Școala în pandemie

Școala în pandemie
Ing. Palcuie Daniela
COLEGIUL ENERGETIC – RM. VÂLCEA

Acest an scolar a debutat în condiții diferite datorită pandemiei de COVID-19, afectînd toți elevii de la preșolari la liceeni. Scenariile după care se lucrează sunt: scenariul roșu- elevii învață online de acasă, scenariul galben- elevii învață într-o combinație online și față în față, și scenariul verde- elevii învață față în față.
Pandemia a afectat profund educaţia şi a agravat inechităţile sociale existente în România. Copiii din familii cu venituri reduse, copiii care locuiesc în zonele rurale cu infrastructură deficitară, copiii din cadrul minorităţilor etnice şi lingvistice, copiii cu dizabilităţi, copiii aflaţi în conflict cu legea, copiii şi tinerii care nu frecventează instituţiile educaţionale, băieţii şi fetele care locuiesc în condiţii dificile sau în cămine abuzive se confruntau deja cu bariere semnificative pentru participarea la educaţie şi învăţare şi aveau parte de educaţie şi de avantaje sociale mai reduse decât cei de aceeaşi vârstă.
Şcolile nu sunt doar un loc pentru educaţie academică, ci şi pentru învăţarea abilităților sociale şi emoţionale, interacţiune şi sprijin social. Închiderea şcolilor nu numai că a perturbat procesul de educaţie a copiilor, ci şi accesul la mese oferite în cadrul școlii , sprijin pentru bunăstare şi referire la servicii medicale şi sociale de bază.
Provocarea care îi aşteaptă pe profesori, directori de şcoli, responsabili din sistemul de educaţie şi factori de decizie de la nivel local şi naţional este semnificativă. Dacă nu se va face faţă acestei provocări, impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor, comunităților și societăților la un nivel mai larg se va resimți pe tot parcursul vieții, atât din punct de vedere social, cât şi economic. De aceea, îmbunătățirea rezilienței sistemului educaţie, prin planificarea unei educaţii incluzive de calitate pentru cei mai marginalizaţi copii, ar trebui să fie o prioritate maximă pentru următoarele luni şi ani şi ar trebui să fie principiul de bază al reconstruirii unui învăţământ mai bun şi al unor şcoli mai bune.
Este necasară flexibilizarea sistemelor de învăţământ – complet dedicate TUTUROR copiilor, sisteme care educă printr-o varietate de modalităţi/metode şi tehnologii şi care sunt mai bine echipate pentru a face faţă unor posibile crize.
Aceste considerente oferă directorilor de şcoli şi responsabililor din sistemul de învăţământ din cadrul autorităţilor locale, inspectoratelor şcolare judeţene şi ministerelor educaţiei un cadru general şi un set de repere tematice pentru procesele de luare a deciziilor, de planificare şi de elaborare a politicilor.
Sperăm ca aceste considerente să încurajeze comunitatea educaţională să echilibreze inegalităţile majore în ceea ce priveşte accesul la furnizarea unei educaţii incluzive de calitate şi diferenţele semnificative de învăţare între grupurile de copii în timpul pandemiei de COVID-19, dar şi după aceasta.
Să fii părinte în această perioadă înseamnă să faci față nu numai unor schimbări fără precedent - noi toți suntem mai conștienți de nevoia noastră de a fi în siguranță, de a ne proteja familiile și prietenii - dar și să gestionezi altfel activitățile de zi cu zi, atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. Toate în același timp. În realitatea distanțării sociale, școala s-a mutat, pentru mulți, online.
Zilele acestea, în timp ce, în spitale, doctorii și asistentele medicale luptă în prima linie împotriva pandemiei de COVID-19, trăim o altă urgență importantă, cu consecințe, probabil, mai puțin vizibile imediat: cum să asigurăm continuarea accesului la educație pentru toți copiii.
Am observat toți cum inițiativa Ministerului Educației, Lecții Online, a declanșat un proces inerent de încercări și tatonări. Comutarea pe modul educație de acasă a testat răbdarea, creativitatea și inventivitatea noastră, a tuturor. Nu putem să nu ne întrebăm ce a însemnat acest lucru pentru cei mai vulnerabili dintre părinți.
Deși ultimii 30 de ani au adus progrese semnificative în ceea ce privește drepturile copiilor, 40% dintre copiii României trăiesc încă în sărăcie sau sunt la risc de excluziune socială, unul dintre cele mai ridicate nivele din Uniunea Europeană.
Persistă, în continuare, disparități majore între media națională și viața copiilor săraci din zonele rurale, a copiilor de minoritate romă și a copiilor cu dizabilități.
Aproximativ 400,000 de copii sunt în continuare în afara sistemului de educație. Mai mulți copii și tineri români părăsesc devreme școala decât media europeană, deși în 2019 numărul lor era la un minim istoric, de 15.7%. Mai mult, 44% dintre adolescenții de 15 ani au avut rezultate sub nivelul minim de alfabetizare la testul OECD PISA.
Dacă ne gândim la legătura strânsă dintre lipsa educației și lipsa de oportunități, scopul nostru devine acela de a ne asigura că toți copiii merg la școală cât mai mult, învață cât de bine pot și au așa o șansă mai bună să reușească în viață.O mare parte din soluție constă în a acorda acces celor vulnerabili la educație incluzivă de calitate, acces aflat până de curând, pe un trend descrescător.
Cum putem, în contextul pandemiei de COVID-19, să continuăm să dăm acces la educație celor mai vulnerabili copii ai României? Sau cum putem să folosim această perioadă să reducem și mai mult absenteismul și abandonul școlar?
O posibilă soluție este distribuția de tablete sau echipamente IT și abonamente de date gratuite celor vulnerabili, ca să poată participa la orele online, soluție realizabilă cu resurse din fonduri europene. În completarea achiziției și distribuției de tablete sau echipamente IT, este critic să instruim părinții să își poată sprijini copiii. De asemenea, trebuie să luăm în considerare și instruirea profesorilor, creșterea capacității lor de a transmite informații și de a educa, păstrând viu interesul copiilor de a participa și învăța de acasă. Pentru un act de educație de calitate, va fi necesară și dezvoltarea de conținut adecvat pentru mediul online și învățarea la distanță.
În mediul rural, copiii trăiesc în condiții foarte diferite, de la distanțare naturală, și deci lipsă de conexiune în absența rutinelor de tipul mersului la școală, până la locuințe supraaglomerate, unde devine dificil să se concentreze la lecții.
Sunt posibile și trebuie luate în calcul și alte soluții pe lângă creșterea capacității pentru învățare online și sprijinirea digitalizării sistemului de educație. Acolo unde tabletele și internetul nu sunt disponibile, tipărirea și distribuirea de materiale în fiecare gospodărie cu ajutorul serviciilor comunitare sau de curierat poate fi o opțiune, așa cum se întâmplă deja în multe țări.
Dintre toate țările Uniunii Europene, România alocă cel mai mic procent din PIB pentru educație, și chiar și aceste fonduri reduse sunt direcționate prioritar către universități.
Investiția în copii, inclusiv în cei mai vulnerabili, cere să inversăm această piramidă, cere o redistribuire a majorității fondurilor acolo unde majoritatea beneficiază cel mai mult: educația timpurie și cea obligatorie. La rândul lor, acestea vor produce cohorte mai mari pentru învățământul terțiar, pentru că mai mulți tineri vor fi pregătiți și își vor dori o diplomă universitară.
Educația are nevoie de mai multe fonduri, de o mai mare alocare de la bugetul de stat și de o realocare de resurse în interiorul bugetului Ministerului Educației Naționale. Aceste resurse pot fi completate din fonduri europene și împrumuturi de la instituții financiare europene și internaționale.
Pandemia ne pune la încercare resursele imediate, dar ne oferă, în același timp, o oportunitate să investim în copiii noștri.
Educația costa dar lipsa educației costă și mai mult.

Bibliografie: OCDE (2020) A Framework to Guide an Education Response to the Covid-19 Pandemic of 2020. Paris: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.