
Prezentăm, în continuare, trei dintre metodele ce pot fi folosite
în cadrul orelor de istorie.
1. Brainstorming-ul cunoscut şi sub numele de asaltul de
idei, acesta constă în formularea a cât mai multe idei, chiar şi
fanteziste, ca răspuns la o problemă de rezolvat prin participarea
membrilor grupului, respectiv clasa de elevi. Avantajele folosirii
acestei metode sunt: stimulează creativitatea în grup, implică
participarea activă a tuturor partcipanţilor, permite exprimarea
personalităţii şi eliberarea de prejudecăţi, exersează analiza
şi capacitatera de a lua decizii şi imprimă dinamism lecţiei.
Pentru o mai bună aplicare a metodei, trebuie parcurse două etape:
prima fază a producţiei de idei în care are loc alegerea temei
şi a sarcinilor, precum şi solicitarea exprimării ideilor legate
de tema în discuţie sau de rezolvarea unei situaţii problemă,
conturate în legatură cu aceasta. Urmează înregistrarea ideilor
în scris, apoi anunţarea unei pauze care poate fi între 15 minute
şi o zi. A doua fază este cea a aprecierii critice a ideilor, în
care are loc reluarea ideilor emise şi gruparea lor pe categorii,
simboluri, cuvinte cheie, imagini sau alte criterii. Această etapă
este urmată de analiza critică, evaluarea, argumentarea,
contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul clasei sau a
grupurilor mai mici. După analiză, are loc selectarea ideilor
valoroase, originale sau a celor mai apropiate soluţii pentru
problema supusă atenţiei. Se recomandă în această etapă
discuţiile libere, urmate de afişarea ideilor rezultate în forme
cât mai variate şi originale cuvinte, propoziţii, colaje,
imagini, desene joc de rol, în funcţie de nivelul clasei. Pentru o
mai bună aplicare a metodei se recomandă încurajarea exprimării
a cât mai multor idei, preluarea ideilor celorlaţi şi
îmbunătăţirea. Prezentăm în continuare un exemplu de aplicare
a acestei metode.
Unitatea de învăţare : Marile conflicte ale secolului XX -
clasa a X a
Lecţia : Primul război mondial
Secvenţa : Războiul total
Scenariu didactic:
Prima etapă - profesorul scrie pe tablă conceptul
de război total şi solicită elevilor să enunţe în maxim 5
minute toate ideile care le vin în minte în legătură cu acest
concept.
A doua etapă – sunt reluate ideile expuse de elevi, grupate pe
categorii şi se realizează o analiză critică şi de evaluare a
ideilor.
A treia etapă – în urma selectării ideilor expuse de către
elevi, sub îndrumarea profesorului, se ajunge la concluziile
referitoare la acest concept.
Aspecte economice : mobilizarea populaţiei în vederea dezvoltării
capacităţii economice.
Teritoriile ocupate sunt obligate să susţină economic efortul de
război al inamicului, intervenţia statului în economie, slăbirea
capacităţii economice şi de luptă a inamicului, blocadă
economică.
Aspecte politice : implicarea în război a numeroase state
organizate în alianţe, statele monarhice devin republici,
desfiinţarea imperiilor multinaţionale.
Aspecte sociale : implicarea întregii populaţii atât în
industrie cât şi agricultură, folosirea muncii prizonierilor de
război, raţionalizarea bunurilor de primă necesitate,
rechiziţii, victime, propagandă.
Aspecte militare: folosirea tuturor resurselor militare şi umane,
producerea unor noi tipuri de arme.
2. Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare, la nivelul unui
grup şi predarea achiziţiilor dobândite de fiecare membru al
grupului unui alt grup. Dintre avantajele folosirii acestei metode
amintim încurajarea încederii în sine a elevilor, dezvoltarea
abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în
cadrul grupului, dezvoltarea gândirii critice, logice şi
independente, a răspunderii individuale şi de grup, optimizarea
învăţării prin achiziţiile alcuiva.
Etapele aplicării acestei metode sunt următoarele:
a. Împărţirea clasei în grupuri eterogene de câte 4 elevi,
fiecare dintre aceştia primind o fişă de învăţare numerotate
de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de
învăţare.
b. Explicarea sarcinilor care constau în înţelegerea unităţii
de cunoaştere .
c. Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în
grupuri de experţi, astfel încât elevii care au numărul 1, vor
forma un grup, la fel cei cu numărul 2, 3, 4, 5, 6,7 .
d. Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit fiecărui
grup. Strategiile de predare rămân la latitudinea grupului de
experţi, fiind foarte important sa fiecare membru al grupului să
înţeleagă că este responsabil de predarea cunoştinţelor
membrilor grupului iniţial.
e. Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite
pentru ceilalţi.
f. Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare
orală. Este important de monitorizat ca în cazul predării,
informaţiile să fie transmise corect.
Ca metodă de cunoaştere a efectului acestei metode se
recomandă utilizarea metodei ciorchinelui, profesorul având
posibilitatea de a verifica dacă elevii şi-au însuşit corect şi
complet cunoştintele esenţiale pentru subiectul predat.
3. SINELG este o metodă care permite eficientizarea lecturii şi
gândirii, reprezentând o modalitate de decodificare a textului,
permitându-i celui care învaţă să asculte, să citească şi
să înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut. Ca
metodă este specifică etapei de realizare a sensului în cadrul
unei lecţii. Se folosesc ca bază de plecare pentru lectura sau
ascultarea textului, cunoştinţele anterioare ale elevilor. Dintre
avantajele acestei metode amintim facilitarea muncii în echipă,
valorifică cunoştinţele anterioare ale elevilor, asigură
învăţarea conştientă, angajează procese psihice complexe –
analiza, sinteza, comparaţia. Etapele aplicării metodei sunt :
a. În timpul lecturii / ascultării, elevii marchează în text sau
notează pe hârtie :
- cunoştinţele confirmate de text √
- cunoştinţele infirmate sau contrazise de text -
- cunoştinţele noi, neîntâlnite până atunci +
- cunoştinţele incerte, confuze care merită să fie cercetate ?
b. După lectură se trec într-un tabel :

√ - + ?

c. Informaţiile obţinute individual se discută în perechi sau
grupuri, apoi se comunică de către perechi profesorului care le
centralizează într-un tabel similar pe tablă.
d. Cunoştinţele incerte rămân ca temă de cercetare pentru
lecţiile următoare. Această metodă poate fi folosită mai ales
la analiza documentelor scrise .
Folosirea metodelor active atât în predare cât şi
evaluare, pe lângă avantajele menţionate mai sus implică şi
alte elemente cum ar fi o mai bună organizare a timpului ]n cadrul
orelor, o reaşezarea a mobilierului în cadrul sălii de clasă
precum şi implicarea elevilor indiferent de nivelul de pregătire.
Utilizarea acestui tip de metode poate deveni, în timp, baza unui
nou sistem de predare – învăţare în învăţământul
preuniversitar.

Bibliografie selectivă :

1. Demersuri didactice la disciplina istorie. Ghid pentru profesori
şi învăţători, Râmnicu Vâlcea, 2006
2. Iutiş, Gh., Pânzariu , A., Iriciuc, V. - Istorie. Ghid pentru
studenţi şi profesori debutanţi, Iaşi, 2005
3. Manea, M., Palade, E., Sasu, N. - Predarea istoriei şi educaţia
pentru cetăţenia democratică – demersuri didactice inovative,
Bucureşti, 2006
4. Păcurari, O. - Învăţarea activă. Ghid pentru formatori, MEC
CNPP, 2001
5. Păcurari, O., Ţârcă, A., Sarivan, L. - Strategii didactice
inovative – suport de curs, Bucureşti, 2003