Sindromul burnout în rândul cadrelor didactice

Sindromul burnout în rândul cadrelor didactice

Bornout-ul este o stare de stres cronic, care apare în viața
persoanelor cu performanțe înalte, pasionate de ceea ce fac,
asumându-și sarcini de lucru extrem de grele și punându-și
presiune enormă asupra lor. Utilizat pentru a denumi simptomele
cauzate de suprasolicitarea fizică și psihică a organismului,
termenul de sindrom bornout se referă în special la efectele
nefaste ale suprasolicitării profesionale. Herbert Freadenberger
descrie fenomenul burnout drept timp excesiv petrecul la locul de
muncă, asociat cu migrene, insomnie, epuizare emoțională,
depersonalizare, reacții nervoase impulsive și lipsa aprecierii
pentru reușitele personale.
Fenomenul epuizării emoționale apare frecvent la cei care
profesează în învățământ. Meseria de dascăl necesită un
volum mare de timp și efort intelectual susținut pregătirii
corespunzătoare pentru orele de curs: multe ore de studiu și de
analiză a articolelor și lucrărilor de specialitate, elaborarea
strategiei de abordare a fiecărei lecții, pregătirea materialelor
didactice, a instrumentelor de evaluare și de analiză, aprecierea
elevilor și a produselor activităților acestora. Pe lângă
aceste activități profesorul are responsabilități administrative
în cadrul instituției școlare, trebuie să participe la numeroase
cursuri de perfecționare. Zilnic trebuie să interacționeze cu cei
din jur: cu elevii și părinții acestora, cu managerii
istituției, cu colegii, toate aceste relații consumând energie
mentală, emoțională.
Reforma continuă din învățământ, nesiguranța și
schimbările permanente constituie și ele factori de stres pentru
fiecare cadru didactic. În acest context , în timp, bucuria
succesului și emoțiile realizărilor devin din ce în ce mai
dificil de atins, iar acest fapt consumă energia și entuziasmul
profesorului. Arderea emoțională se manifestă prin alterarea
imaginii de sine, afectarea sănătății, creșterea tensiunilor
în relațiile umane, dezinteres față de sarcinile de serviciu.
Bornout-ul nu apare brusc, trupul și mintea noastră ne dau
avertismente, trebuie doar să recunoaștem primele semne
îngrijorătoare. Acestea pot fi următoarele:
• Oboseala cronică apare prin lipsa de energie, obosela zilnică,
starea de extenuare din punct de vedere fizic și psihic, sentiment
de teamă nejustificată.
• Insomnia apare la început ca o dificultate în a adormi în
unele nopți din săptămână, apoi aceasta se agravează, devenind
o problemă permanentă.
• Afectarea concentrării și a atenției sunt semne timpurii,
manifestându-se prin lipsa atenției și uitarea ușoară.
Problemele pot ajunge până la punctul în care nu putem face
față sarcinilor pe care ni le asumăm și totul începe să se
prăbușească.
• Simptomele fizice pot include dureri toracice, palpitații,
dificultăți de respirație, durere gastrointestinală, amețeli
și dureri de cap. Sistemul imunitar devine slăbit, făcându-ne
mai vulnerabili la infecții, viroze, și alte probleme medicale
legate de imunitate.
• Pierderea poftei de mâncare se manifestă prin pierderea
apetitului, slăbire semnificativă.
• Anxietatea apare prin simptome ușoare de tensiune și
îngrijorare, care poate afecta capacitatea de lucru productiv și
poate provoca probleme în viața personală.
• Depresia poate deveni din ce în ce mai periculoasă, începând
cu tristețe, sentimentul de vinovăție și lipsă de valoare,
culminându-se într-o stare, când devenim tot mai deprimați și
credem că lumea ar fi mai frumoasă fără noi. La acest punct
trebuie să căutăm ajutor profesional.
• Furia apare cu tensiune și iritabilitate interpersonală.,
aceasta provocând mai târziu izbucniri și certuri serioase acasă
și la locul de muncă.
Din punct de vedere medical menținerea unei stări prelungite de
suprasolicitare profesională produce în organism o serie de
reacții specifice care deteriorează activitatea organică,
metabolică, imunitară și cardio-vasculară. Implicit se creează
un fond favorabil pentru declanșarea unor afecțiuni mai grave.
Efectele bornout-ului pot fi prevenite prin adoptarea unor tehnici,
elaborate de către specialiști.
Iată unele dintre acestea !
 Organizarea zilei poate preveni suprasolicitarea. O bună
planificare a dimineții și a celorlalte momente ale zilei, a
sarcinilor de îndeplinit, a momentelor de relaxare și a odihnei
atrag o scădere a nivelului de stres. Trebuie să respectăm un
program de lucru, să menținem ordinea, să prioritizăm sarcinile,
să limităm activitățile neimportante și consumatoare de timp.
 Respirația amplă, în cursul căreia se modifică diametrul
cavității toracice și al cavității abdominale contribuie la
menținerea nivelului de oxigen, care ajunge la celule, generând
energie.
 Exercițiul fizic este responsabil de scăderea cortizolului,
numit și hormonul stresului. Prin mișcare crește nivelul de
endorfine și serotonină din organism, ceea ce conduce la
îmbunătățirea stării de bine. Totodată sportul contribuie la
creșterea puterii de concentrare, are efect benefic asupra
capacității de memorare.
 Alimentația sănătoasă este esențială în menținerea
stării de bine. Este importantă calitatea, cantitatea alimentelor,
precum și o planificare riguroasă a meselor. Este de dorit a se
evita produsele rafinate, făina albă, zahărul alb, grăsimile și
alcoolul în exces. Se recomandă a se consuma fructe, legume
proaspete, proteine în cantitate suficientă, carbohidrați,
grăsimi în cantități moderate.
 Fixarea unor limite clare și bine definite determină o
structurare eficientă a sarcinilor de lucru. Această metodă
permite stabilirea sarcinilor cu adevărat importante și astfel
timpul va fi folosit pentru ceea ce contează. Prin impunerea unor
limite se realizează și un echilibru între cerințele personale
și ale celorlalți, dar și o bună gestionare a energiei.
 Pauzele luate la interval de 50 de minute (10-15 minute) sunt
și ele productive. Ignorarea pauzelor nu este indicată, deoarece
creierul uman nu se poate concentra continuu. Pauzele pot fi
petrecute servind o gustare, realizând câteva exerciții care
stimulează circulația sângelui.
Lângă tehnicile propuse de către specialiști, este bine să avem
prin preajmă persoane de încredere, cu care putem discuta despre
unele probleme care ne frământă, care ne ajută să avem o
abordare pozitivă asupra vieții noastre.
Profesorii care sunt conștienți de sursele și simptomele arderii
emoționale și care sunt informați de existența strategiilor de
adaptare și a măsurilor de prevenire pot fi capabili să evite
această stare.

Bibliografie:

 Druncea, Simona (2014). De la stres la sindrom burnout. Simptome
și soluții.
 Nirestean,Aurel (2010). Personalitate și deschidere
spirituală. Editura University Press.
 Preda, Vasile Radu (2010). Efece ale stresului și strategii de
coping la cadre didactice și la elevi. Babeș Bolyai