,, Ozana cea frumos curgătoare ...,,

„Natura este un nor schimbător,
care-i totdeauna şi niciodată acelaşi“
(Emerson)
,, Ozana cea
frumos curgătoare ...,,

Prof.înv.primar Faliboga Elena

Şcoala Gimnazială ,, Ion Creangă ,, Suceava

Apa înseamnă enorm pentru omul de astăzi şi va
însemna şi mai mult pentru cel de mâine. De aceea, apare
necesitatea absolută de a-i păstra calităţile naturale.
Creşterea - şi nicidecum, micşorarea - proporţiei pădurilor,
inclusiv prin împădurirea terenurilor degradate, inapte pentru
agricultură, constituie cheia de bază a problemei. În caz
contrar, este doar o problemă de timp şi de hazard meteorologic
(ploile torenţiale) producerea unor noi calamităţi, mai ales, în
bazinele dezechilibrate ca proporţie a pădurilor şi în special
dacă ploile de lungă durată vor fi asociate cu topirea
zăpezilor.
Apa este folositoare omului, atât în viaţa de toate zilele, cât
şi în agricultură, transporturi, industrie etc. Este necesară
plantelor şi animalelor planetei.Omul foloseşte apa pentru
prepararea hranei, pentru băut, pentru curăţenia corpului, a
hainelor.
Prin creşterea numărului de locuitori din oraşe creşte şi
cantitatea de substanţe toxice, reziduuri dăunătoare vieţii.
Astfel e necesară intervenţia urgentă a omului pentru depoluarea
apelor, adică curăţarea apelor de substanţe toxice.
Poluarea este o problemă actuală a omenirii .Deteriorarea
ecosistemelor s-a ivit odată cu apariţia civilizaţiei urbane prin
intervenţia brutală a omului, prin exploatarea neraţională a
terenurilor şi alterarea mediului înconjurător prin poluanţi
proveniţi din activităţile umane, de origine menajeră, agricolă
şi industrială.
Poluarea mediului poate fi:
• naturală, având ca sursă: vulcanii (elimină gaze, particule
solide, vapori), cutremurele (produc perturbaţii şi erodează
solul), incendiile (usucă vegetaţia);
• artificială – fizică (poluare sonoră);
• chimică (produsă de compuşi gazoşi, industrie, pesticide,
detergenţi);
• biologică (infestarea mediului cu agenţi patogeni şi germeni
proveniţi din fermentaţii).
Poluarea după mediul în care acţionează poluanţii:
• poluarea aerului (emisie de gaze în atmosferă provenite din
arderi ale combustibililor casnici, industriali, maşini etc.);
• poluarea apei (prin reziduuri deversate în apă din
agricultură, petrol etc.);
• poluarea solului - este strâns legată de poluarea aerului şi
apei (se produce mai ales cu pesticide, îngrăşăminte chimice). O
parte dintre acestea sunt asimilate de plante şi astfel ajung în
corpul animalelor şi oamenilor.
Luptaţi împotriva poluării mediului, protejaţi ecosistemele şi
astfel viaţa voastră va fi mai bună şi mai curată! Lupta
împotriva poluării apelor
Oamenii au crezut greşit că resursele de apă sunt inepuizabile.
Chiar dacă, prin circuitul apei în natură, apa nu se pierde, apa
poluată a râurilor şi chiar a pânzelor freatice are nevoie de
mult timp pentru a redeveni potabilă.
De asemenea, nu trebuie să uităm că apele sărate ale mărilor
şi oceanelor reprezintă 97% din hidrosferă şi, în ciuda altor
calităţi, nu pot fi consumate decât prin desalinizare, care este
un proces foarte costisitor.
Dintre componentele hidrosferei, cele mai afectate de poluare sunt
râurile. În ele sunt deversate apele menajere, apele folosite în
industrie sau cele provenite de la crescătoriile de animale. Mulţi
oameni pornesc de la ideea greşită că dacă râurile sunt ape
curgătoare, reziduurile nu vor rămâne în locurile unde au fost
deversate, ci vor fi transportate la mari depărtări, în mare.
Dar, până ca reziduurile să ajungă în ocean, animalele şi
plantele din râu vor fi distruse.
Să nu uităm mările şi oceanele! Este drept că, atunci
când substanţele poluante nu depăşesc anumite cantităţi, apa
mării are capacitatea de a se autocurăţa. Însă, de multe ori,
această capacitate este depăşită. Sursele de poluare a mării
sunt numeroase: râuri care trec prin zone industriale, fabrici
amplasate pe litoral, staţiuni turistice etc. La acestea se adaugă
navele petroliere şi platformele de extracţie a petrolului, care,
în urma unor accidente, pot deversa în mare cantităţi enorme de
ţiţei, provocând aşa numita "maree neagră".
Din numeroase vieţuitoare s-au extras substanţe cu puternice
efecte vindicatoare în diferite boli. Apa mărilor conţine,
dizolvate, foarte multe substanţe care pot fi extrase. Este necesar
însă ca de bogăţiile oceanelor să beneficieze toate statele
lumii pentru a se putea realiza progresul tuturor popoarelor şi
atunci va lega omenirea precum leagă continentele.
Oceanul va rezolva încă o dilemă a omului secolului XXI, nevoia
de apă dulce, deoarece sursele de apă continentală nu vor mai fi
suficiente pentru satisfacerea cerinţelor omenirii.
Dezvoltarea tehnică şi industrială ca şi sporirea marilor
aglomerări umane au pus în pericol apa lacurilor, râurilor şi
în final a mărilor şi oceanelor. Oceanul este astăzi principala
„groapă de gunoi” a omenirii. În el se scurg toate deşeurile
industriei şi toţi detergenţii din gospodărie şi dacă la
acestea adăugăm produşii petroliferi scăpaţi de sondele marine
sau substanţele radioactive din exploziile nucleare subacvatice
efectuate de unele state ale lumii, ne dăm seama de imensul pericol
ce ameninţă Pământul.
Semnalul de alarmă a fost tras. Conferinţe şi congrese
internaţionale, legi, cărţi şi reviste îşi aduc zi de zi tot
mai substanţial contribuţia la protecţia apei.
Omul, stăpânul planetei Terra, va reuşi să păstreze comoara sa
cea mai de preţ, APA. Resursele de apă ale României nu au o
distribuţie uniformă pe teritoriul ţării. Repartiţia lor este
puternic corelata cu distribuţia pădurilor. Zona montană, deşi
are o pondere de doar 21 la sută în suprafaţa ţării,
furnizează două treimi din volumul mediu al apelor scurse. Tot
aici sunt concentrate, în majoritate, pădurile ţării (65 la
sută), ceea ce impune două concluzii: importanţa amenajărilor
hidrotehnice din zonele de munte şi rolul hidrologic hotărâtor al
pădurilor montane. Pe ansamblul ţării, fondul forestier
participă la balanţa hidrologică cu peste 70 la sută din
cantitatea totală de apă.
Afirmaţiile (V. Giurgiu, 1982) conform cărora "muntele este
castelul de apă al ţării, iar pădurile asigură stabilitatea
acestuia" şi "cine gospodăreşte muntele şi pădurile lui ţine
în mână un mecanism complex şi eficient de reglaj, care îi dă
posibilitatea să asigure liniştea ţării sau să prăvălească
oricând dezastrul peste agricultura, navigaţia, industria satelor
şi oraşelor noastre,, sunt pline de înţelepciune .
Chiar şi în câmpie (unde procentul de împăduriri este de doar
10 la sută) rolul pozitiv al pădurii este evident. Motaş (1962)
arată că "Pădurile ocrotesc izvoarele, aşa de rare, care au mai
rămas în Câmpia Română".
Îndemnul PROTEJAŢI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR este adresat
tuturor, pentru că viitorul depinde de noi .