Evaluarea îşi face simţită prezenţa şi necesitatea în toate activităţile umane. Întreaga existenţă umană este, de fapt o alergare între scopuri şi evaluări. Cu atât mai mult în aria educaţională suntem interesaţi de evaluări, de raportări permanente asupra desfăşurării actului de formare, proces prioritar în fiecare tip de societate. Evaluarea este reconsiderată. Devine din „punct final într-o succesiune de evenimente” (Ausbel şi Robinson) început şi permanenţă, trece de la nivelul microsistemic la cel macrosistemic. Este unanim recunoscut că evaluarea reprezintă alături de învăţare o funcţie fundamentală şi o componentă a procesului de învăţământ, dat fiind faptul că nu exista act educaţional care să nu implice în mod sistematic sau nesistematic evaluarea şi autoevaluarea didactică (M. Ionescu). Organizarea acestui simpozion se încadrează în cerințele dezvoltării învățământului, înțelegerea și utilizarea eficientă a noilor strategii de evaluare iniţială nu poate fi făcută fără o schimbare în mentalitate și acțiune. Experiența cadrelor didactice împărtășită în cadrul acestui simpozion, constituie o cale eficientă pentru modernizarea finalităților și a conținuturilor educației