LEADERSHIP-ABORDĂRI

LEADERSHIP- ABORDĂRI
Ing. Palcuie Daniela
COLEGIUL ENERGETIC – RM. VÂLCEA
Oamenii sunt captivaţi de ideea de leadership, căutând informaţii despre cum pot deveni lideri eficienţi. Corporaţiile vor oameni care au abilităţi de lider deoarece cred că aceştia aduc ceva special afacerii lor. Pe parcursul anilor au existat multe încercări de a defini leadershipul. După cum a sugerat Stogdill, există aproape atâtea încercări de a defini leadershipul, pe cât de mulţi oameni au încercat să îl definească.
Una dintre cele mai interesante abordări a fost propusă de Bass, care a sugerat că unele definiţii văd leadershipul cu accent pe procesele de grup. Din această perspectivă, liderul este centrul schimbărilor şi activităţii într-un grup, întruchipând voinţa grupului. Alt set de definiţii văd liderul din perspectiva personalităţii, astfel leadershipul este văzut ca o combinaţie de caracteristici speciale pe care le deţine un individ și care îi permit să impună celorlaţi îndeplinirea sarcinilor.
Alte abordări au definit leadershipul ca și o acţiune sau conduită, astfel leaderhipul este format din toate acţiunile pe care un lider le face pentru a aduce schimbare în grup. Leadershipul a mai fost definit şi în termenii relaţiei de putere care există între lider și adepţi, astfel liderul are puterea și o foloseşte pentru a impune schimbarea celorlalţi. Unii cercetători văd leadershipul ca un proces transformaţional care motivează adepţii să obţină rezultate mai bune decât se aşteaptă de la ei, în timp ce alţi cercetători văd leadershipul din perspectiva deprinderilor şi pun accent pe capacităţile care fac posibil un leadership eficient.
În concluzie, câteva concepte pot fi identificate când discutăm despre acest fenomen:
 Leadershipul este un proces.
 Leadershipul implică influenţă.
 Leadershipul se formează într-un grup.
 Leadershipul implică atingerea unui ţel.
Leadershipul implică o artă mai degrabă decât ştiinţă pură [...] Leadership are astfel diferite feţe şi liderii tind să aibe personalităţi şi ideologii separate și distincte, precum și foarte multe stiluri.

Există patru factori care influenţează leadershipul: adepţii, liderul, comunicarea şi situaţia. Diferitele categorii de angajaţi au nevoie de stiluri diferite de leadership. Ca și lider, trebuie să vă cunoaşteţi oamenii, pentru că, spre exemplu, un nou angajat are nevoie de mai multă supraveghere decât un angajat cu experienţă. În acelaşi fel, un angajat care nu este motivat are nevoie de o altă abordare decât un angajat care este puternic motivat. Punctul esenţial de pornire în cunoaşterea adepţilor (subalternilor) este de a avea cunoştinţe solide despre natura umană, cum ar fi emoţiile, motivarea și nevoile. Este la fel de important să înţelegeţi că adepţii sunt cei care hotărăsc dacă un lider este de succes. Dacă nu au încredere în liderul lor sau nu cred în el, adepţii nu vor fi inspiraţi. Liderul foloseşte comunicarea pentru a conduce. Cea mai mare parte a comunicării este nonverbală. Ce și cum comunic poate crea sau distruge relaţiile cu angajaţii. Un lider trebuie să îşi folosească judecata pentru a decide cea mai bună acţiune în funcţie de situaţia dată.
Legat de tipurile de abordări, le vom prezenta succint în continuare.
ABORDAREA PRIN PRISMA TRĂSĂTURILOR LEADERULUI
Ideea că diferenţele între performanţele subordonaţilor se datoresc trăsăturilor leaderului a constituit una dintre abordările de început în studiul leadershipului. Au fost realizate comparaţii ale unor eşantioane reprezentative de leaderi şi de nonleaderi, pentru a evidenţia trăsăturile fizice şi de personalitate care îi diferenţiază sensibil pe primii de ceilalţi. Principalele trăsături luate în considerare au fost următoarele:
- caracteristici fizice - vârstă, înălţime, înfăţişare, greutate;
- personalitate - spirit introvertit/extravertit, încredere în sine ,independenţă, caracter hotărât, spirit amiabil/agresiv, înclinaţii de domonare/subordonare, tendinţă de autoritarism;
- caracteristici de bază - clasa socială, educaţie, experienţa, mobilitate profesională;
- inteligenţa - cunoştinţe, mobilitate intelectuală, judecată;
- caracteristici sociale - abilitate managerială,prestigiu, diplomaţie, tact, spirit de cooperare, charisma, popularitate;
- „spiritul muncii’’ - iniţiativă, tenacitate ,responsabilitate, spirit finalizator.

E. Ghiselli a studiat opt trăsături de personalitate (inteligenţa, maturitatea, spiritul decis, iniţiativa, abilitatea de supraveghere, siguranţa de sine, afinitatea pentru lucrători, masculinitatea-feminitatea,) şi cinci trăsături de motivaţie (nevoia de împlinire ocupaţională, nevoia de securitate a locului de muncă, nevoia de recompensă bănească, nevoia de autoactualizare, nevoia de putere asupra altora). Pe baza cercetărilor efectuate, autorul a ierarhizat trăsăturile menţionate în următoarele:
- caracteristici foarte importante: abilitatea de supraveghere, nevoia de împlinire ocupaţională, inteligenţa, autoactualizarea, siguranţa de sine, spiritul decis;
- caracteristici de importanţă moderată: lipsa nevoii de securitate, afinitate pentru lucrători, iniţiativa, lipsa nevoii de recompense băneşti, maturitatea;
- carateristici lipsite de importanţă: masculinitatea - feminitatea.

Au fost evidenţiate, ca urmare a unor cercetări efectuate în întreprinderi industriale, trăsăturile ce caracterizează leaderii de succes şi anume:
- tenacitate în urmărirea sopurilor stabilite;
- dorinţa de manifestare a iniţiativei în cadrul social;
- puternica orientare spre asumarea de responsabilităţi şi angajarea în îndeplinirea sarcinilor;
- spirit îndrăzneţ, originalitate în rezolvarea problemelor;
- autoîncrederea și puternica personalitate;
- disponibilitate pentru acceptarea consecinţelor acţiunilor şi deciziilor altor persoane;
- abilitate de influenţare a comportamentului altora și capacitate de structurare a relaţiilor interpersonale.
- promptitudine în absorbirea stresului şi disponibilitate pentrutolerarea frustrărilor şi amânărilor;
Abordarea prin prisma trasaturilor leaderului are meritul de a permite deducerea logică a ideii că întreprinzătorii de succes au şanse reale, prin prisma anumitor trăsături de personalitate şi caracteristici fizice, să fie, după demararea întreprinderii pecare au iniţiat-o, leaderi de succes, capabili să practice un leadership eficace şi să mobilizeze puternic subordonaţii pentru obţinerea unei performanţe superioare.
ABORDAREA PRIN PRISMA COMPORTAMENTULUI LEADERULUI
Dacă abordarea precedentă era concentrată asupra răspunsurilor la întrebarea: Cum trebuie să fie leaderul eficace? Aceasta a doua abordare se confruntă cu întrebarea: Ce face leaderul eficace? –cu alte cuvinte, cum îşi exercită influenţa asupra celorlalte persoane.
Comportamentul leaderilor eficace se înscriu în perechile antonimice autocratic- democratic, directiv-permisiv și orientat spre sarcini-orientat spre persoane. Deşi exprimate diferit, cele trei perechi semnifică, în esenţă, dominanta comportamentală a liderului: comportament axat pe realizarea sarcinilor, a producţiei.
Bibliografie:

Bush,T. , Leadership și management educațional.Teorii și practici actuale, Iași, Editura Polirom, 2015
Gavrilovici, O., Iosifescu S., Prodan, A, Management educațional, Iași, Editura CDRMO,2003