Până nu demult, între joacă și educație se făcea o distincție clară, neexistând niciun punct de întâlnire, nicio suprapunere între cele două. Până și ora de sport era tratată cu „seriozitate și disciplină“, transformând o activitate care ar fi trebuit să placă și să fie integrată benevol de copii în rutina lor zilnică, într-o corvoadă de care fugeau care cum putea. Cel mai adesea, prin scutiri medicale procurate în fel și chip de părinți cărora le lipsea, la rândul lor, o educație sportivă bine închegată.

Astăzi, lucrurile stau (aproape) complet diferit. Avem metode de învățare noi, eficiente și atractive, perfect adaptate noilor generații de elevi atât de pasionați de digital. Avem intenții bune și planuri mărețe de a schimba un sistem de educație ce mai păstrează încă tușe groase din vechile tipare. Înainte de orice acțiune de anvergură, importante sunt determinarea și dorința de a schimba.

Citește continuarea articolului.