Iarna înseamnă dragoste, colinde, bucurie şi mirosul bradului vrăjit, frumos împodobit aşezat la loc de cinste în casa fiecărui român.
Primii fulgi de zăpadă aduc în sufletele copiilor bucuria reîntâlnirii cu Moş Crăciun. Zăpezi îmbelşugate, clinchete de clopoţei, frumoasele colinde împletite cu fiorul ninsorii, toate ne amintesc de sărbătorile de iarnă. Ceremoniile, de la Moş Nicolae la Moş Crăciun, la Anul Nou şi la Bobotează, se desfăsoară într-o continuă înflorire a sufletului către lumina spirituală care leagă cerul de pământ şi omul de veşnicie.
Sărbătorile de iarnă le trăim cu un farmec şi o frumusete aparte, ce le fac aşteptate cu emoţie şi multă bucurie. Naşterea Domnului, marea sărbătoare a creştinilor, acest miracol al lumii, aduce schimbarea şi speranţa noastră de mai bine şi ne face parcă, în preajma acestor sărbători să fim mai buni, mai omenoşi, mai răbdători, mai iertători unii cualţii.
Frumuseţea obiceiurilor şi colindelor de Crăciun trebuie simţită şi preţuită de copii. Cu glasurile lor cristaline, calde şi tremurând de emoţie, copiii sunt cei meniţi să exprime cel mai bine gândurile curate şi să facă urări celor dragi în aceste zile de mare sărbătoare. Înfofoliţi în haine groase, cu năsucurile îngheţate după ce au colindat în lung şi în lat, gândul îi poartă pe copii la Moş Crăciun, de la care aşteaptă să le îndeplinească toate dorinţele.