Forme şi factori ale inadaptării şcolare

Forme şi factori ale inadaptării școlare
Prof. înv.primar Covaciu Ana
Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj

Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal,
tulburările de relaționare a elevilor în cauză cu părinții,
profesorii, colegii și încălcarea regulilor colectivității
școlare sau extrașcolare.Paleta acestor tulburări este una largă
cuprinzând modificări comportamentale, de tipul: minciună,
inconsecvență comportamentală, violențe verbale, bruscarea de
către băieți a fetelor, refuzul de a saluta și diferite
atitudini non-conformiste. Profesorii se confruntă în ultimul timp
cu abateri severe de conduită, care cer mult timp și efort pentru
a fi eradicate.
Cauzele comportamentelor deviante la elevi depinde defactorii
individuali și factorii externi.
FACTORII INDIVIDUALI– țin de capacitatea personală a fiecărui
elev de a reacționa, de resursele personale, de bogăția și
calitatea schemelor de adaptare. Unii dintre elevi au un potențial
mai mare de adaptare (de maleabilitate, comunicare, acceptare a
interdicțiilor, de toleranță la frustrare), iar alții unul mai
redus (sunt mai rigizi, mai toleranți, mai puțin permisivi în
raportul cu ceilalți). Factorii individuali pot fi grupați în
două categorii: factori constituționali, dependenți de zestrea
ereditară și de structura neuro-psihică a copilului și de unele
particularități ale personalității în formare.
1.Factorii ereditari acționează nu direct, ci prin
intermediul celor de mediu care vor favoriza sau nu exprimarea
acestor potențialități ereditare.
a.Deficiențele intelectuale. Se apreciază astăzi tot mai
mult că întârzierile mintale reprezintă o premisă a deviației
comportamentale, mai ales atunci când nivelul mintal scăzut se
asociază cu tulburări afective și cu condiții defavorabile de
mediu. Deficiențele intelectuale exprimă dificultatea sau
imposibilitatea celui în cauză de anticipare, pe plan mental, a
urmărilor inevitabile ale atitudinilor dviante adoptate. Ele
exprimă slaba capacitate de a trăi anticipativ o serie întreagă
de efecte sau stări emotive, motiv pentru care persoana respectivă
trăiește mai mult în prezent sub presiunea pulsiunilor și
trebuințelor sale primare.
b.Modificări accentuate ale vieții afective și ale
voinței. Dintre aceste modificări, cu un puternic substrat
ereditar menționăm: toleranța foarte scăzută la frustrare; o
pronunțată labilitate afectivă; un potențial agresiv ridicat;
indiferență afectivă.
Sentimentul de frustrare exprimă starea noastră de disconfort în
raport cu o trebuință sau aspirație care, din diferite motive, nu
a fost satisfăcută. Incapacitatea de a accepta o frustrare, un
reproș sau o sugestie constructivă îi face pe acești elevi să
recurgă la încercări de satisfacere a trebuințelor lor egoiste
pe alte căi decât cele legale.
Labilitatea afectivă reprezintă una din caracteristicile
personalitătii delicvenților, ea manifestându-se prin: reacții
imrevizibile, lipsa unei autonomii afective.
Fenomenul de agresivitate este determinat de instabilitatea
emotivă și de o structură dizarmonică de personalitate de tipul
psihopatiei impulsive, stă la originea multor devieri
comportamentale.
2.Deși nu se poate pune semn de egalitate între
caracteriali și delicvenți, deoarece nu toți copiii cu tulburări
de caracter devin delicvenți, și nu toți delicvenții au cunoscut
în copilărie o fază caracterială deși în numeroase cazuri,
delicvența juvenilă este precedată de tulburări de caracter care
apoi, prin cronicizare, s-au fixat în structura caracterului
respectivilor minori.
FACTORII EXTERNI – în determinarea conduitelor de dezadaptare
școlară se discută faptul că motivația elevului pentru
învățare, perseverența acestuia în activitate, atitudinea sa
față de școală sunt în relație strânsă cu realitatea psiho-
pedagogică din școală, cu climatul afectuv din familie, cu gradul
de dificultate al activității scolare impuse de prfesori sau
parinți.
1.Factorii psiho- pedagigici de ordin familial. Familia prin
dimensiunea sa culturală și gradul ei de integrare socială,
constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și
tensiuni existente în mediul familial vor genera în conștiința
copilului îndoieli, reticențe sau reacții neadaptative. Dintre
factorii familiali care pot genera tulburări comportamentale la
copii menționăm.
 Deficite de climat familial și de structură familială;
 Copilul și divergențele educative despre membrii adulți ai
familiei;
 Grupul fratern;
 Dezacordul dintre cerere și ofertă.
2. Factorii psiho- pedagogici de ordin școlar. Mediul
școlar poate prezenta uneori influențe psiho- pedagogice negative,
care să determine fenomene de dezadaptare școlară la elevi.
Enumer câteva dintre aceste posibile influențe negative.
 Sub- și supraaprecierea capacităților reale ale elevului;
 Dezacordul asupra motivațiilor conduitei elevului;
 Conflictele individuale în cadrul clasei de elevi.
Formele de devianță comportamentală pot fi prevenite dacă sunt
depistate la prima formă de manifestare și se înlătură cauzele
ce le-a produs, având în vedere factorii biologici, psiho-sociali,
apoi condițiile socio-culturale în care se formează omul ca
personalitate.

BIBLIOGRAFIE
1. Cosmovici, A., Iacob L. , Psihologie școlară, Editura Polirom,
Iași 2005
2. Stoica, Marin, Psihopedagogia personalității, Eitura Didactică
și Pedagogica, București 1996