Un personaj inedit din opera lui Camil Petrescu

Un personaj inedit din opera lui Camil Petrescu
Prof. Dorina Nela Trifu
Colegiul Tehnic Costin D. Nenițescu Pitești și
Liceul Teoretic „Ion Barbu” Pitești

Ștefan Gheorghidiu, personajul-narator reprezintă tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior care trăiește drama îndrăgostitului de absolut. Filozof, el are impresia că s-a izolat de lumea exterioară, însă, în realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin conștiința sa.
Prin introspecție și monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Ștefan Gheorghidiu percepe cu luciditate aspecte ale planului interior/fluxul conștiinței (trăiri, sentimente, reflecții) și ale planului exterior (fapte, tipuri umane, relația cu alte personaje).
Natură reflexivă și hipersensibilă, personajul suferă pentru că are impresia că este înșelat. Mici incidente, gesturi fără importanță, privirile pe care Ela le schimbă cu domnul G. în excursia de la Odobești se amplifică în conștiința protagonistului: Toată suferința asta monstruoasă îmi venea din nimic.
Viața i-a devenit curând o tortură, nu mai putea citi nicio carte, părăsise Universitatea. Personajul suferă nu numai din amor propriu rănit, din neputință și deziluzie, ci mai ales pentru că se dedublează: Mă chinuiam lăuntric să par vesel; și eu mă simțeam imbecil și ridicol ... și naiv. Faptul că Ela a gustat din felul de mâncare al domnului G., îi reînvie în memorie amintiri frumoase: Și ea știa ce vie plăcere îmi face mie acest gest.
Confesându-se și analizându-se, eroul e conștient că n-am fost niciodată gelos, dar am suferit atâta din cauza iubirii. El vedea în Ela idealul său de feminitate și de iubire. În concepția sa cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt. Drama este amplificată pentru că personajul își exacerbează suferința. Venit prin surprindere, noaptea, acasă, vidul său interior se amplifică pentru că iubirea lui este unică: casa era goală ca un mormânt, fără nevastă-mea. Eroul suferă nu numai din orgoliu rănit, dar mai ales dintr-un sentiment al loialității față de sine: ...căutam o verificare și o identificare a eului meu... ca un eu limitat, în infinitul lumii. În opinia mea, eroul lui Camil Petrescu este un psiholog al dragostei.
Dintre modalitățile de caracterizare a personajului, portretul lui Ștefan Gheorghidiu este realizat prin caracterizare indirectă, care se desprinde din fapte, gânduri, limbaj, gesturi atitudini și relația cu alte personaje. La aceasta se adaugă autocaracterizarea, dar și procedee specifice romanului psihologic modern, ca autoanaliza lucidă, introspecția ( Nu pot gândi nimic. Creierul parcă mi s-a zemuit, nervii, de atâta încordare, s-au rupt ca niște sfori putrede), monologul interior, rememorarea, memoria involuntară, fluxul conștiinței.
Ela, personaj feminin, personaj absent, este prezentată din perspectiva lui Ștefan Gheorghidiu în două ipostaze contradictorii: înger și demon. La început , ea pare delicată, frumoasă, copilăroasă. Apoi apare ca fiind lacomă, superficială, rea, înșelătoare. Ela este un personaj misterios, deoarece este portretizată în mod subiectiv din punctul de vedere al lui Ștefan Gheorghidiu. De aceea, cititorul nu se poate pronunța asupra fidelității ei. Criticul Nicolae Manolescu afirmă: Nu Ela se schimbă, ci felul în care o vede Ștefan.
Relatarea și povestirea sunt înlocuite în proza modernă cu analiza și interpretarea. Stilul anticalofil pentru care optează romancierul susține autenticitatea limbajului.
Concluzionând, este un roman modern, psihologic, al experienței, având drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul subiectiv, memoria afectivă, narațiunea la persoana întâi și autenticitatea trăirii. În opinia mea, Camil Petrescu este scriitorul care a transformat profund romanul românesc, în sensul depășirii tradiționalismului și al sincronizării cu problematica, frământările și sensibilitatea epocii moderne. Cum s-a afirmat în critica literară scriitorul creează un nou personaj, intelectualul hipersensibil, hiperlucid și hiperanalitic.