Aspecte generale privind evaluarea în învăţământul primar

Aspecte generale privind evaluarea în învăţământul primar
PROF. ÎNV. PRIMAR TOROP DELIA VALERICA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „ALEXANDRU ŞTEFULESCU”, TG-JIU, JUDEŢUL
GORJ

Evoluţia de ansamblu a învăţământului primar denotă o
tendinţă de a valorifica valoroasa tradiţie acumulată în timp
şi nevoia de inovaţie pedagogică proprie oricărui învăţător
care îşi respectă vocaţia .
Suntem într-o perioadă de tranziţie care se va constitui într-o
operă colectivă de mare complexitate şi dificultate . Reglarea
întregului proces de învăţământ nu poate fi realizată fără
date concrete cu privire la procesul elevilor, iar aceste date nu
pot fi obţinute decât printr-o evaluare realizată cu instrumente
precise, elaborate în raport cu obiectivele instruirii.
Una din criticile aduse învăţământului tradiţional era aceea
că a pus accent mai mult pe evaluarea aspectelor cantitative în
condiţiile vieţii contemporane, când primează informarea,
accentul cade pe aspectele calitative, pe claritatea
cunoştinţelor, pe trasferabilitatea acestora etc., fără a se
face abstracţie de aspectul cantitativ. O altă schimbare de
optică este legată de adoptarea unor noi criterii de evaluare, a
unor noi puncte de reper care permit să se întrevadă gradul de
eficacitate (calitate) şi de eficienţă ale unei activităţi.
Există două posibilităţi clasice de evaluare:
a) evaluare prin raportare la materie
b) evaluare prin raportare la normă
Prima ne permite să descoperim dacă respectivul conţinut predat a
fost sau nu a fost însuşit de elevi, dacă a fost sau nu
stăpânit de ei. A doua posibilitate de evaluare ne dă informaţii
despre clasamentul relativ al elevilor (o ierarhizare în interiorul
grupului: superior, slab, mediu). În mod obişnuit nici unul din
aceste criterii nu este aplicat în exclusivitate, fiecare dintre
ele fiind îmbinat cu celălalt sau influenţat de el. Eficacitatea
exprimă gradul de realizare a obiectivelor prevăzute , adică
nivelul de perfecţionare şi calitate a învăţării. Din acest
punct de vedere accentul poate fi pus pe o eficacitate imediată sau
pe una îndepărtată, pe o dezvoltare mai complexă ce ţinteşte
ceva mai departe, spre efecte formativ - educative, spre o cultivare
a umanului. Actul de evaluare devine fecund, realizându-şi
funcţiile, numai în condiţiile integrării lui în procesul
didactic, ca element constitutiv al acestuia menit să furnizeze
informaţii trebuitoare oricărei acţiuni de perfecţionare a
procesului.
În ultima vreme apar tendinţe de suprimare a verificării de la
începutul lecţiei, întrebările, chestionările, alte probleme de
verificare urmând să fie integrate în mod normal în metoda
însăşi după care se predă lecţia nouă, adică să existe un
control continuu. Desigur, nu încapă îndoială, că dacă am
suspenda verifica suspendarea predării elevilor acasă, aceasta
s-ar resimţii negativ asupra rezultatelor lor. În literatura de
specialitate există mai multe forme de evaluare: evaluare
iniţială (de pornire); evaluare sumativă (periodică); evaluare
formativă (continuă); evaluare comparativă, evaluare
diagnostică; evaluare prognostică, alte tipuri de evaluare.
Prima, evaluarea iniţială, este menită să stabilească nivelul
de pregătire al elevilor la începutul unui program de instruire,
performanţele precedente ale elevilor reprezentând primele
informaţii referitoare la performanţa lor.
În ceea ce priveşte celelalte două modalităţi-evaluare
sumativă şi evaluare continuă. Acestea marchează trecerea de la
un model tradiţional către unul mai eficient, perspectiva
funcţiilor pe care le îndeplineşte actul evaluării în
activitatea didactică. Distincţia dintre ele se poate face prim
modul în care sunt realizate acţiunile de evaluare în raport cu
desfăşurarea procesului şi prin funcţiile pe care le
îndeplinesc.
Cea cumulativă este realizată prin verificări parţiale pe
parcursul programului şi se încheie cu aprecieri de bilanţ a
rezultatelor pe perioade lungi, în general corespunzătoare
semestrelor, respectiv anului şcolar.
Tehnicile de evaluare şcolară sunt supuse unui permanent proces
de perfecţionare cel puţin pe liniile intensificării stării de
activism a elevilor şi asigurării unei obiectivităţi mai mari.
Evaluarea didactică modernă pune accent pe diversificarea
probelor scrise şi pe îmbunătăţirea calităţii acestora, în
sensul de a stimula posibilitatea elevilor de a reflecta profund şi
personal, de a îndrepta atenţia spre problemele centrale, de a
descoperii noţiunile care exprimă esenţialul.
Ideal este ca accentul să fie pus mai mult pe aptitudini şi nu pe
viteză. Concluzionând, calităţile testelor şcolare trebuie
supuse unor continue perfecţionări.
În acest sens se recomandă testarea comportamentelor de nivel
superior şi utilizarea calculatoarelor electrice. De asemenea,
trebuie revăzute scările valorice, punctajele pe itemi şi
transformarea punctelor în calificative, care permit o mai mare
obiectivitate.