Articolele Cancelariei Naţionale
La fel ca şi frica de scenă, anxietatea la matematică poate fi o condiţie de inferioritate care poate cauza umilire, resentimente şi chiar panică. Sunt de luat în considerare următoarele afirmaţii ale elevilor: Când mă uit la o problemă de matematică, mintea mea merge complet în gol. Mă simt prost şi nu-mi pot aminti cum să rezolv chiar lucruri simple. Am urât matematica încă de când eram mic, când tatăl meu m-a pedepsit pentru o săptămână deoarece nu am putut învăţa tabla înmulţirii. Examenele de matematică mă înspăimântă. Îmi transpiră palmele, respire mai repede şi de multe ori îmi pierd concentrarea. Este şi mai rău dacă mă uit în jur, pentru că îi văd pe toţi cum lucrează şi ştiu că sunt singurul care nu poate rezolva. Unii oameni pot face matematica – nu eu! Tot ce exprimă aceşti elevi este anxietate la matematică, un sentiment de frustrare intensă sau neputinţă despre capacitatea cuiva de a face matematică. Ceea ce nu realizează ei este faptul că sentimentele lor referitoare la matematică sunt comune tuturor într-o anumită măsură. Chiar şi cei mai buni matematicieni sunt predispuşi la anxietate – în ciuda faptului că iubesc matematica şi se descurcă foarte bine.
Ca alternativă la predarea ştiinţelor şi pentru înţelegerea lumii înconjurătoare, profesorii au la îndemână o gamă variată de dispozitive şi jucării didactice, prezentate în cadrul celor trei ediţii ale „Festivalului Ştiinţei”. Jucăriile didactice pot fi propuse elevilor chiar la vârste mici, în jur de opt ani, când aceştia au deprinderi minime de lucru cu foarfecele, cu cleştele, ştiu decupa, îndoi şi lipi carton, pot modela sârme subţiri etc şi totodată pot opera cu noţiunea de fenomen, cel puţin la nivel concret, specific vârstei. Valorificarea didactică trebuie adaptată structurii cognitive a elevului, care prezintă diferenţe majore, în funcţie de vârstă. Dispozitivul sau jucăria didactică sunt indicate să fie propuse unei grupe de doi sau trei elevi pentru a beneficia de avantajele lucrului în echipă, atât în ce priveşte eficienţa activităţii, cât şi pentru dezvoltarea capacităţii de a-şi asuma un rol în echipă şi de a colabora cu ceilalţi în vederea realizării unui scop comun.
Vârsta adolescenţei este etapa ontologică ce se caracterizează printr-o plăcere cognitivă de a proiecta scopuri îndrazneţe, însă destul de depărtate de posibilul acţional în înfăptuirea lor. Un sprijin în conştientizarea liniilor de forţă în stabilirea paşilor reali în drumul spre o carieră este necesar şi poate crea acea atitudine de asumare a fiecărui moment în devenire ca pe o etapă necesară în autorealizare. Întocmai aceasta este viziunea modernă asupra succesului ca atitudine, ca poziţionare a personalităţii în funcţie de scopurile stabilite şi de posibilitatea de acţionare.
Comentarii (0)
Nu există niciun comentariu
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.