Gaura cu Muscă învăluită de mister

Clasa a 3-a, Clasa a 11-a
Colegiul National Pedagogic "Carmen Sylva" Timisoara, Timisoara, Timis

Gaura cu Muscă învăluită de mister

Dragii noştri cititori,
România este ţara noastră, ţara voastră şi ţara tuturor celor care sunt puternic impresionaţi de frumuseţile pe care ea ni le oferă.
Pe malul românesc al Dunării se întind poalele munţilor Locvei care găzduiesc numeroase grote, peşteri şi multe alte atracţii mai puţin cunoscute ochiului uman.
Pentru a face cunoscut un loc istoric ignorat, care merită să facă parte din patrimoniul românesc, am ales să prezentam un obiectiv natural, unul dintre cele mai spectaculoase şi mai interesante locuri, ce se află pe şoseaua care străbate Defileul Dunării, Peştera Gaura cu Muscă, un loc plin de legende şi de istorie. Numele de Gaura cu Muscă vine de la musca columbacă (Simulium colombaschense), o muscă vampir care a produs multe probleme localnicilor, dar mai ales vitelor acestora. Această muscă a existat în zonă până la construcția barajului de la Porțile de Fier, când a dispărut datorită modificării habitatului. Musca ataca vitele, le mușca în zonele cu piele fină, nări, buze şi urechi. Mușcăturile produceau inflamații care sufocau animalul în câteva ore sau zile. În pericol erau și copiii mici, dacă musca reușea să pătrundă în gură sau trahee [1]. Specialiștii spun că aceste musculițe nu au avut nicio legătură cu peștera. Dezvoltarea lor a fost posibilă numai în apele Dunării înainte de formarea lacului.
Sunt și legende care explică cum a apărut musca în peșteră. Ea s-ar fi născut dintr-un cap al balaurului cu 12 capete ucis de Iovan Iorgovan, sau din capul balaurului ucis de Sfântul Gheorghe, sau că şi-ar avea originea într-un pârâu infectat de scorpioni, șerpi, viespii otrăvitoare, că s-ar fi născut în copaci, sau într-o buruiană din împrejurimile Golubacului. O altă legendă spune că pe vremuri soţiile şi copiii dacilor se ascundeau în această grotă în timpul războaielor pentru a se proteja de duşmani.
Se spune că a fost locuită în perioada Hallstatt, fiind un adăpost ideal pentru omul primitiv. Poziția ei strategică, cu intrarea prin care domină Dunarea, a făcut ca în epoca medievală să fie fortificată și armată cu tunuri și o mică garnizoană de soldați. Astăzi, se mai văd fortificațiile de la intrare făcute încă de la 1460 și refăcute de mai multe ori fiind folosite până prin anul 1880. Gura peșterii este de formă ovală, blocată în mare parte de zidurile de la fortificația medievală. Galeria de acces este de dimensiuni medii și drenează un curs de apă. Pe traseu se trece prin Sala Liliecilor și se ajunge la o fundatură în care apar scurgeri parietale, formațiuni, stalactite, găuri și depuneri de montmilch. În peșteră se simte un puternic miros de amoniac datorat depozitului de guano de liliac [2].
Împreună cu familia, de câţiva ani, am organizat vizite în acet loc pitoresc şi mirific, însă anul acesta am descoperit o mulţime de lucruri care ne-au pus pe gânduri. În interiorul peşterii se află un izvor cu apă potabilă în jurul căruia se află o vegetaţie măruntă. Pereţii vechi ai grotei, confecţionaţi din calcar ne-au dus cu gândul la ideea că timpul este un sculptor magnific, iar omul, doar, îi observă munca îndelungată. De fiecare dată când ajungem în acel loc meditativ, unde se aud ecourile vocilor noastre, iar păsările şi liliecii cuiburi îşi fac şi zidurile medievale ne sunt suport de inspiraţie pentru ceea ce am relatat aici, sperăm ca peştera să fie vizitată de câţi mai mulţi turişti.
Asta ne dorim de fapt, cu adevarat!

Bibliografie

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99tera_Gaura_cu_Musc%C4%83
2. http://www.scritub.com/geografie/Gaura-cu-Musca33213.php
3. Informaţii culese de la alţi vizitatori.

Propus de: adriana_tokar | 18.07.2014 02:39

12 comentarii

Mulţumesc 18 voturi