Învăţământ liceal / Limba şi literatura română - LICEUL ECONOMIC (COLEGIUL NATIONAL PARTENIE COSMA) - Oradea - 1969/1970

Intersectarea mea cu diriginta - prof.Maria Lelutiu Puschila), care mi-a fost si profesor de limba si literatura romana si care acum locuieste in SIBIU, a avut un rol decisiv, major, capital in destinul meu: mi-a schimbat viata, viziunea mea asupra vietii, parerea despre mine, modul de a intelege destinul, avand un rol cat se poate de concret: acela de a ma ajuta sa depasesc obstacole, rolul stelei calauzitoare ce mi-a luminat calea pe care sa merg atunci cand ajungeam la rascruce de drumuri, a fost omul care mi-a dat sfaturi, mi-a atras atentia asupra unor pericole, m-a ocrotit intr-unul din momentele-cheie, de cumpana, pe care l-am traversat in anii tineretii mele, mi-a deschis orizonturi, mi-a deschis calea spre cunoastere, spre implinire... A fost profesorul si spre norocul meu dirigintele, ale carui influenta si interventie le-am simtit ca fiind foarte importante in evolutia mea. Amprenta pe care si-a lasat-o asupra mea – este una profunda, intensa, speciala. Drumul pe care l-am parcus impreuna si pe care m-a insotit cativa ani din viata, in anii de liceu, a fost pentru mine un experiment din care am invatat sa merg singura pe propriile mele picioare, o experienta care m-a marcat pozitiv pentru multa vreme... A avut o putere si o influienta extraordinare asupra mea, inclusiv dupa terminarea liceului pe care nici pana astazi nu mi le pot explica. Mi-a fost in permanenta un prieten imaginar, care imi dadea sfaturi imaginare, pentru probleme reale. A fost mereu pentru mine omul pe care mi-am dorit sa-l copiez, iar prin felul dumneaei, de a fi si a trai a fost si mai este inca un model de modestie, cinste, corectitudine, demnitate, omenie, reprezentand in esenta, modelul meu de viata. Si cred ca nu gresesc atunci cand spun ca mie prin aceasta fiinta, Dumnezeu mi-a schimbat destinul.
De aceea am ramas pentru Domnia-sa, cu o vie afectiune iar multumirile mele si recunostinta ce i-o port, vor izvori necontenit din inima mea!…

Intersectarea mea cu diriginta - prof.Maria Lelutiu Puschila), care mi-a fost si profesor de limba si literatura romana si care acum locuieste in SIBIU, a avut un rol decisiv, major, capital in destinul meu: mi-a schimbat viata, viziunea mea asupra vietii, parerea despre mine, modul de a intelege destinul, avand un rol cat se poate de concret: acela de a ma ajuta sa depasesc obstacole, rolul stelei calauzitoare ce mi-a luminat calea pe care sa merg atunci cand ajungeam la rascruce de drumuri, a fost omul care mi-a dat sfaturi, mi-a atras atentia asupra unor pericole, m-a ocrotit intr-unul din momentele-cheie, de cumpana, pe care l-am traversat in anii tineretii mele, mi-a deschis orizonturi, mi-a deschis calea spre cunoastere, spre implinire... A fost profesorul si spre norocul meu dirigintele, ale carui influenta si interventie le-am simtit ca fiind foarte importante in evolutia mea. Amprenta pe care si-a lasat-o asupra mea – este una profunda, intensa, speciala. Drumul pe care l-am parcus impreuna si pe care m-a insotit cativa ani din viata, in anii de liceu, a fost pentru mine un experiment din care am invatat sa merg singura pe propriile mele picioare, o experienta care m-a marcat pozitiv pentru multa vreme... A avut o putere si o influienta extraordinare asupra mea, inclusiv dupa terminarea liceului pe care nici pana astazi nu mi le pot explica. Mi-a fost in permanenta un prieten imaginar, care imi dadea sfaturi imaginare, pentru probleme reale. A fost mereu pentru mine omul pe care mi-am dorit sa-l copiez, iar prin felul dumneaei, de a fi si a trai a fost si mai este inca un model de modestie, cinste, corectitudine, demnitate, omenie, reprezentand in esenta, modelul meu de viata. Si cred ca nu gresesc atunci cand spun ca mie prin aceasta fiinta, Dumnezeu mi-a schimbat destinul.
De aceea am ramas pentru Domnia-sa, cu o vie afectiune iar multumirile mele si recunostinta ce i-o port, vor izvori necontenit din inima mea!
Cu respect, Maria Opris

Vezi mai mult

 1 

Învăţământ liceal / Limba şi literatura română - LICEUL ECONOMIC (COLEGIUL NATIONAL "PARTENIE COSMA") - Oradea - 1969 - 1970

Unui OM drag şi minunat, nici nu ştii câţi stropi de soare şi de recunoştinţă vrei să-i dăruieşti ...
Există oameni în viaţa ta cărora, când le spui "La mulţi ani...", cu ocazia unui aniversǎri, te copleşesc emoţiile, lăcrimezi ..., ţi se aşeazǎ un nod în gât şi parcă nu-ţi ajunge aerul, ai mai vrea sǎ rosteşti cuvinte impecabil alese, de mulţumiri ... Le spui asta an de an, dar de fiecare dată, le spui altfel. Cu bucurie în inimă, cu un drag nesfârşit, le spui încă o dată şi încă o dată, "La mulţi şi sănătoşi ani"! Şi parcă simţi, că tot nu este îndeajuns ... Pentru cǎ aceşti oameni, în timp, ţi-au pǎtruns în inimǎ şi-n minte şi au rǎmas acolo, ţi-au fost oglinzi ale sufletului, s-au lipit de el şi întotdeauna se vor afla aproape de tine, chiar dacă, de fapt, sunt undeva foarte departe...
Ei sunt oameni rari, speciali, pe care puţini dintre noi au şansa sǎ îi întâlneascǎ şi sǎ se bucure de prezenţa lor extraordinarǎ, oameni, care prin semnalele de suflet, pe care ni le-au dat în momentele potrivite cu nevoile noastre, ne-au amplificat voinţa şi puterea, dragostea de viaţǎ şi mai ales încrederea cǎ binele si frumosul existǎ. Sunt oamenii, care în esenţǎ ne-au influenţat, ne-au marcat, chiar ne-au schimbat viaţa . Oamenii, care prin simpla lor existenţă în viaţa ta, te fac să te descoperi și să îţi doreşti să fii mai bun în ceea ce faci. Te ajutǎ să-ţi depășeşti propriile limite, să îţi îmbunătăţesti mintea, sufletul. Să găseşti în tine, resurse şi aptitudini nebǎnuite, de care nu erai conştient cǎ le ai, putere şi optimism, încredere în tot ceea ce viaţa poate să îţi ofere.
Şi pentru cǎ sacrificiile şi faptele bune, care dau valoare unui om, nu trebuie sǎ rǎmânǎ nerǎsplǎtite - spre implinirea unei datorii de conştiinţǎ - aştern acum, cu multǎ recunoştinţǎ, pe aceastǎ filǎ din spaţiul virtual, câteva cuvinte despre un asemenea OM. Un profesionist şi o “doamnǎ de…

Unui OM drag şi minunat, nici nu ştii câţi stropi de soare şi de recunoştinţă vrei să-i dăruieşti ...
Există oameni în viaţa ta cărora, când le spui "La mulţi ani...", cu ocazia unui aniversǎri, te copleşesc emoţiile, lăcrimezi ..., ţi se aşeazǎ un nod în gât şi parcă nu-ţi ajunge aerul, ai mai vrea sǎ rosteşti cuvinte impecabil alese, de mulţumiri ... Le spui asta an de an, dar de fiecare dată, le spui altfel. Cu bucurie în inimă, cu un drag nesfârşit, le spui încă o dată şi încă o dată, "La mulţi şi sănătoşi ani"! Şi parcă simţi, că tot nu este îndeajuns ... Pentru cǎ aceşti oameni, în timp, ţi-au pǎtruns în inimǎ şi-n minte şi au rǎmas acolo, ţi-au fost oglinzi ale sufletului, s-au lipit de el şi întotdeauna se vor afla aproape de tine, chiar dacă, de fapt, sunt undeva foarte departe...
Ei sunt oameni rari, speciali, pe care puţini dintre noi au şansa sǎ îi întâlneascǎ şi sǎ se bucure de prezenţa lor extraordinarǎ, oameni, care prin semnalele de suflet, pe care ni le-au dat în momentele potrivite cu nevoile noastre, ne-au amplificat voinţa şi puterea, dragostea de viaţǎ şi mai ales încrederea cǎ binele si frumosul existǎ. Sunt oamenii, care în esenţǎ ne-au influenţat, ne-au marcat, chiar ne-au schimbat viaţa . Oamenii, care prin simpla lor existenţă în viaţa ta, te fac să te descoperi și să îţi doreşti să fii mai bun în ceea ce faci. Te ajutǎ să-ţi depășeşti propriile limite, să îţi îmbunătăţesti mintea, sufletul. Să găseşti în tine, resurse şi aptitudini nebǎnuite, de care nu erai conştient cǎ le ai, putere şi optimism, încredere în tot ceea ce viaţa poate să îţi ofere.
Şi pentru cǎ sacrificiile şi faptele bune, care dau valoare unui om, nu trebuie sǎ rǎmânǎ nerǎsplǎtite - spre implinirea unei datorii de conştiinţǎ - aştern acum, cu multǎ recunoştinţǎ, pe aceastǎ filǎ din spaţiul virtual, câteva cuvinte despre un asemenea OM. Un profesionist şi o “doamnǎ de poveste” a învǎţǎmântului românesc , cǎreia - din dorinţa de a-i fi aproape, astăzi 11 iunie - la ceas aniversar, într-o zi specialǎ, în care amintirile mi se amestecă în gânduri, doresc să-i spun un sincer "La mulţi, sǎnǎtoşi şi benecuvântaţi, ani!”.
Prof. MARIA LELUŢIU (PUŞCHILĂ), din SIBIU, pentru cǎ despre domnia sa este vorba , a fost şi va rǎmâne mereu draga mea profesoarǎ de limba şi literatura română, buna mea dirigintǎ din liceu. Doresc, ca astǎzi în mod deosebit, să-mi exprim stima, respectul şi admiraţia, faţă de aceastǎ fiinţǎ specialǎ, care m-a învăţat nu doar dragostea pentru lectură şi tehnica de a mă autoeduca, ci prin exemplul personal, m-a învăţat şi mǎiestria de a da chip şi formă... cinstei, corectitudinii, respectului, toleranţei, bunătăţii, iubirii de oameni.
Prin urmare, încerc prin paşi mărunţi, prin gesturi modeste, să mulţumesc acestei persoane foarte dragi mie, care a avut cea mai mare contribuţie la drumul pe care mi l-am croit în viaţă, care cu multǎ pricepere şi rǎbdare a izbutit să mă scoată din starea de amorţealǎ, de comoditate, din cochilia pe care mi-o proiectasem şi în care mă ascundeam deseori… şi a reuşit să mă mobilizeze, să mă încurajeze şi să mă facă să am încredere în mine, în propriile mele forţe. Nu pot uita, că m-a învăţat cel mai important lucru - acela de a mǎ autoeduca – care în esenţǎ constǎ în faptul cǎ poţi să te cunoşti mai bine, te poţi controla şi poţi să-ţi dezvolţi puterile ce zac în tine, spre folosul tău în primul rând, dar şi a celor din jurul tău... cǎ poţi sǎ îţi învingi temerile, limitele proprii şi sǎ te autodepǎşeşti, dar şi sǎ înţelegi importanţa competiţiei… că atunci, când îţi doreşti ceva cu adevărat, să nu renunţi şi sǎ perseverezi pentru a obţine acel "ceva" … Şi ţin să mai spun încă o dată, că am păstrat această învăţătură foarte aproape de inima mea, am aplicat-o cu rigurozitate, călăunzindu-mi paşii şi ajutându-mǎ sǎ mǎ ridic în momentele în care simţeam că mă prăbuşesc, că nu mai pot…
Distinsǎ doamnǎ diriginte, ştiu că atunci în adolescenţa mea, v-am dat destule bătăi de cap, v-am supărat de multe ori, dar nu aţi renunţat!
Mi-aş dori, ca prin acest gest, acum, când mǎ aflu şi eu, undeva în amurgul vieţii mele, să pot sǎ vă răsplătesc mǎcar parţial, eforturile, răbdarea şi dragostea cu care m-aţi îndrumat, pe care le-aţi depus pentru instruirea mea, să vă mulțumesc pentru că m-aţi încurajat, pentru că în anii adolescenţei m-aţi îndemnat şi în aceeaşi mǎsurǎ, m-aţi lăsat sǎ visez!... Poate cǎ nu conştientizam atunci că "visele sunt răspunsuri la întrebări pe care nu ştim să le formulăm." (Marcio Barrios)
Mă consider o norocoasă că v-am avut ca profesor şi diriginte într-o perioadă importantă a vieții mele, într-o perioadă când mi-am format şi m-ați ajutat să-mi formez personalitatea.
Vǎ port în suflet, vă înbrăţişez şi vă doresc multă, multă sănătate, să vă bucurați mulți ani de acum înainte, de copiii excepționali şi de nepoții Dumneavoatră, de prietenii minunați care vă înconjoară.
Dumnezeul Nostru Cel Bun şi Mare să vă rămână Prietenul cel mai Bun şi Ocrotitor pentru fiecare clipă, să fie darnic cu Dumneavoastră, să vă țină sănătoasă, să vă ocrotească şi să vă călăuzească paşii pană la final, pe drumul drept, pe care l-ați ales!
Cu deosebit respect şi cu multǎ recunoştintǎ, Maria Opriş - Oradea

Vezi mai mult

 0