Educația adulților în beneficiul copiilor

Studiu de specialitate
Educația adulților în beneficiul copiilor

Cîrlescu Iulia-Adriana
Şcoala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Vaslui, judeţul Vaslui

În societatea în care trăim se pune din ce în ce mai mare accent pe conceptul de educaţie permanentă, care este chiar o necesitate astfel, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.

Misiunea şcolii în educarea părinţilor:
• necesitate
Cauzele:
• axa directoare a civilizaţiei occidentale este înaintarea persoanei spre mai multă libertate şi fericire;
• divorţul unui număr mare de părinţi;
• tot mai mulţi copii vin din familii destrămate;
• în mediile din care provin nu există comunicare între adult şi copil;
Au existat întotdeauna părinţi iubitori şi dascăli excelenţi, dar care nu şi-au pus atât de multe probleme şi, totuşi au reuşit.
Cum a fost posibil? De ce acum nu se mai poate?
• Era posibil într-o lume statornică.
• În timp, relaţiile dintre:
 Tineri şi adulţi s-au modificat
 Copii şi părinţi
Sentimentul de siguranţă
• Este datoria părintelui de a oferi copilului său sentimentul de siguranţă
• Permite copilului:
 să se emancipeze
 să-şi dobândească personalitatea
Depinde de următoarele condiţii:
• protecţia împotriva loviturilor din afară;
• satisfacerea trebuinţelor elementare;
• coerenţa şi stabilitatea cadrului de dezvoltare;
• sentimentul de a fi acceptat de ai săi.
a) ca membru al familiei:
• să fie iubit;
• să dăruiască dragoste;
• să fie izvor de bucurie şi de mulţumire pentru adulţi;
• să fie condus şi îndrumat;
b) ca fiinţă umană:
• să i se accepte caracteristicile individuale;
• să aibă posibilitatea de acţiune si experienţă personală;
• sa aibă asigurată o anumită arie de libertate.
Puncte de reper în educaţia părinţilor:
• educarea viitorilor părinţi;
• educarea părinţilor cu copii mici;
• relaţia şcoală-familie;
• rolul mass-mediei în educaţia părinţilor;
• programe de formare a formatorilor pentru educaţia părinţilor.
Motive pentru care şcoala şi familia trebuie să stabilească legături:
• părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor;
• legislaţia reflectă astfel libertatea părinţilor de a-şi creşte copiii aşa cum doresc;
• există diferenţe între ţări privind:
 măsura în care părinţii pot alege între diferitele şcoli şi cursuri pe care să le urmeze copiii lor;
 măsura în care părinţii trebuie consultaţi de responsabilii şcolari etc.
• învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului; o bună parte a educaţiei se petrece în afara şcolii;
• cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul că unele comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala.
Rezultate așteptate:
• abilităţi de comunicare, în beneficiul copiilor, al şcolii;
• dezvoltarea capacităţii de a-şi înţelege şi de a-şi ajuta copiii;
• mai mulţi părinţi/bunici implicaţi în educaţia copiilor;
• îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale elevilor;
• ameliorarea calităţii deprinderilor parentale;
• dezvoltarea unor atitudini şi comportamente civice ale elevilor faţă de şcoală;
• creşterea motivaţiei şcolare şi a stimei de sine la elevi;
• diminuarea problemelor de comportament ale elevilor de tipul atenţiei deficitare, agresivităţii, violenţei;
• elaborarea unor portofolii tematice care se vor folosi în activităţile instructiv-educative;
• îmbunătăţirea relaţiilor dintre membrii comunităţii.
Întâlnirile comune organizate de şcoală cu părinţii copiilor sunt în măsură să determine o mai bună cooperare şi implicare în viaţa şcolii a părinţilor şi reprezintă punctul de plecare necesar pentru a realiza un parteneriat între factorii educaţionali, dar sunt insuficiente pentru a rezolva dificultăţile de comunicare şi relaţionare dintre părinţi şi copii, pentru a depăşi şi soluţiona cauzele care determină insatisfacerea nevoilor de securitate, grija şi stabilitatea emoţională a copiilor. Rolul şcolii prin educatorii săi capătă prin aceasta noi dimensiuni. Odată identificate şi înţelese nevoile specifice a fiecărei familii de influenţare pozitivă a relaţionării cu propriul copil şi cu şcoala, intervenţia şcolii se particularizează până la nivel de consiliere individuală.
Obiectiv general:
Consilierea părinţilor privind cunoaşterea propriilor copii şi aplicarea unor strategii educaţionale corecte, atât în cadrul familiei, cât şi în instituţia şcolară.
Obiective:
• dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă de copii;
• dezvoltarea abilităţilor de explorare şi cunoaştere a politicilor promovate de şcoală;
• dezvoltarea abilităţilor de interrelaţionare în contexte variate;
• dezvoltarea abilităţilor de consiliere şi relaţionare cu familia;
• dezvoltarea abilităţilor de bază de care au nevoie părinţii pentru a influenţa pozitiv comportamentul copiilor.
Activități de învățare:
• exerciţii pentru identificarea asemănărilor şi deosebirilor prin compararea cu ceilalţi;
• discuţie colectivă având ca temă diversitatea naţională, culturală şi etnică;
• jocuri de autocunoaştere;
• scenarii situaţionale, simulări ale unor situaţii concrete de viaţă;
• chestionare de interese şi abilităţi;
• dezbatere pe tema: „E bine sau nu să ne depăşim limitele”;
• brainstorming pe tema modalităţilor eficiente în evitarea stresului;
• analiza propriilor trăiri şi emoţii;
• discuţii de grup pe tema respectării spaţiului personal şi a nevoii de intimitate;
• proiect individual – autoevaluare realistă a propriilor caracteristici;
• dialoguri pe teme date;
• exerciţii de transmitere a mesajelor prin limbaj nonverbal;
• studiu de caz în vederea soluţionării unei probleme de viaţă;
• testul familiei;
• exersarea unor strategii de căutare a informaţiilor;
• aplicarea în mod practic a unor metode eficiente de învăţare;
• vizite, întâlniri, activităţi de colaborare;
• exerciţii de luare de decizii în situaţii relevante pentru copii / situaţii de risc;
• analiza unei situaţii de viaţă urmând strict etapele luării unei decizii;
• brainstorming pe tema alternativelor în rezolvarea unor probleme;
• analiza critică a alternativelor unei probleme.
Principii esenţiale pentru succesul dezvoltării competenţelor adulţilor:
• respect pentru diversitatea opiniilor;
• non-judecare şi încurajarea permanentă a adulţilor;
• stimularea dinamicii de grup şi a implicării tuturor adulţilor;
• creativitate în abordarea conţinuturilor şi utilizarea metodelor;
• deschidere pentru nevoile diferite şi speciale ale adulţilor;
• valorizarea parteneriatelor cu membrii societăţii civile.
Cel mai bun mijloc pentru a influența favorabil dezvoltarea copiilor și comportamentele acestora este să acționezi asupra convingerilor, atitudinilor și comportamentelor părinților, căci aceștia sunt cei mai timpurii și mai apropiați educatori ai copiilor (Carter, 1996).

BIBLIOGRAFIE:
1. Băban, A. (coord.). Consiliere educaţională Cluj Napoca, Imprimeria Ardealul, 2001.
2. Cosma Traian, Şedintele cu părinţii în gimnaziu, Editura Polirom, 2002
3. Hart Sura, Ora de comunicare nonviolentă, Elena Francisc Publishing, 2006
4. Stern, H., Educarea părinţilor în lume, Institutul pentru educaţie al UNESCO
5. Coasan Aurelia, Vasilescu Anton, Adaptarea şcolară, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
6. Jigău, M. (coord.). Consiliere şi Orientare. Ghid metodologic, Bucureşti, CNC, 2001.
7. Jigău, M. (coord.). Consilierea Carierei Adulţilor, Bucureşti, Editura Afir, 2003.