INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI CREATIVITATEA

Inteligența emoțională pare a fi o trăsătură de bază a
psihologiei umane‚ cu numeroase implicaţii în relatiile
interpersonale, în mediile educaţionale, de business si
leadership. Inteligența emoțională e minunată, e temelia a ceea
ce suntem, ființe vii, ființe emoționale înainte de toate. E
vorba de capacitatea noastră de a ne înțelege și gestiona
emoțiile astfel încăt să ne controlăm căt mai bine si să ne
consumăm emoțiile negative. Mai întâi emoțiile ne invadează ,
apoi gândurile, în baza cărora acționăm; iar gândurile nu pot
fi strunite dacă emoțiile nu sunt gestionate corespunzător.
Copilul creativ e în mod clar copilul inteligent emoțional, copiii
aflându-se în faza incipientă a învățării gestionării
acestor emoții. Dacă comportamentul e ajustat în copilărie,
dacă se discută pe baza a ceea ce li se întâmplă, de ce anume
fac ceea ce fac si cum se simt ei, emoțiile încep să se manifeste
conștient și eficient. Toate smart device-urile care sunt folosite
de catre copii/tineri respectiv pc-uri, tablete, telefoane smart sau
smart tv-uri, nu fac decât să îi întrerupă mereu, să le
distragă atenția cu diverse mesaje, reclame, anunturi, stiri, și
astfel multitudinea de informații le consumă toată atenția. Sunt
bulversați atât emoțional cât și informațional, iar
creativitatea are mult de suferit, ca urmare a acestor stimulente
care perturbă atenția în mod continuu urmând ca reacția
copiilor si a adolescenților să fie furia emoțională imediată.
Pentru dezvoltarea creativității ar fi de dorit concentrarea
totală, fără distractori, cu un sentiment de bine și focusarea
pe sarcina de lucru în sine. Pentru o atenție sporită se pot
încerca tehnici de mindfulness, inducerea stării de calm care îi
va face și pe alții să se simtă calmi, deoarece emoțiile sunt
contagioase.
Crearea noului presupune pasiune și implicare în activitatea
creativă. Adaptarea creativă naturală pare a fi singura
posibilitate a omului de-a ține pasul cu schimbarea lumii sale. În
condițiile dezvoltării rapide și a progresului numai un popor
creativ, adaptabil va putea fi competitiv. În educație se insistă
pe formarea unor stereotipuri de persoane, cu accent preponderent
pus pe o formare completă, multilaterelă, decât pe o gândire
creativă – out of the box- sau pe originalitate. În majoritatea
famiilor a fi creativ nu reprezintă o mândrie în sine ca aceea
de-a fi în conformitate cu cerințele sociale.
Creșterea importanței acordate creativității în plan individual
dar și de grup sau în societate i-a făcut pe mulți autori să
investigheze modalitățile de stimulare a creativității și să
identifice factorii stimulativi și inhibitori ai acesteia.
Persoanele care demostrează un nivel ridicat al inteligentei
emotionale par a fi înzestrate şi cu o creativitate sporită,
conform studiilor de specialitate cele mai recente.
Se crede că creativitatea ar fi un fenomen pluridimensional, în
care joacă un rol atăt personalitatea şi stilul de gândire cît
şi motivaţia şi modul de viaţă. În opiniile publicate în
Journal of Educational Psychology, Thorens (1998) (7) ne oferă trei
definiţii ale creativităţii: a) definiţia educaţională –
creativitatea ca proces de anticipare a problemelor, lacunelor,
elementelor omise, evenimentelor nedorite constând în ghicirea şi
emiterea unor ipoteze cu privire la aceste deficienţe; b)
definiţia artistică – creativitatea ca dorinţă, cunoaştere,
contemplare, simţire vizuală şi olfactivă, cufundare în ape
adînci, conectare la căldura şi lumina soarelui; c) definiţia
corelată cu supravieţuirea, creativitatea fiind considerată ca
abilitate a individului de a face faţă situaţiilor dificile.
De fapt inteligenţa emoţională e un talent emoţional care ne
spune cum să ne folosim abilităţile în cel mai bun mod şi cum
să ne folosim raţionamentul în cea mai bună direcţie. Acest
talent ne motivează să fim şi să acţionam mai creativ, să
manifestăm conştiinţă de sine şi empatie, deoarece
creativitatea e o bună strategie în găsirea unor modalităţi
inovative de acţiune în diferite situaţii profesionale stresante,
cum ar fi puterea de a face faţă emoţiilor negative şi de a le
fructifica pe cele pozitive şi plăcute.
Majoritatea studiilor pînă acum au arătat o relaţie pozitiv
semnificativă între creativitate şi inteligentă emoţională.
Datorită multidirecţionalităţii acestui tip de inteligenţă şi
efectelor sale în diferite domenii s-a studiat atît relaţia
dintre inteligenţa emoţională şi succesul indivizilor (Goleman,
1995), performanţa personală (Goleman, 1995) dar şi dezvoltarea
leadership-ul (Higgs and Rawland, 2005). În studiul lor publicat
în 2007, Emotional intelligence and emotional creativity, Ivcevic
Z, Brackett MA and Mayer JD este justificată în mod clar
corelaţia pozitivă dintre creativitate şi inteligenţa
emotională şi faptul că emoţiile joacă un rol important în
facilitarea creativităţii. Creativitatea este asociată
imaginaţiei, chiar dacă mecanismul infrastructurii de relaţionare
nu poate fi descifrat in mod clar, ci doar avand ca bază studii de
corelare a celor două aspecte în discuţie, cu toate acestea
reiese în mod clar faptul că fiecare aspect al creativităţii are
la bază jocul emoţiilor specific inteligenţei emoţionale.
Capacitatea de a stăpîni şi recunoaşte emoţiile demonstrează
abilitatea de aplicare a acestor emoţii în vederea facilitării
gîndirii creative. Astfel emoţiile afectează sistemul cognitiv
şi îl transformă. Aceste schimbări ne fac capabili a vedea
problemele din diferite perspective şi abordarea lor în mod
profund şi creativ.
Blocajele creativității, conform autorului Mihaela Roco (2004) ar
fi cele de factură emoțională, respectiv teama de a nu greși,
cele de factură culturală cum ar fi dorința de apartenență la
grup, cele de factură perceptivă – sentimentul de absență a
creativității, complexele personale, sentimentele de inferioritate
sau de vinovație apărute în urma situațiilor traumatizante,
toate acestea declansând stări involuntare de jenă sau
inhibiție.
Cultivarea abilităţilor emotionale este de dorit a se realiza pe
tot parcursul vieţii. Creativitatea se sprijină pe componenta sa
emoţională, dezvoltarea acesteia fiind considerată una din cele
mai importante obiective ale educației şi instruirii. Inteligenţa
emoţională, responsabilă de formarea unor atitudini si
comportamente pozitive, reprezintă o premisă în antrenarea
creativităţii, imaginaţiei, auto-cunoaşterii şi dezvoltării
personale.

Bibliografie:
1. Goleman D, 1995. Emotional intelligence. New York: Bantam Books.
2. Gustello SJ, Gustello DD, Hanson CA, 2004. Mood disorder and
emotional intelligence. Journal of Creative Behavior. 260-281.
3. Higgs M, Rowland D, 2005.All changes great and small: Exploring
approaches to change and its leadership. Journal of Change
Management : 121-151.
4. Ivcevic Z, Brackett MA, Mayer JD, 2007. Emotional intelligence
and emotional creativity:215-235.
5. Roco Mihaela, Inteligență emoțională și creativitate,
Editura Polirom, Iași, 2004.
6. Thorens JP, 1998. Academic freedom and university autonomy.
Prospects: Quarterly Review of Education