UTILIZAREA METODEI ÎNVĂȚĂRII BAZATE PE PROIECTE LA DISCIPLINA BIOLOGIE

UTILIZAREA METODEI ÎNVĂȚĂRII BAZATE PE PROIECTE LA DISCIPLINA BIOLOGIE

Iniţiată de J. Dewey, "Project method"a fost fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică, cu finalitate reală ("learning by doing"). În pedagogia "proiectivă" modernă, proiectul este înţeles ca o temă de cercetare orientată spre atingerea unui scop bine precizat şi care urmează să fie realizată prin îmbinarea cunoştinţelor cu activitatea practică. Project method reprezenta un mod mai cuprinzător de organizare a procesului de învăţământ, după care materia de studiu era împărţită într-un ansamblu de proiecte, apropiate centrelor de interes (şi nu pe obiecte de studiu), pe care elevii urmau să le realizeze efectiv, într-un termen determinat, ajungând astfel să rezolve probleme autentice, din lumea reală, să dobândească cunoştinţe şi abilităţi practice utile. Proiectul este un fragment din activitatea de creaţie a individului, situându-l în miezul unei acţiuni care-l determină nu numai să imagineze sau să construiască în plan mental, ci să şi transpună în practică, să găsească mijloacele şi resursele de traducere în fapt. Conceput astfel, proiectul devine variantă a ceea ce se numeşte "metoda învăţării prin descoperire" deoarece necesită o documentare, vizite la faţa locului, emiterea de ipoteze, activităţi de laborator, găsirea de soluţii şi verificarea lor, stabilirea concluziilor etc. Elevul este invitat la căutare, meditaţie şi planificare în acţiune. În ceea ce priveşte execuţia proiectului, aceasta întăreşte spiritul de răspundere şi contribuie la maturizarea şi cultivarea gândirii proiective. Dacă instrumentele tradiţionale se dovedesc incomplete în situaţiile evaluative care vizează valorile şi atitudinile, profesorul de biologie poate folosi metode alternative, cea mai complexă fiind proiectul. Proiectul la disciplina de Biologie poate lua forme variate, în funcţie de natura activităţii, de gradul de complexitate a temei, de vârsta şcolară etc. Se pot realiza proiecte care să vizeze:
- investigaţii în mediul înconjurător;
- strângerea de materiale locale pentru organizarea unui muzeu al şcolii;
- pregătirea unor colecţii sintetice (dosare tematice bibliografice, ierbare, insectare);
- confecţionarea unor materiale didactice, machete, modele, aparate, dispozitive tehnice care să completeze înzestrarea laboratoarelor şcolare;
- cercetări teoretice ce necesită o informare amplă;
- proiecte manuale (grădinărit, creşterea animalelor, arhitectură peisagistică);
- acţiuni ecologice privind protecţia mediului înconjurător etc.
O temă pentru realizarea unui proiect de mediu poate fi “Colectarea selective a deşeurilor”.În realizarea acestui proiect profesorul anunţă din timp tema, distribuie elevilor surse materiale şi informaţionale ce urmează a fi folosite. Prezentarea sarcinilor de lucru şi discutarea obiectivelor – “Şcoala noastră nu valorifică deşeurile de hârtie şi plastic pentru a obţine fonduri extrabugetare. Prezentaţi ce aţi dori să se realizeze în şcoală pentru a produce o schimbare în acest sens”. Formarea grupelor de lucru - elevii se organizează în grupe cu număr egal de elevi. âStabilirea etapelor proiectului - fiecare grup de elevi va avea de rezolvat activităţi concrete, se stabilesc etapele fiecărei activităţi şi sarcinile de lucru, se stabileşte durata fiecărei etape.Toţi elevii participă la o şedinţă de brainstorming pentru găsirea de soluţii de realizare a proiectului, popularizarea acestuia la nivelul şcolii, dar şi de investire eficientă a banilor pentru rezolvarea problemei la nivelul clasei. Realizarea proiectului - Profesorul monitorizează actvitatea fiecărui grup de elevi. Grupa I - realizează containere pentru colecţionat hârtie, plastic şi alte reziduuri.
Grupa II - realizează afişe prin care anunţă strângerea materialelor refolosibile în scopul implicării întregii şcolii la acţiunea de colectare realizată în cadrul proiectului.
Grupa III - formulează cu ajutorul profesorului întrebările unei anchete în rândul părinţilor şi profesorilor privind rolul deşeurilor în poluare; aplică aceste chestionare; elevii pot lua un interviu conducerii şcolii pentru a culege informaţii despre implicarea în rezolvarea unor problem neidentificate, nesoluţionate, pentru revista şcolii.
Grupa IV - caută informaţii în sursele bibliografice recomandate de profesor despre pericolul deşeurilor, metode de reciclare a materialelor refolosibile, centre de colectare a acestora, tehnologii de refolosire a deşeurilor folosite în alte ţări.
Evaluarea - fiecare grupă de elevi prezintă bibliografia studiată, produsele obţinute, soluţiile de grup; - proiectul este finalizat printr-un chestionar dat elevilor participanţi;- produsele rezultate în cadrul proiectului (containere, afişe, fluturaşi, materiale informative, etc.) sunt expuse şi prezentate într-un spaţiu deschis cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor; - profesorul analizează şi apreciază activitatea elevilor. Mai mult decât oricare alt factor educaţional implicat în educaţia pentru o dezvoltare durabilă, profesorii de biologie acţionează pentru sensibilizarea copiilor şi tinerilor prin cultivarea respectului faţă de mediul natural, a folosirii raţionale a resurselor, a responsabilizării în legătură cu gestionarea deşeurilor, a estetizării mediului, a sporirii resurselor etc. Educaţia pentru o dezvoltare durabilă presupune şi un set de acţiuni ce vizează structurarea unei culturi ecologice a omului contemporan, bazată pe stăpânirea unor cunoştinţe, a unor explicaţii, pe interiorizarea de atitudini şi conduite responsabile faţă de mediul înconjurător. O trăsătură a acestui gen de formare stă în perspectiva interdisciplinară de construire a acesteia (ecologia născându-se la intersecţia dintre geografie, biologie, chimie, sociologie, economie, politologie etc.). Proiectele de mediu sunt fondate pe ipoteze bazate pe cunoştinţele despre mediul înconjurător, promovate de elevi într-o viziune dinamică, interdependentă. Ele au efect în ameliorarea mediului înconjurător şi oferă elevilor posibilitatea exersării spiritului critic, a creativităţii, inteligenţei şi spiritului organizatoric. Pedagogia proiectelor aplicată în educaţia referitoare la mediul înconjurător permite dezvoltarea de demersuri intra- şi transdisciplinare, ce corespunde iniţiativei individuale sau de echipă, cu participarea de parteneri exteriori. Firească este organizarea de situaţii educative care să favorizeze implicarea activă a elevilor în activităţi concrete. Toate proiectele sunt un produs al unei colectivităţi exterioare (părinţi, ONG-uri, instituţii publice şi private) şi a altora din interiorul şcolii (elevi şi profesori), ce pot aduce informaţii pentru realizarea proiectului. Colaborările înseamnă şi o investiţie afectivă, o angrenare voluntară spre atingerea unui scop comun. Această pedagogie centrată pe elev şi experienţele sale, pe achiziţia de deprinderi, răspunde necesităţilor metodologice care presupun următoarele etape: analiza situaţiilor problemă, evaluarea şi diagnosticarea, emiterea de ipoteze, definirea obiectivelor şi elaborarea strategiei, cercetarea unor soluţii alternative, punerea în practică a soluţiilor obţinute. Într-un proiect, cooperarea se exersează pe mai multe nivele: în interiorul şcolii (între elevi şi profesori), în exteriorul şcolii (între grupul de elevi şi parteneri).
Cooperarea cu partenerii se realizează în diferite momente:
- în debut, când se asamblează cunoştinţele necesare definirii proiectului;
- de-a lungul proiectului, fie când este nevoie de o intervenţie directă a partenerilor, fie la elaborarea sau schimbarea ipotezelor de lucru;
- în momentul evaluării.
O grilă de evaluare a unui proiect de mediu ar putea cuprinde:
- motivaţia elevilor;
- contextul şcolar – implicarea în propunere;
- contextul local – acţiuni concrete întreprinse;
- sisteme de gândire şi concepte;
- cercetarea – acţiune întreprinsă;
- posibila extensie a acţiunilor locale (spre globalitate);
- cooperarea în cadrul proiectului;
- efectul cooperării;
- dinamica proiectului – coerenţa şi ansamblul de valori, deciziile proiectului, strategia şi flexibilitatea acestuia.