Activităţi de comunicare orală folosite în orele de limba şi literatura română în învățământul primar

Comunicarea orală contribuie la dezvoltarea capacităţii de
exprimare orală şi la formarea atitudinii comunicative, dezvoltă
ascultarea activă, învăţarea prin cooperare, gândirea critică
a elevilor. Se caracterizează prin libertatea în exprimare,
posibilitatea rectificărilor şi reluărilor, folosirea codurilor
nonverbale sau paraverbale, construcţii spontane, posibilitatea
abaterii de la vorbirea corectă .
Formarea abilității de exprimare orală și dezvoltarea acestei
capacități se realizează printr-un exercițiu permanent de
vorbire, prin lectură, prin antrenamente de comunicare verbală
între elev-elev, elev-învățător, elev-elevi, prin învățarea
punerii întrebărilor si formulării răspunsurilor. Pentru
învățarea acestora, se impune utilizarea unor strategii didactice
din partea învățătorului pentru a contribui dezvoltarea și
nuanțarea vorbirii.
Prin utilizarea metodelor activ-participative elevii devin
coparticipanţi la propria lor formare. „A activiza înseamnă,
deci, a mobiliza / angaja intens toate forţele psihice de
cunoaştere ale elevului, pentru a obţine în procesul didactic
performanţe maxime, însoţite constant de efecte
instructiv-educative, optimale în toate componentele
personalităţii”( Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Ed.
Polirom, Iași, 2006).
Comunicarea orală ca mijloc de învăţare contribuie la
dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi la formarea
atitudinii comunicative, dezvoltă ascultarea activă, învăţarea
prin cooperare, gândirea critică a elevilor.
Pentru dobândirea progresivă a abilităţii de a conversa, povesti
şi comenta este necesar un exerciţiu permanent de îmbogăţire
şi nuanţare a vocabularului, de structurare a mesajelor în
discurs coerent, de promovare a comunicării orale.
În clasele primare, prin orele de limba și literatura română se
urmăreşte formarea capacităţii de comunicare prin exerciții de
alcătuire a enunțurilor, prin dialog, pronunţare, denumire,
memorare, joc de rol, povestire, etc.
Prin aceste activități, elevul va fi capabil:
 să vorbească clar, fluent, adaptîndu-şi timbrul şi tempoul
la situaţia de comunicare, demonstrînd bogăţia vocabularului şi
corectitudinea;
 să manifeste interes şi curiozitate faţă de situaţia
concretă de comunicare;
 să urmărească ideile din discuţie, să-şi susţină un
argument;
 să pună întrebări legate numai de subiectul discuţiei;
 să se asculte unul pe altul şi să vorbească clar şi
corect.
Modelul comunicativ pentru elevi este învățătorul, limbajul lui
fiind îngrijit, nuanțat. Invățătorul va trebui să utilizeze
informații noi, pentru a provoca o reacție, să-i angajeze pe
elevi în situații de învățare, să folosească un limbaj la
nivelul de înțelegere al elevilor.
De regulă, elevii vin la școală și învață în mod organizat
să comunice, pentru a utiliza comunicarea în relațiile
interumane.
Limbajul copilului nu se dezvoltă de la sine, spontan, prin simpla
maturizare. Limbajul se dobândeşte prin întrebuinţarea lui în
diferite situaţii de viaţă, prin folosirea unor noţiuni şi
însuşirea unor idei, prin sporirea culturii şi, desigur, prin
învăţarea cuvintelor şi a structurilor gramaticale prin care se
exprimă acele idei şi noţiuni.
Formarea unui vocabular activ, bogat, nuanţat şi expresiv la
elevii din ciclul primar, constituie un obiectiv instructiv-educativ
prioritar, de aceasta depinzând cantitatea şi calitatea
informaţiilor pe care elevii le vor putea acumula şi vehicula în
raporturile de muncă şi viaţă.
Obiectivul principal al învățătorului la clasa I este de a
uniformiza limbajul elevului, de a înlătura exprimarea
neplăcută a unor elevi, de a încuraja vorbirea frumoasă,
corectă, conduita pozitivă într-o comunicare.
Exersarea capacităţii de comunicare orală se poate face prin
următoarele tipuri de exerciţii:
• Exerciții de construire de enunțuri
• Formulare de întrebări și răspunsuri
• Exerciții lexicale
• Exerciţii de expunere
• Povestirea după imagini
• Compunerea
În clasa I, în perioada abecedară se pot realiza următoarele
exerciţii (jocuri) de formare de cuvinte:
• exemple de cuvinte cu un sunet dat în poziţie iniţială,
mediană, finală
exemplu: lamă, palmă, cal
• formare de cuvinte prin schimbarea sunetului iniţial
exemplu: care, sare, mare, zare, rare tare pare
• formare de cuvinte prin înlocuirea silabei, apoi alcătuirea
propoziţiilor;
exemplu: vise, vină, vilă, vită
• joc de distribuţie a tuturor însuşirilor posibile la un nume
(substantiv)
exemplu: floare roşie, floare frumoasă, floare ofilită, floare
parfumată
Aceste exerciții pot fi utilizate în diferite etape ale lecţiei
sau combinate cu itemi scrişi, pe fişe de învăţare.
In conformitate cu viziunea comunicativ-funcțională, învățarea
limbii și literaturii române are caracter intradisciplinar, prin
care se înțelege că în fiecare oră de limba română se
realizează toate componentele limbii și literaturii române,
adică citire, scriere, ascultare și vorbire.
Bibliografie:
• Ferréol, Gilles; Flageul, Noël – Metode şi tehnici de
exprimare scrisă şi orală, trad. De Ana Zăstroiu, Iaşi, Editura
Polirom, 2007
• Mucchielli, Alex– Arta de a comunica. Metode, forme şi
psihologia situaţiilor de comunicare, Editura Polirom, Iaşi, 2005