STUDIUL LIMBII ROMANE ÎN AFARA CLASEI ŞI A ŞCOLII

În orientarea modernă a şcolii o problemă importantă o constituie diversificarea procesului de învăţământ. Astfel activitatea desfăşurată în clasă – lecţia „modernizată” cu toate variantele ei – reprezintă un cadru organizatoric cu forme insuficiente privind cerinţele sporite pe care societatea contemporană le are faţă de şcoală. Astfel activităţile activităţile extracurriculare şi extraşcolare, în toată diversitatea lor, sunt chemate să contribuie la pregătire elevilor şi au o valoare instructiv-formativă deosebită.
La îmbogăţirea cunoştinţelor de limbă şi literatură căpătate de elevi în cadrul sistemului de lecţii consacrate, în şcoală acestei discipline, o contribuţie deosebită o aduc activităţile complementare. Acestea imprimă copilului un anumit comportament, o anumită ţinută adecvată situaţiei, declanşează anumite sentimente şi implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta.
Varietatea formelor de activitate extracurriculară şi extraşcolară la limba şi literatura română, devine eficientă doar în măsura în care toate acţiunile sunt corelate în aşa fel încât cunoştinţele acumulate să fie integrate în fondul curricular de bază, în scopul asigurării caracterului unitar al ideilor.
Prin activităţile extracurriculare şi extraşcolare şi se poate realiza o formă de muncă diferenţiată, atât cu elevii dotaţi, cât şi cu cei rămaşi în urmă la învăţătură.
Acestea se constituie ca forme moderne de instrucţie şi educaţie, fiind complementare procesului de învăţământ care se desfăşoară în clasă, rolul lor fiind acela de a contribui la descoperirea şi stimularea talentelor şi aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului pentru literatură şi artă, la dezvoltarea deprinderilor de a elabora creaţii originale. În cadrul acestor forme moderne de instrucţie şi educaţie, elevii au prilejul de a-şi consolida cunoştinţele dobândite prin orele de limba şi literatura română în clasă, de a-şi forma priceperi de muncă independentă şi concret lucrativă, de a-şi cultiva gustul pentru literatură, pentru artă şi frumos.
1. Cercurile sunt forma cea mai cunoscută de activitate extracurriculară în care se desfăşoară o activitate organizată cu caracter periodic legată de studiul unui obiect de învăţământ sub supravegherea cadrului didactic, constituită pe bază opţională, care răspunde preferinţelor intereselor şi înclinaţiilor elevilor pentru un domeniu sau altul de activitate.
2. Publicaţia literară concretizează îndeosebi activitatea cercurilor literare, stimulând lucrările de creaţie ale elevilor, valorificând rezultatele muncii în colectiv şi dezvoltând stima şi dragostea elevilor faţă de şcoala în care învaţă.
3. Excursia este o activitate extracurriculară cu o deosebită influenţă formativă, în cadrul cărora copiii se confruntă cu realitatea, printr-o percepere investigatoare, prin acţiuni directe asupra obiectelor, sau în locuri unde se păstrează anumite colecţii (muzee, case memoriale).
Excursiile literare au calitatea de a dezvolta spiritul de observaţie al elevilor, de a le creşte interesul pentru procesul de creaţie literară, de a le cultiva sentimentul de dragoste şi admiraţie pentru scriitorii noştri. Acestea se organizează în locurile în care s-au născut şi au trăit scriitorii, în muzee literare sau în mediul social al unei opere literare. Prin excursiile literare se pot urmări obiective variate.
Unele dintre aceste acţiuni educative se află în afara sistemului de învăţământ, dar sunt menite să atingă scopurile pedagogice identificabile prin diferite mijloace. De aceea şcoala nu a rămas şi nu rămâne indiferentă faţa de marea bogăţie de forme de educaţie extraşcolară pe care se structurează comunicarea umană contemporană.
Activităţile din afara clasei legate de studiul literaturii au caracter periodic sau ocazional. Periodic se desfăşoară activitatea cercurilor de elevi, şi tot periodic apare, eventual, publicaţia literară a şcolii. Ocazionale sunt excursiile literare, manifestările artistice pe teme literare şi concursurile şcolare pe aceleaşi teme.
Toate aceste activităţi în afara clasei trebuie pregătite cu aceeaşi seriozitate şi cu acelaşi simţ de răspundere ca activitatea pentru lecţie.
Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.

Bibliografie
1. Casangiu, Larisa - Ileana, Repere în organizarea procesului didactic la disciplina Limba şi literatura română, în învăţământul primar, ediţia a II-a, Editura NAUTICA, Constanţa, 2009
2. Cerghit, Ioan, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, E.D.P., Bucureşti, 1993