Zecele pe linie de la examenul de bacalaureat a fost obţinut printre cursuri intensive de limba japoneză urmate după o reţetă proprie, serviciul ca translator pentru „bani de buzunar şi cărţi”, participări la olimpiade naţionale de istorie şi pregătirea unui volum de proză, toate realizate „pe feliuţe de timp”. A fost, pentru o zi, secretar al unei subcomisii în Parlamentul European, alături de alţi tineri din Europa, şi este conştientă că literatura şi politica nu se pupă, dar vrea să devină ministru al Educaţiei pentru că este „hotărâtă să facă o curăţenie generală pe scena politică românească şi în sistemul educaţional”. Aceasta este Oana Cristina Butta, proaspătă absolventă de clasa a XII-a, a Liceului Teoretic „Gheorghe Ţiţeica” din Drobeta-Turnu Severin. Ea are încredere în forţele proprii şi vrea să schimbe totul, „poate nu chiar de la zero, dar în cea mai mare parte!” Pasiunea pentru Japonia şi cultura japoneză a determinat-o să aleagă să-şi continue studiile la o universitate de acolo. De un an şi jumătate, învaţă limba japoneză. Deocamdată, ştie doar 300 din cele aproximativ 2000 de semne şi ţine să le mulţumească lui Ai Tasaka şi Ayako Yamada, două prietene cunoscute pe internet care o ajută să-şi exerseze cunoştinţele. Luna aceasta va susţine examenul la Amabasada Japoniei la Bucureşti, la matematică, istorie universală, engleză şi japoneză. Dacă trece cu bine de examene, în august va afla dacă, pentru următorii 6 ani, se va muta în Ţara Soarelui Răsare pentru a studia, cu bursă, ştiinţele politice la o universitate din Tokio sau Osaka. „Japonia este cea mai dezvoltată civilizaţie. Ceea ce iubesc la această cultură este faptul că societatea respectă omul. La noi nu se întâmplă nici pe departe aşa. Voi merge să învăţ la ei, apoi voi reveni şi voi aplica totul la noi! Nu rămân în Japonia pentru că nu am ce să îndrept acolo!”. Are două alternative după terminarea studiilor: ori ministru al Educaţiei sau diplomat, ori „scriitor consacrat care să se implice în viaţa culturală”. „Ce-i acum la noi e o glumă! Asta nu-i politică! Doar se ceartă între ei şi se înjunghie pe la spate! De la revoluţie nu au făcut aproape nimic!” De aceea nici nu se uită la talk-show-uri. Deja ştie că ar avea nevoie de o echipă de 20-30 de tineri cu care să facă diferenţa. În primul rând ar schimba programa şcolară, pentru c㠄se face balast, cu kilogramele, şi nu-ţi foloseşte la nimic”, ar introduce manuale gratuite şi ar da mai mulţi bani şcolilor, în loc să aştepte „până le cade tavanul în cap”. Dacă nu va avea un prieten ministru de finanţe, care să-i acorde fondurile necesare, atunci „voi convinge pe oricine ar fi ministru să aloce bani pentru Educaţie!”.