Viitorul educaţiei – Previziuni, Profesor Stăncescu Daniela, Şcoala cu clasele I-VIII "Vasile Goldiş", Alba Iulia
Cu siguranţă, efectul evoluţiei sistemelor educaţionale la nivel mondial se va face simţit şi în învăţământul românesc - cu sau fără statutul de "prioritate naţională" - motiv pentru care trebuie să fim pregătiţi. Vom putea păstra experienţa , va trebui să ne întărim stima de sine, conştiinţa propriei valori şi sentimentele pozitive faţă de elevii noştri iar celelalte vor trebui adaptate din mers. Să aruncăm deci o privire la previziunile referitoare la sistemul de învăţământ public:
Creşterea numărului de şcoli care asigură servicii complete (full-service community schools).
În astfel de şcoli, comunitatea (mai ales prin programe de implicare activă a părinţilor), agenţiile şi companiile locale vor asigura elevilor o dezvoltare completă prin angajarea de specialişti în fiecare domeniu: consultanţi în afaceri, terapeuţi, analişti, futurologi, nutriţionişti, bucătari, stilişti, designeri, etc. În aceste şcoli accentul se pune pe prevenirea şi nu pe soluţionarea eventualelor probleme.
Înfiinţarea de organizaţii locale în parteneriat cu şcolile
Acestea vor sprijini proiecte de dezvoltare social-emoţională a elevilor şi profesorilor prin programe de dezvoltare personală, de autocunoaştere şi motivare pentru succes. Dacă aprofundăm istoria educaţiei şi a evoluţiei umane observăm că totul porneşte de la dezvoltarea caracterului şi aşa ar trebui să rămână.
“Joaca în serios” (Serious Gaming)
Jocurile educaţionale pe calculator vor deveni potenţiali factori motivaţionali şi instrumente de evaluare incluse în curriculum. Acestea vor putea uşura acumularea de noi cunoştinţe şi vor diversifica modalităţile de învăţare ale elevilor, vor deveni mijloace de evaluare obiectivă şi vor putea determina tendinţe naţionale în educaţie. Totodată, tehnologiile bazate pe “Joaca în serios” vor permite educatorilor îmbunătăţirea strategiilor de predare şi evaluare. Un astfel de exemplu îl constituie proiectul ‘’River City’’ care se va finaliza în vara anului 2009, proiect finanţat de ‘’National Science Foundation’’ şi derulat în şcoli din SUA, Canada şi Mexic.
Introducerea ‘’codului de conduită on-line’’ ca disciplină de studiu
Elevii vor trebui conştientizaţi referitor la securitatea lor în mediul virtual, vor fi învăţaţi cum să-şi gestioneze contactele, conturile, profilurile, vor învăţa că emailul nu e niciodata cu adevărat personal şi că există undeva o copie în cyberspace. În şcolile publice din Virginia sunt predate ‘’Internet-safety lessons’’ iar Texas şi Illinois au adoptat deja legi care să le încurajeze.
Mediatizarea invazivă va necesita o predare defensivă
Elevii vor invăţa să devină consumatori şi producători de media înţelepţi şi selectivi. Astfel, ei vor putea accesa, înţelege, analiza, evalua, folosi şi crea mesaje în orice mediu, incluzând tiparul, televiziunea, telefonia, PDA, internetul etc. Vor putea recunoaşte validitatea unor informaţii, substratul mesajului dintr-o ştire sau o reclamă, vor putea identifica trucurile inducerii anumitor stări în urma vizionării unui videoclip şi vor putea produce la rându-le materiale performante. Va fi probabil o luptă a tehnicilor de manipulare din care ştiinţele psihologiei vor avea de câştigat.
Colaborarea profesor-elev în afara clasei
O tehnologie simplă cu un nume prietenos – WIKI – creată în 2004 va dezvolta din ce în ce mai mult creativitatea şi cooperarea online. Wiki-urile sunt site-uri gratuite pentru cititori şi editori, cu buget propriu obţinut din reclame (Wikipedia). În prezent sunt considerate clase virtuale paralele unde pot fi organizate grupuri de lucru la care oricine poate contribui şi pe care oricine le poate vizualiza, profesorul fiind administrator. Se aseamănă dintr-un anume punct de vedere cu webinarele însă conţin în mare parte suport textual informaţional.
Generaţiile viitoare de profesori vor fi dependenţi de suportul virtual
Nevoia de informaţie actualizată atrage profesorii spre motoare de căutare din ce în ce mai performante. În viitorul nu prea îndepărtat, profesorii experimentaţi vor deveni mentori virtuali, îşi vor susţine colegii mai neexperimentaţi, vor prezenta politicile educaţionale ale şcolii pentru cadrele nou venite în sistem, vor indica link-uri utile pe specialităţi şi vor organiza webinare periodice.
Roboţii vor deveni asistenţi din ce în ce mai apreciaţi ai profesorilor
Utilizarea lor va face parte din curriculum, vor constitui material didactic sau for fi creaţi de către elevi şi profesori, vor simula şi soluţiona diverse probleme, vor participa la concursuri, vor reprezenta grupuri de elevi sau şcoli, vor deveni ‘’animale de companie’’ pentru elevii din ce în ce mai atraşi de aceşti ,,Mini-Me’’. Roboţii vor deveni mai interesanţi decât jocurile pe calculator, elevii vor fi mai atraşi de programarea unui robot faţă de cea a unui calculator.
Profesorii viitorului vor trebui să cunoască şi să facă uz de suportul social acordat elevilor, să folosească mediul înconjurător, legislaţia şi tehnologia. Se presupune că nu vor avea probleme în folosirea tehnologiei ci în integrarea acesteia în curriculum.
Bibliografie:
- International Journal of Learning and Media, the MIT Press,2009.
- Edutopia Magazine, februarie 2009
- ICT and the Teacher of the Future of the ACS - Conferences in Research and Practice in Information Technology (CRPIT) series, 2009
- http://tomorrow.org/
- http://teacher.scholastic.com/scholasticnews/news/archive.asp?archive=060106
Profesor Stăncescu Daniela
Şcoala cu clasele I-VIII "Vasile Goldiş", Alba Iulia
