Tratare diferenţiată din perspectiva inteligenţelor multiple în cadrul activităţilor matematice

Slujitorii şcolii moderne caută mereu alternative didactice care să stimuleze o mai mare motivare din partea copiilor pentru actul de învăţare, receptat mai degrabă ca o nouă descoperire proprie, de care să se simtă mândri atât elevii, cât şi părinţii.
Cunoaşterea psihopedagogică a elevilor permite cadrului didactic abordarea unor strategii diferenţiate şi pentru fiecare tip de inteligenţă în parte. Autorul Teoriei inteligenţelor multiple, Howard Gardner, profesor de teorie a cunoaşterii, educaţie şi psihologie la Universitatea Harvard, porneşte în teoria sa de la constatarea că unii copii cu coeficient ridicat de inteligenţă nu au rezultate bune la şcoală. Conform tradiţiei, suntem tentaţi să-i considerăm ,,inteligenţi” pe cei care sunt buni la disciplinele de bază, iar pe ceilalţi să-i considerăm ,,talentaţi”. Gardner a precizat faptul că inteligenţa şi talentul sunt egale şi la fel de importante. Oamenii rezolvă probleme şi elaborează răspunsuri în moduri diferite. Analizând aceste moduri de gândire, Gardner a ajuns la concluzia că există opt tipuri de inteligenţă: lingvistică, logico-matematică, spaţial-vizuală, muzicală, corporal-kinestezică, naturalistă, interpersonală şi intrapersonală.
Aşadar, instruirea diferenţiată permite valorificarea potenţialului fiecăruia şi identificarea mai multor tipuri de indivizi şi stiluri de învăţare. Învăţătorul nu transmite doar cunoştinţe, ci organizează, îndrumă activitatea de învăţare, asistă la formarea capacităţilor de autoinstruire, asigură adaptarea la situaţii noi.
Iată, în continuare, un program de activitate diferenţiată, eşalonat pe parcursul zilelor de şcoală:
Unitatea de învăţare: Ordinea efectuării operaţiilor – clasa a III-a
Luni – inteligenţă lingvistică
Cadrul didactic oferă informaţii despre funcţiile şi diferenţele dintre cele patru operaţii matematice. Elevii rezolvă diverse exerciţii, verbalizând operaţiile efectuate sau compun câte un catren, care poate fi o problemă, dat spre rezolvare colegilor.
Marţi – inteligenţa spaţială
Cadrul didactic oferă imagini grafice care să corespundă fiecărei operaţii: pentru adunare – pătrat, pentru scădere – romb, pentru înmulţire – cerc, pentru împărţire – dreptunghi. Pornind de la modelul dat, elevii îşi pot face propriile imagini pe care le plasează în exerciţii.
Miercuri – inteligenţa corporal-kinestezică
Elevii îşi folosesc propriul corp pentru a configura diferitele semne matematice (întind braţele pentru +, trupul aplecat pentru - ).
Joi – inteligenţa muzicală
Pentru fiecare semn se inventează un sunet. Acesta va fi produs la unison de întreaga clasă în momentul citirii unor exerciţii.
Luni- inteligenţa logico-matematică
Se formează grupe de lucru. Fiecare grupă are o cutie cu patru compartimente pe care sunt marcate semnele matematice. Elevii sortează exerciţiile care se pot rezolva cu ajutorul unui semn indicat şi le introduc în compartimentele respective.
Marţi – inteligenţa interpersonală
Cadrul didactic propune exerciţii pe care elevii să le rezolve în pereche ( grup de doi), prin colaborare, interacţiune. Echipa care răspunde corect este câştigătoare.
Miercuri – inteligenţa intrapersonală
Elevii elaborează enunţuri pentru fiecare semn matematic, însă această comunicare trebuie să se refere la viaţa personală, la propria experienţă.
Joi – inteligenţa naturalistă
Elevii utilizează simboluri din natură, din diferite medii de viaţă (pădure, livadă, baltă, etc.) pentru a reprezenta semnele matematice ( stejar pentru +, veveriţă pentru -, ciupercă pentru :, frunză pentru x).
Aceste tipuri de activităţi dau posibilitatea tuturor elevilor să expună cunoştinţele însuşite.
Iată o paralelă între:
Clasa tradiţională
 Diferenţele dintre elevi sunt mascate, se acţionează asupra lor când devin problematice.
 Evaluarea se face, de regulă, la sfârşitul învăţării să se vadă cine a înţeles.
 Predomină o înţelegere îngustă a inteligenţei.
 Există o singură definiţie a excelenţei.
 Interesele elevilor sunt lăsate în plan secundar.
 Sunt luate în calcul puţine profile de învăţare.
 Domină instruirea frontală.
 Sarcinile de lucru oferă, în general, o singură opţiune.
 Timpul este relativ flexibil.
 Domină un singur text.
 Se caută interpretări unice ale ideilor şi evenimentelor.
 Cadrul didactic direcţionează comportamentul elevilor.
 Cadrul didactic rezolvă probleme.
 Se foloseşte preponderent o singură formă de evaluare.

Clasa diferenţiată
 Diferenţele dintre elevi sunt studiate ca o bază pentru proiectarea actului instructiv-educativ.
 Evaluarea este continuă şi diagnostică pentru a înţelege cum să se organizeze predarea.
 Este evidentă concentrarea pe forme multiple de inteligenţă.
 Excelenţa este, în mare măsură, definită în termeni de creştere individuală fată de situaţia iniţială.
 Elevii sunt frecvent ghidaţi să facă alegeri bazate pe interese.
 Există oferte pentru mai multe profile de învăţare.
 Se folosesc diferite forme de instruire.
 Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opţiuni.
 Timpul este flexibil în funcţie de nevoile elevilor.
 Sunt furnizate materiale flexibile.
 Se caută perspective multiple asupra ideilor şi evenimentelor.
 Cadrul didactic facilitează formarea capacităţilor de învăţare independentă.
 Elevii îşi ajută colegii şi cadrul didactic în rezolvarea de probleme.
 Elevii sunt verificaţi prin căi diferite de evaluare.

Bibliografie:
Creţu, C., 1998- Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi
Joiţa, E., 1994 – Didactica aplicată, Ed. ,,Gheorghe Alexandru”, Craiova
Neagu, M., Petrovici, C., 2002 – Elemente de didactica matematiciiîn grădiniţă şi învăţământul primar, Ed.Prim, Iaşi
Niveanu-Popescu, P., Zlate, M., Creţu, I., 1996 – Psihologie, manual pentru clasa a X-a şcoli normale şi licee, E.D.P. Bucureşti
Descriptori de performanţă pentru învăţământul primar, Ed.Prognosis

Institutor. Coman Mihaela
Şcoala Gimnaziala Nr.1 Razvani