Jocuri educaţionale

Liliacul somnoros
Ordinea operaţiilor
Matematica Clasa a III-a

Fagurele
Noţiunea de fracţie
Matematica Clasa a IV-a

Girafa la dietă
Aflarea termenului necunoscut. Metoda balanţei
Matematica Clasa a III-a

Valorificarea valenţelor pozitive ale culorilor în orele de educaţie plastică , impactul lor asupra psihicului copiilor

Interes general | Toate disciplinele

Propus de: simona20maria | 10.05.2019 12:37 | Revista cadrelor didactice nr. 56/2019 | 57 vizualizări

Necesitatea dezvoltării sensibilităţii artistice a copiilor este determinată de:factori interni-necesitatea de a asigura echilibrul vieţi sufleteşti, şi factori externi-progresul ştiinţei şi tehnicii.

Valorificarea valenţelor pozitive ale culorilor în orele de educaţie plastică , impactul lor asupra psihicului copiilor
Înv: PLOSCAR SIMONA
Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” –Cluj-Napoca

“Oricâte fiinţe organice ar trebui să se nască şi să piară înainte ca din mijlocul lor să se dezvolte animale cu creierul capabil să gândească ,care să găsească pentru un scurt răstimp condiţii favorabile vieţii lor,pentru a fi apoi şi ele nimicite fără îndurare –noi avem totuşi certitudinea că materia rămane veşnic una şi aceeaşi în toate transformările ei,că nici unul din atributele ei nu poate să dispară vreodata şi că,prin urmare,cu aceeaşi necesitate riguroasă cu care va nimici candva pe pămant produsul ei cel mai înalt-spiritul ganditor ,ea va fi nevoită să-l producă din nou undeva şi candva.”(Engels)
Necesitatea dezvoltării sensibilităţii artistice a copiilor este determinată de:factori interni-necesitatea de a asigura echilibrul vieţi sufleteşti, şi factori externi-progresul ştiinţei şi tehnicii, fapt ce solicită omului efectuarea unui exerciţiu intelectual de asimilare a informaţiilor, comunicarea lor precum şi un efort voluntar de implementare a acestora în practica de zi cu zi.
Factorii educativi dispun de felurite modalităţi de cultivare a sensibilităţii artistice a copiilor.
Încă din familie se poate urmări dezvoltarea gustului pentru frumos prin felul în care e amenajat , în primul rând, spaţiul de lucru al copilului, prin decorarea lui cu gust, ştiind că pentru copil este foarte important să aibă un spaţiu pe care să-l ştie al său, în care să se simtă cu adevărat ,,acasă”. Acesta va fi organizat în funcţie de particularităţile de vârstă, asigurându-se astfel un microunivers în care modul de îmbinare a culorilor şi intensitatea luminii să îi asigure caracterul agreabil.
Părinţii vor veghea ca în acest spaţiu să fie ordine şi mai ales ca în structura lui să apară cartea. Este o cerinţă a contemporaneităţii să îi obişnuim pe copii încă de mici cu cărţile, alcătuindu-le încet-încet o bibliotecă. În felul acesta le vom impune respectul faţă de carte şi deprinderea da o păstra cu grijă, cunoscând că astfel ei vor înţelege mai uşor însemnătatea cărţii în activitatea umană.
Şcolarii îşi pot amenaja spaţiul de lucru preluând elemente artistice din arta populară şi cea cultă. În nici un caz , biblioteca sau rafturile cărţilor nu vor lipsi din spaţiul de activitate intelectuală şi joc afectate copilului.
Perceperea operelor de artă conduce la lărgirea orizontului cultural al copiilor şi la îmbogăţirea vieţii lor sufleteşti, datorită rolului modelator al artei. Contactul cu opera de artă-pictură, sculptură, arte grafice, arhitectură, artă populară, arta sunetelor (muzica), a mişcărilor (baletul)-este o sursă de emoţii şi de trăiri sufleteşti. Funcţia formativă a valorilor culturale se manifestă pe planuri diverse, contribuind la formarea personalităţii copilului şi la orientarea comportamentului său.
Un comportament civilizat în viaţa socială şi în relaţiile interumane implică sensibilitatea estetică, respect pentru valorile morale şi capacitatea de a dialoga.
Rolul familiei în organizarea şi desfăşurarea relaţiei copil-operă de artă se extinde pe multiple planuri de acţiune.Un prim plan este aspectul artistic al obiectelor de uz casnic-gospodăresc oferite copilului pentru a le utiliza sau confecţiona.
Un alt plan este constituit de cunoaşterea frumuseţilor naturii, cu prilejul plimbărilor, drumeţiilor sau excursiilor, precum şi explicarea arhitecturii, a urbanisticii contemporane. De asemenea vizitele la muzee contribuie la diversificarea informaţiilor artistice ale copiilor. Prin toate acestea imaginaţia şi curiozitatea copiilor sunt incitate. Acestea pot fi satisfăcute deasemenea prin lectura cărţilor. O carte bine aleasă şi serios citită poate înrâuri fundamental formarea unor idealuri de viaţă. De aceea şi părinţii trebuie să insufle copiilor o grijă specială pentru lectura cărţilor. Toate acestea deoarece cartea instruieşte, lărgind orizontul de cunoaştere al copilului şi educă, cizelând, gustul pentru frumos prin valorile pe care le transmite.
Încă din fragedă copilărie , o dată cu dezvoltarea personalităţii , se dezvoltă şi acest simţ estetic , care este puternic influenţat de mediul înconjurător , de felul în care „este învăţat”să se raporteze la valori , de experienţele pe care acesta le trăieşte .
Observând lumea înconjurătoare şi receptand-o cu fantezia proprie vârstei , orizontul cunoaşterii se îmbogăţeşte cu emoţionante impresii pe care numai frumosul , tot ceea ce este ridicat la rang de „artă” , le poate oferi şi determina ca fenomene psihice , sufleteşti.
Există o strânsă conexiune între o dezvoltare psihică armonioasă şi modul de receptare a spaţiului şi mediului de viaţă al copilului , modalitatea prin care acesta preia prin „imitaţie” “valorile frumosului” de la cei în mijlocul cărora trăieşte , felul în care şi le transpune în propriul lui sistem de analiză şi sinteză.
Încă de la varsta de doi ani , copilul poate asimila , pe lângă valorile preluate din mediul familial şi pe acelea promovate în instituţiile pe care le frecventează ( creşe şi grădiniţe ).
În studiul de faţă ne-am propus să scoatem în evidenţă valenţele pozitive ale impactului culorilor asupra acestei dezvoltări psihice a copilului , fapt care se materializează în şcoli , prin orele de educaţie plastică.
Educaţia plastică încearcă să dezvolte la copil acea latură sensibilă care în mare parte este neglijată şi considerată ca fiind mai puţin importantă mai ales în societatea actuală , care are ca ideal crearea unei personalităti pragmatice ,puternic conectată în realitate , ignorand acest aspect afectiv-emoţional atat de important pentru dezvoltarea unui psihic sănătos.
Noile prevederi ale Reformei , ridică valoarea acestei arii curriculare oferind învăţătorilor perspectiva de a aborda educaţia plastică într-un mod nou şi creator.
Ceea ce vrem noi să reliefăm este faptul că culorile au o importanţă deosebită asupra stărilor psihice a copilului oferindu-i acestuia posibilitatea de a deveni sensibil faţă de anumite lucruri , obiecte , contexte , modificandu-şi percepţia asupra lor .
Astfel , prin tot ceea ce-l înconjoară , copilul este supus în permanenţă contactului cu o multitudine de culori . Felul în care acţionează acestea asupra copilului se concretizează în manifestările sale comportamentale . Nu de puţine ori am sesizat legătura dintre vestimentaţia individului ( de exemplu ) şi starea lui psihică . Culorile ,deci , ne reprezintă în fiecare moment al existenţei noastre.
Simbolistica culorilor a fost şi este o temă studiată de-a lungul evoluţiei umane , iniţial fiind preponderentă în domeniul artistic , astăzi ea extrapolandu-se şi în alte domenii:educaţie , psihologie , medicină terapeutică , criminalistică.
Educaţia valorifică şi ea această simbolistică a culorilor . Pornindu-se de la ideea de bază că, culorile calde creează un tonus afectiv pozitiv , iar cele reci o stare negativă vom evidenţia cateva simboluri ale acestora şi modul în care se reflectă asupra psihicului copiilor.
Astfel roşu ( o culoare caldă ) reprezintă o personalitate puternică , un temperament exploziv . Imaginea “ focului aprins “ crează o stare tensionată , însă în plan pozitiv , avand asupra psihicului efectul unui tonifiant. Copiii iubesc această culoare intuitiv , chiar dacă nu-şi pot explica efectul acesteia asupra lor ( foarte rar conştientizează această stare de fapt ) .
Tot un impact pozitiv o au şi culorile : galben-culoarea aurului şi a soarelui –simbolizează căldură , lumină transmiţand o stare de confort şi bunăstare ; alb-simbolul luminii , curăţeniei , -purităţii acţionează asupra psihicului ca un balsam , copilul trăind o stare de calm şi curăţenie sufletească ; verdele- este simbolul insuşi al „vieţii” , al renaşterii , al unui „nou inceput” , el încarcă energetic propulsand o forţă benefică realizării oricărei activităţi indiferent de dificultatea ei .
Toate aceste culori motivează pozitiv , acţionand în interesul copilului , îi crează acestuia o ambianţă afectiv-emoţională propice oricărei activităţi desfăşurate de acesta .
Există însă şi culori care au un efect negativ asupra psihicului . Dintre acestea amintim negrul-culoare cu simbol malefic- toate reprezentările despre ea transpunandu-se într-o lume întunecată , rece , înfricoşătoare ; gri –impactul acestei culori avand un efect de descărcare energetică trasmitand o stare de tristeţe , supărare , lipsa oricărei motivaţii de „ a face” ceva .
De aceea este deosebit de important ca în tematica educaţiei plastice această simbolistică a culorilor să deţină un loc primordial .
Educaţia realizată prin culori are pe langă toate valorile pe care le-am amintit şi aceea de a dezvolta simţul estetic .
“Prin natura sa omul este artist . El tinde într-un fel sau altul să introducă peste tot în viaţa lui frumosul”.(Gorki) Acest lucru ar fi posibil dacă am da culorilor valoarea lor reală pe care o au pentru noi în stabilirea unor relaţii armonioase cu tot ceea ce ne înconjoară.
Şcoala este acel factor care determină izvoarele să cante şi să fie din ce în ce mai cristaline , care poate face mugurii să radă iară şi poate presăra în sufletele celor mici doar primăvară .
Vom reuşi toate acestea dacă vom acorda atenţie deosebită tuturor disciplinelor de învă-ţămant , dacă vom urmări formarea completă a copilului prin cultivarea limbii romane , prin formarea unei gandiri logice şi de calitate , prin înarmarea cu un volum de cunoştinţe , priceperi şi deprinderi fizice , morale şi estetice .Pentru aceasta este necesar ca fiecare învăţător să depună pasiune , dăruire şi muncă , să devină creator de tehnici şi tehnologii didactice să se aplece permanent asupra literaturii de specialitate pentru a găsi metodele , mijloacele şi materialele necesare activităţii educaţionale.
„Să facem ca izvoarele să cânte,
Să facem mugurii să râdă iară,
Să-i facem vieţii clipele plăcute
Şi-n suflete să punem primăvară!”
Bibliografie:
Educaţia plastica în ciclul primar-ghid metodic
Învăţământul primar-revista cadrelor didactice
Davido, Roseline, „ Descoperiţi-vă copilul prin desene”, Ed. Image, Bucureşti, 1998
Minulescu, Mihaela, „Tehnici proiective”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2002
Mitrofan, Iolanda, „Cursa cu obstacole a dezvoltării umane”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2003

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 9 evenimente

«OCTOMBRIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Toate evenimentele

Fotografia zilei


SCOALA MEA

Propus de: getau2009

Sondajul zilei

Ce procent din totalul "hârtiilor" pe care le produceți in activitatea dumneavoastră didactica sunt inutile (nu va sunt de folos la clasa, nu sunt relevante, nu sustin procesul didactic etc)

307 voturi | 3 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: magghyc Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Pentru cadrele didactice din preuniversitar: Abonaţi-vă la Premium și puteţi avea mai multe puncte la dosarul personal!