Aportul românilor bistrițeni în revoluția din 1848-1849

Aportul românilor bistrițeni în revoluția din 1848-1849
Sașii și românii din Ardeal s-au luptat împotriva curții imperiale, însă revolta nu a fost niciodată atât de mare precum cea din 1848.
Vestea că la 15 martie 1848 a ieșit biruitoare revoluția de la Pesta a pătruns cu repeziciune încă din a doua zi în Bistrița și orașele săsești, începând să circule zvonuri contradictorii și confuze.Atitudinea nobilimii săsești este dată de obiectivele programatice ale revoluției maghiare care prin articolul VII de unire cu Ungariea, era afectat districtul grăniceresc Năsăud și săsesc al Bistriței, astfel districtul năsăudean cât și cel săsesc intrau sub semnul incertitudinii.
În 3 aprilie 1848, românii și-au evidenițiat propunerile în ceea ce privea o adevărată frăție cu sașii. Românii își doreau să se implementeze principiul egalității în drepturi, astfel încât toți locuitorii sași și români din Pământul regesc sau saso- românesc să fie egali atât în drepturi cât și obligații, iar datoriile feudale să fie șterse. În al doilea rând se dorea ca fiecare sas și român să contribuie la greutățile publice după averea pe care o deținea. Se mai cerea ca școlile și bisericile să se întrețină din fondul comun al respectivei naționalități. De asemenea purtarea armelor se făcea pentru apărarea statului, în funcție de locuitorii districtului. Alegerile pentru deputați să se facă din cetățenii contribuitori. De asemenea se cerea ca în comunele pure să se vorbească o singură limba, cea a locuitorilor, iar în cazul în care conviețuiau români și sași să se vorbească ambele limbi.
Universitatea săsească nu este de acord cu aceste cerințe considerând că dacă nu ar fi aceste vremuri,atunci românii nu ar îndrăzni să realizeze asemenea cerințe. Sașii doreau să- i sprijine pe români pentru crșterea culturii spirituale, morale, în care să fie părtași în instituțile legale și constituționale. Sașii sunt de părere că doar cultura le poate oferi liniștea necesară românilor. Sașii considerau că în viitor românii vor avea drepturi peste tot ținutul săsesc. De asemenea sașii sunt de acord să le permită intrarea în comunitatea meșteșugărească, odată ce ăși vor câștiga acest drept, fără să existe vreo deosebire de nație. Erau de acord ca preoții neuniți care se afau pe Pământul Săsesc să dețină aceleași drepturi personale de care se bucurau preoții religiilor primite.Tendința politică a sașilor la mijlocul secolului al XIX- lea a fost de a încorpora sub numele de Țară Săsească pe toți locuitorii sași ai Transilvaniei.
La 9 aprilie 1848 sașii bistrițeni au cerut acordarea de arme pentru înfințarea unei gărzi cetățenești. În 27 aprilie 1848 primarul Clujului i-a răspuns că armele v-or fi cedate din magazia regimentului 2 de grăniceri din Năsăud, iar cartușele se vor vinde pe cu banii pe loc.
În 14 aprilie 1848, a fost emis consiliilor orașului Bistrița, de către comitele de Cluj, cu permisiunea Guberniului, înfințarea tribunalelor statele, pe timp de trei luni.
La 22 aprilie 1848 guverantorul Teleki Josef trimite ordine ca trupele cantonate la Lechința să fie trimise spre Bonțida.În data de 28 aprilie 1848 guverantorul Teleki, îl roagă pe împărat să elibereze noi arme de foc din magaziile celor patru regimente din Transilvania, deoarece cele de la Năsăud nu erau suficiente.
În 4 mai 1848, magistratul Bistriței informează Universiatea săsească, că a discutat propunerile Universității privind unirea condiționată a Transilvaniei cu Ungaria, fiind de acord cu ele, iar deputații bistrițeni care erau în dietă vor primi instrucțiuni în acest sens.
Din documentele analizate, în 15 mai 1848 situația dintre sașii și români în Bistrița era foarte precară, deoarece în cadrul unui document, un jude nobiliar sas din Bistrița se teme pentru siguranța sa, așteptându- se să fie ucis de români. Acest sas nu mai îndrăznea nici măcar să mai trimită rapoarte oficiale, deoarece fusese amenințat cu moartea.
Szasz Karoly, secretar de stat maghiar, se adresează prim- ministrului din Ungaria, caruia îi declară situația din Transilvania în special în ceea ce îi privește pe sașii din Bistrița. Acesta declară că manifestările sașilor au luat amploare și că voința poporului se afla în mâinile lor, deoarece sașii au fost dintotdeauna favorizați și sprijiniți de Curtea Vieneză, spunând că a sașii au obținut privilegile patriciene doar prin uzurpare și șantaj, dispunând de sume ce întrec milioanele. Sașii Bistrițeni vroiau pe de o parte să-și păstreze puterea care o aveau în Dietă, chear dacă era in număr scăsut, însă se și temeau de emanciparea poporului. Maghiarii considerau că sașii se opuneau Uniunii deoarece erau sprijiniți și stimulați de Viena. Maghiarii consideră că sașii se foloseau de români în realizarea manifestărilor, astfel încât ei să nu piardă din favoruri.
În 21 mai 1848 națiunea săsească s-a adresat împăratului, manifestându-și nemulțumirea legată de Uniunea Transilvaniei cu Ungaria. Sașii susțin că ei sunt supușii Casei habsburgice și nu Ungarieie, fapt consemnat prin Diploma Leopoldină, în care este prevăzută autonomia legislației, administrației și justiției, și că sașii din întreaga Transilvanie sunt îngrijorați de soarta lor, considerând că reprezintă o amenințare a existenței lor naționale.
Sașii bistrițeni si- au manifestat în mod deschis, hotărât și fără rezerve, aversiunea lor față de Uniunea cu Ungaria.
Sașii scot în evidență fapul că ei au păstrat timp de șspte secole bunurile moștenite din strămoși precum: limba, egalitatea în drepturi și fidelitatea față de principe și patrie. Sașii enumerează serviciile aduse patriei: lucrarea pământului, înviorarea comerțului, meșteșugurile, științei, artelor.
În ultimă instanță sașii refuzau să- și dea consimțământul față de uniune, și că nu vor participa la întâlnirea Dietei.În orașul Bistrița a fost răspândit zvonul că Universitatea săsească urma să convoace o adunare națională generală pe 4 iunie la Mediaș, pentru a discuta de urgență despre cele întâmplate.
Reprezentanții sași care participau la Dietă trebuiau să susțină intangibilitatea națiunii săsești, oraganizarea constituției municipale și administrative săsești, pe baza străveche; susținerea etnicității germane, asigurarea folosirii limbii germane la toate dezbaterile și procesele oficiale politice, juridice și în corespondența cu regele și funcționari; susținerea automomiei municipale garantate de Diploma leopoldină; susținerea neștirbită a juristicției și a teritoriului tuturor scaunelor și districtelor săsești în forma acutala. Sașii trebuiau să refuze în mod categoric uniunea Transilvaniei cu Ungaria.
În cazul în care condițiile nu le erau acceptate sau nu erau garanțiile necesare stabilite, atunci deputații săsești trebuiau să se declare împotriva uniunii și să înainteze pe căi legale tronului doleanțelor lor.
Deputații sași trebuiau să- și subordoneze liber opinia cu privire la unire și să- și impună punctul de vedere folosind toate mijloacele legale, să- l înglobeze cu toate motivele, în protocolul Dietei și pentru justificarea lor proprie.
Deputații nu trebuiau să se lase abătuți de o eventuală majoritate, înafară de declarația care se rostea în numele poporului săsesc în sala Dietei, fiecare deputat sas, avea dreptul să vorbească atunci când era momentul oportun. Într- un final sașii au fost de acord ca românii să fie recunoscuți ca cea de-a patra națiune, având drepturi egale cu celelalte națiuni.
După terminarea Dietei, toți deputații sași erau obligați să dea un raport scris amănunțit, la care să fie anexate toate documentele comunicate.
Legea serviciului militar obligatoriu era cunoscută de toți locuitorii orașului, însă nobilimea săsească era nemulțumită, deoarece îi situa lângă români și țigani.Sursele istorice evidențiază moldul incalificabil a sașilor față de români după revoluția din 1848- 1849, neavând decât vorbe de hulă și dispreț față de aceștia.
După revoluția din 1848- 1849, Bistrița nu a mai fost o componentă a Sachsenland-ului, fapt ce a insemnat începutul destrămării sale teritoriale.