Ştiinţa în societate

Învăţământ liceal | Chimie

Propus de: kudika_2009 | 13.07.2021 11:48 | Revista cadrelor didactice nr. 80/2021 | 92 vizualizări

Problemele principale axate pe tendinţele orientării ştiinţelor în societate gravitează în jurul energiei, a resurselor minerale, ale sănătăţii, a rolului industriei şi bineînţeles, în jurul problemelor legate de calitatea vieţii.

Aceste probleme vor domina, defapt, viaţa copiilor pe care-i educăm, ce locuiesc fie în ţări în curs de dezvoltare, fie în ţări mai evoluate; pentru soluţionarea lor este accesară implicarea nu numai a chimiştilor, fizicienilor şi biologilor, ci şi a geologilor, a economiştilor, geografilor, şi a inginerilor din industrie.
În ultimele decenii, tendinţele în procesul de predare al ştiinţelor au fost centrate în jurul stimulării participării active a elevilor ta cadrul secvenţelor de instruire. Un moment remarcabil l-a constituit apariţia unor proiecte de reformă a programelor şcolare lansate de SUA. Programele şcolare au un numitor comun şi anume, substituirea memoriei elevilor cu înţelegerea principiilor fundamentale din dementul respectiv. De asemenea, un mare număr din proiecte aveau ca obiect să confere elevilor posibilitatea de a fi cercetători, de a efectua experienţele într-un mod corespunzător umei cercetări ştiinţifice. Proiectele elaborate au exercitat o influenţă profundă asupra metodelor de predare şi asupra modulul de predare, care constituie modele de predare Evoluţia programelor ştiinţifice a fost sugerată de Normau Booth (figura 1):

Figura 1. Componentele științelor în societate
În interiorul triunghiului din figura I sc situează, de exemplu noţiuni cum ar fi; conductibilitatea, convecţia şi radiaţia, care aparţin ştiinţelor fundamentale. Există un domeniu situat În afara triunghiului, care ar putea fi definit ca: ştiinţa pentru acţiune, în ţările democratice, cetăţenii sunt nevoiţi să ia decizii care sunt strict legale de viaţa lor şi multe din aceste decizii conţin o componentă ştiinţifică. Pregătirea pentru acest tip de luări de decizii sc află in interiorul cercului din figura 1, sub denumirea de ştiința destinată cetăţenilor
Deci, proiectele de reformă au adus un aport substanţial în ee priveşte: necesitatea participării active a elevilor la procesul de predare pentru a ajunge la o înţelegere mai profundă a disciplinei respective; să nu neglijăm faptul că ştiinţa trebuie raportata la societatea In care elevul există.
În anumite ţări, elevii au tendinţa de a denatura ştiinţele. Astfel, ei asociază fizica cu bomba atomică, chimia cu poluarea, iar biologia cu războiul biologic și cu ştiinţa genetică. În acest sens, responsabilitatea trebuie să revină acelora dintre noi can iniţiem elevii în domeniul respectiv. Edificator ar fi comentariul lui Einstein care considera: Grijile omului şi destinul său trebuie să constituie interesul principal pentru toate tentativele noastre tehnice. Să nu uitaţi niciodată aceasta în mijlocul diagramei şi a ecuaţiilor voastre.
În iulie 1977, la o reuniune UNESCO, experţii din domeniul predării ştiinţelor, au ajuns la o concluzie unanimă şi anume că aceasta este cu atât mai eficace cu cât se raportează la ştiinţa în societate. În acest sens pledează şi o conferinţă de Ia Pcnaog din 1977 care insistă asupra motivaţiei predării ştiinţelor exacte axate pc nevoile societăţii. Există şi alte exemple recente care susţin ideea de baza menţionată in acest paragraf. Astfel, apariţia cursurilor şi programelor sub denumirea Ştiinţa şi societatea din SUA. De asemenea, Fowler, a raportat predarea a 166 de cursuri in SUA, intitulate Fizica şi societatea.
În 1977 Asociaţia pentru Educaţia Ştiinţifică, a elaborat un nou proiect sub denumirea de Ştiinţa în societate.
În Australia există două programe ştiinţifice care tratează implicaţiile sociale în domeniul ştiinţelor:
- ASEP-vt\ (Australian Science Education Projcct) pentru elevii între 11 şi 16 ani
- cursul de ştiinţe fizice la nivel de secundariat pentru elevii între 17 şi 18 ani. Exemplele pe plan mondial se pot extinde şi asupra altor ţări, dar întrebarea care este general valabilă este axată pe măsura în care predarea ştiinţelor în şcoli prezintă avantaje adaptabile societăţii.
Obiectivele predării ştiinţelor ar putea fi sistematizate astfel:
• înţelegerea naturii şi a limitelor cunoaşterii ştiinţifice: elevii vor avea în vedere că această cunoaştere ştiinţifică este rezultatul activităţii umane, activitate care este într-o evoluţie constantă şi că nu reprezintă o serie de factori, legi şi teorii statistice; că prezicerea ştiinţifică se bazează pe această cunoaştere ştiinţifică experimentală şi că ea include şi incertitudinea; de asemenea, este necesar să se insiste asupra limitelor ştiinţelor, atât din puncte de vedere intrinsece, cât şi filozofice;
• utilizarea cunoştinţelor ştiinţifice ar putea duce atât la beneficii, cât şi la prejudicii în societate şi în mediul înconjurător. Astfel, elevii vor avea în vedere faptul că o serie de aplicaţii ale cunoaşterii în industrie, agricultură, medicină etc., ar putea determina o creştere a nivelului de trai şi o schimbare a calităţii vieţii, dar ar putea crea prejudicii cum ar fi poluarea mediului
• se va ţine cont că resursele Terrei sunt limitate: elevii vor conştientiza că o utilizare in ritm prea intens a resurselor este limitată, fiind cauza conservării şi reciclării resurselor;
• înţelegerea necesităţii luării de decizii rezonabile, care ţin cont de necesităţile de prim ordin şi dezvoltarea acestei capacităţi: recunoaşterea faptului că la baza deciziilor se află consideraţii morale este, de asemenea, importantă. Elevii vor înţelege că individual sau în grup, omul este confruntat cu necesitatea de a lua decizii axate pe o scrie de probleme contradictorii (cum ar fi, de exemplu, producerea de energie şi amplasamentul industrial). Ei vor avea în vedere o serie de factori estetici, ecologici, economici, morali politici, ştiinţifici, indisolubil legaţi de tehnologie. Elevul trebuie să fie un factor activ, ceea ce duce la curaj, altruism şi la dezvoltarea respectului faţă de sine.
Dacă cele expuse nu prezintă dificultăţi prea mari la nivelul universitar, la nivel şcolar aceste idei sunt noi atât pentru profesori, cât şi pentru elevi. La transmiterea noilor cunoştinţe, profesorul va trebui să antreneze elevul, fiind absolut necesară o gândire divergentă şi nu una convergentă. Sarcina profesorului este de a găsi metodele adecvate pentru realizarea obiectivelor expuse.
Bibliografie
Ferenczi Iuliu, Didactica modernă
Martin Marieta, Abordări curriculare moderne în proiectarea și evaluarea conținuturilor de chimie
Preoteasa Demetra, Metodica predării chimiei

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 2 evenimente

«DECEMBRIE 2021»
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Toate evenimentele

Fotografia zilei


Toamnă, de ce vii la noi?

Propus de: cristina_ungureanu

Vocea profesorilor

Ce întrebări i-aţi pune unui specialist în predarea-învăţarea-evaluarea online? Echipa Didactic va obţine răspunsurile pentru dvs!

Sondajul zilei

Ce părere aveți despre condițiile tehnice pentru lucrul online(local sau la distanță) in școala dvs.?

340 voturi | 8 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Publicați în REVISTA CU ISSN