Povești desenate

Proiect „POVEȘTI DESENATE”

Acest proiect nu este ideea mea, apartine Academia de
creativitate.ro, dar mi s- a părut atât de potrivit pentru
stimularea creativității elevilor mei, mai ales pentru a
exemplifica textul creativ, încât le-am propus-o și am încercat
să-i conving pe toți să realizeze un astfel de proiect. Le-am
lăsat, ca temă pentru lectură în Classroom:
„Proiect „POVEȘTI DESENATE”
COPII, vă rog să scoateți acest proiect la imprimantă și
să l prindeți sub formă de carte. Între povești aveți o foaie
liberă pe care veți scrie voi o poveste legată de imaginile și
titlul respectiv. Ordinea imaginilor vă aparține doar să fie din
aceeași poveste. Puteți colora imaginile. Aceste imagini se
regăsesc în poveștile originale și puteți să le
achiziționați și să le citiți. Acest proiect este obligatoriu
și vreau să- l realizați până la finalul acestui semestru și
mi- l veți preda la școală. Succes!”
Ce inseamnă acest proiect?
Cărțile din proiect au anumite imagini realizate de niște
ilustratori profesioniști și sunt desprinse de scolo și așezate
aleatoriu. Copiii trebuie să realizeze o poveste așa cum doresc.
După realizarea cărților care cuprind cele 4 povești:
O REȚETĂ DE CURAJ, de Victoria Pătrașcu

CALUL NĂZDRĂVAN, de Mihaela Coșescu

CĂLĂTORIA LUI MEDILO, de Ioana Nicolaie

ȘCOALA VEVERIȚELOR, de Magda Cojocea

Elevii vor citi cărțile care au niște personaje foarte
interesante, de exemplu în „Călătoria lui Medilo” este vorba
despre un clește de rufe din lemn și vor compara imaginația lor
materializată în poveștile lor cu poveștile reale. Va fi foarte
interesant și distractiv!
În cartea „O rețetă de curaj” de Victoria Pătrașcu
este vorbea despre faptul că se iau doi șoricei cofetari cu nume
franțuzești și se lasă să fiarbă în suc propriu printre
animale puternice și arogante. Se amestecă pe rând în poveste
un melc optimist și un căpcăun- ecou plin de surprize. Stăm cu
sufletul la gură să vedem cum crește aventura în cuptor și
răsuflăm ușurați când am ajuns cu bine la final. Curajul s-a
copt și va transforma visele în realitate.
„Calul năzdrăvan” de Mihaela Coșescu este o poveste care a
pornit de la o copilă care se plictisea și i- a cerut mamei ei un
joc nou iar mama a inventat unul în care schimba literele în
cuvinte. Copila descoperea, ca prin magie, cuvinte noi. Unele
existau în dicționar iar altele nu. Se gândeau atunci ce pot să
însemne acele cuvinte, dacă ele ar exista. Iar atunci când
cuvântul nou avea un sens pentru ele, în mintea lor apărea o lume
nouă, un personaj, o mâncare, o emoție. „Calul năzdrăvan”
este o carte fără vârstă, și care, în același timp, se poate
citi și înțelege diferit la vârste diferite.
Cartea "Călătoria lui Medilo" scrisă de Ioana Nicolae și frumos
ilustrată de Sidonia Calin prezintă povestea unei familii de...
clești de rufe. Familia, cândva numeroasă, este formată acum
doar dintr-un tânăr băiețel și mama acestuia care îi
povestește amintirile sale și îl învață zilnic de ce sunt
necesare antrenamentele zilnice, de ce să se ferească întotdeauna
de ținut blugii pe frânghia de rufe, de ce să nu alerge pe
trepte, de ce este este bine să se ferească de ploaie și multe
altele. Într-o dimineață, în casă se mută o nouă familie de
oameni iar tânărul cârlig de rufe este despărțit de mama sa.
Împreuna cu ajutorul dat de doamna păpădie și dând dovadă de
curaj și istețime, acesta reușește să își găsească mama și
împreună își găsesc locul în cadrul noii familii sosite.
„ Irina și Școala Veverițelor” de Magda Cojocea -Ce poate
fi mai grozav decât să mergi la o super scoală, unde să cunoști
o învățătoare minunată pe care să o iubești din tot sufletul?
Ar putea fi totuși câteva probleme. Irina este primul pui de arici
care a îndrăznit să se înscrie la VeveScoala, exclusivista
Școală a Veverițelor. Tot ce își dorește este să își facă
prieteni și să fie acceptată. Acest lucru însă nu e ușor:
colegii o consideră ciudată, se poartă urât cu ea și o evită.
Va ști Irina ce e de făcut atunci când lucrurile devin complicate
la școală?
Această poveste vorbește, într-o manieră jucaușă, despre
lucruri serioase: bullying, acceptare, prietenie, despre cum să
îți găsești locul atunci când ești diferit.
Am făcut un cerc literar în cadrul căruia am dat citire unei
povești preferate. Elevii clasei a IV-a B au compus diverse
povești total diferite de cele reale și au fost foarte surprinși
de cele reale pe care le-am dezvăluit după ce fiecare a citit
câte o poveste a sa care i-a rămas lipită de suflet.
A fost foarte interesant că unii copii și-au imaginat personajele
într-un mod diferit: Medilo care era în cartea originală un
băiat clește a devenit chiar fată, școala veverițelor este o
școală a animalelor, etc.
ȘCOALA VEVERIȚELOR, scrisă de eleva Parpală Emilia
Era odată o școală de veverițe. Acolo erau acceptate
toate animalele iar profesoarele și majoritatea copiilor erau
veverițe.
Într-o zi părinți , Emei Aricel, au vrut s-o ducă la
școală dar ei îi era frică că o să fie singurul arici de
acolo. Așa că părinții ei au dus-o sa-și vadă viitori colegi.
Când au ajuns acolo Ema a observat că nu mai era niciun arici. Ți
spunea că nu o să aibă cu cine să vorbească. Profesoara -a
apropiat de Ema și i-a spus:
- Dacă vrei poți ziua asta să o petreci la școală să vezi cum
este. Toată clasa a fost fericită că Ema își petrece ziua cu
ei. Ea nu știa dar, ceilalți o considerau specială deoarece erau
câte două animale de același fel dar ea era doar una.
Astăzi mergeau în excursie în pădure ca să i-a aer curat și
să se joace cu Ema Aricel. Ea și-a făcut o prietenă bună se
numea Riri. Riri și cu Ema s-au jucat cu fluturașii.
Ema a văzut cât de frumoasă este școala veverițelor și
le-a spus părinților că acolo vrea să meargă la școală
O rețetă de curaj, scrisă de eleva Isacovici Eva
Era odată un cuplu de șoareci care trăiau în pădure. Acest
cuplu era format din doamna Ameli și domnul Peter. Ei erau
cofetari. Într-o zi de vară domnul Peter îi spuse doamnei Amelia:

- Este timpul să împărțim dulciurile noastre și cu vietățile
mai mari decât noi, nu doar celorlalți șoricei și gângănii de
prin preajmă
- Ai dreptate! Ar fi cazul ca și alte creaturi să guste dulciurile
noastre. Dar noi cum o să ne facem auziți? Întreabă doamna
Amelia.
- Of, la asta nu m-am gândit! Am putea cere ajutorul doamnei
măgar, Anet, care trăiește la ferma din apopiere
- Bună idee! Să mergem!
Așa că porniră la drum. Când ajunseră au găsit-o pe doamna
Anet pregătindu-se să plece cu barca ca să observe mai
îndeaproape urșii de mare. Așa că, cuplul de șoricei se gândi
să meargă cu ea să le împartă urșilor de mare bicuiți cu
vanilie și cășune. Pe drum o întrebară pe doamna Anet cum ar
putea să se facă auziți. Aceasta le spuse:
- Pai trebuie doar să lăsați oricwe frică deoparte și să
încercați, dar să fiți siguri pe voi.
- Mulțumim pentru sfat! Spuseră în cor Peter și Amelia chiar
când ajunseră.
Mai întâi Peter le aruncă urșilor de mare un singur biscuite. Un
urs îl luă, îl gustă și deodată a chemat și pe ceilalți
urși ca să le spună că a gustat cel mai bun lucru din lume.
Auzind asta, domnul Peter aruncă o grămadă de biscuiți. Urșii
erau foarte încântați.
Ajunși pe uscat, cei doi șoareci își luară rămas bun și
porniră spre taur. Acolo se speriară puțin, dar și-au adus
aminte ce le-a spus doamna Anet așa că îi dădură domnului taur
un tort de ciocolată. Acesta gustă și spuse că este cel mai bun
tort din lume. După ce termină tortul, taurul le mulțumi și
șoriceii plecară spre pisoi.
Când au ajuns acolo s-au mai gândit încă o dată la ce spusese
doamna Anet și intrară. Chiar atunci pisoiul spuse:
- Aveți grijă pe unde călcați pentru că am întins un fir ca
să știu dacă intră cineva.
După aceea îl serviră cu o prăjitură cu scorțișoară. Acesta
o înfulecă pe loc și o înghiți. El spuse că e cea mai bună
prăjitură.
Șoriceii plecară acasă. Deodată Amelia spuse că s-au descucat
de minune, iar Peter a aprobat-o.
Rețeta curajului este atunci când îți înfrângi temerile pe
care le ai.
Călătoria lui Medilo, scrisă de elevul Guță Vlad
Într-o familie numeroasă de lângă Londra se nasc doi băieți
gemeni: Medilo și Jack. Deoarece familia lor era săracă se
hotărăsc, cu mare greutate, să îl dea spre înfiere pe Jack. El
a fost înfiat de o familie mult mai bogată care avea o csă mare
pe partea cealaltă a Pădurii Negre.
Cu timpul Medilo a crescut și a devenit un băiat sprinten și
curios. Din acest motiv părinții lui i-au interzis să
părăsească ograda lor și în niciun caz să nu se ducă în
Pădurea Neagră.
Dar într-o zi jucându-se la marginea casei, a observat o floare
înaltă care părea să îl cheme la ea.
-Mergi la casa de după pădure și caută -ți fratele, zise
floarea.Uimit din cale-afară, a uitat de sfatul părinților și
s-a dus în pădure ca să se convingă de spusele florii. Trecând
prin ea, a mai întâlnit încă o floare vorbitoare. Aceasta i-a
spus:
-Ia-mă cu tine și-ți voi arăta care este fratele tău!
După jumătate de zi de mers prin pădure, Medilo a ajuns la
porțile unui imens palat. Acesta avea zece etaje și era
împrejmuit de ziduri înalte. Cu puțin curaj a bătut la porți
și a răspuns un servitor.Medilo, crezând că acesta e fratele
lui, i-a înmânat floarea, dar nu s-a întâmplat nimic.
Uimit de ce vedea în fața sa, servitorul l-a condus pe Medilo în
palat la stăpânul său. Cei doi și-au dat seama că erau aproape
identici și s-au îmbrățișat. Astfel Jack l-a invitat pe Medilo
și pe familia lui să locuiască în somptuosul palat, iar floarea
culeasă din pădure a rămas veșnic deschisă.
Poveștile elevei Bala Maria

Poveștile elevei Belloiu Ioana
Au avut apoi de scris un text despre cum s-a desfășurat ziua
dedicată acestor povești, ce emoții au simțit și au fost foarte
încântați de o oră altfel și că și-au împărtașit reciproc
ideile din povești.