Jocuri educaţionale

Înghetata crescătoare
Formarea numerelor alcătuite din sute, zeci, unităţi
Matematica Clasa a III-a

Foca la distracţie
Adunări şi scăderi în concentrul 0-10000
Matematica Clasa a III-a

În căutarea morcovului
Adunări şi scăderi în concentrul 0-1000
Matematica Clasa a III-a

,,SCRISOAREA CELOR 6 ( MARTIE 1989)’’

Învăţământ liceal | Istorie

Propus de: Johny_history31 | 09.05.2017 07:37 | Revista cadrelor didactice nr. 39/2017 | 1304 vizualizări

Unul dintre evenimentele despre care românii au aflat, înainte de
decembrie 1989, de la postul de radio ,,România Liberă” l-a
constituit ,,Scrisoarea celor
6” .

Ce este scrisoarea celor şase?
,,Scrisoarea celor şase” este un document de importanţă
istorică, asumat de şase veterani ai P.C.R., de aici provenindu-i
şi numele. Toţi erau vechi activişti ai P.C.R. care au protestat
faţă de regimul tot mai stalinist al lui Nicolae Ceauşescu.
Scrisoarea deschisă adresată lui Nicolae Ceauşescu a fost citită
la 11 martie 1989 pe posturile de radio Europa Liberă şi B.B.C.
Semnatarii scrisorii sunt: Gheorghe Apostol (fost membru al Biroului
Politic şi preşedinte al sindicatelor), Alexandru Bârlădeanu
(fost membru al Biroului Politic şi preşedinte al Comitetului de
Stat al Planificării), Corneliu Mănescu (fost ministru al
Afacerilor Externe şi preşedinte al Adunării Generale a O.N.U.),
Constantin Pârvulescu (membru fondator al P.C.R.), Grigore Răceanu
(veteran al P.C.R.), Silviu Brucan (fost redactor – şef adjunct
al ,,Scânteii’’) .
Conţinutul Scrisorii. Idei Principale.
Din prima frază, a scrisorii, petiţionarii se proclamă fideli
ideilor socialismului pentru care au militat o viaţă, apoi dau
curs temerii că prin gestul lor îşi riscă ,,libertatea şi chiar
viaţa”. ,,Ne dăm perfect seama că făcând aceasta ne riscăm
libertatea şi poate chiar vieţile noastre” .
În scrisoare, Ceauşescu este acuzat, rând pe rând, de
nerespectarea Actului final de la Helsinki şi a Constituţiei.
Autorii critică diverse aspecte ale politicii interne adoptate de
Ceauşescu. Planul de sistematizare şi urbanizare prin distrugerea
satului românesc, decretul de interzicerea contactelor cu străinii
care ,, nu a fost niciodată votat de un corp legislativ şi nu a
fost niciodată publicat” . Critică construirea Centrului civic
al capitalei, fără un buget transparent ,,Centrul civic din
Bucureşti, investiţia cea mai mare, de multe miliarde de lei,
făcută vreodată în România, nu dispunea de un buget public şi
este construită cu violarea tuturor legilor existente privitoare la
construcţii şi finanţarea lor” . Securitatea creată pentru
apărarea socialismului de clasele exploatatoare, se arată în
document, luptă acum împotriva muncitorilor ce îşi cer
drepturile, a vechilor membri de partid, a intelectualilor oneşti
ce-şi exercită dreptul lor de a petiţiona şi libertatea
cuvântului garantate de Constituţie. ,,Fabrici şi instituţii
primesc ordinul de a-i forţa pe salariaţii lor să muncească
duminicile, contrar articolului 19 al Constituţiei şi Codului
Muncii” . Petiţionarii sunt îngrijoraţi de instituirea muncii
forţate, de violarea corespondenţei şi de eşecul politicii de
planificare. ,,Corespondenţa este violată sistematic, iar
convorbirile noastre telefonice sunt întrerupte prin violarea
articolului 34 care le garantează” .
Alte motive ale nemulţumirii lor sunt legate de politica agrară
şi condiţiile de viaţă ale populaţiei, care au condus la
înfometarea populaţiei şi la privarea populaţiei de energie
electrică, alimente, căldură, transportul defectuos: ,,De ce nu
puteţi asigura condiţii decente de viaţă urbană nici în
oraşe, anume încălzire, lumină, transport, ca să nu mai vorbim
de alimente?” . Condamnată este şi politica faţă de
minorităţi: ,,Însă faptul că nemţii, ungurii şi evreii
migrează în masă arată că politica de asimilare forţată
trebuie să înceteze” .
Semnatarii îşi arată îngrijorarea faţă de izolarea
diplomatică în care se găsea România, de închiderea unor
ambasade, precum cea a Portugaliei şi cea a Danemarcei, precum şi
de pierderea ,,Clauzei naţiunii celei mai favorizate”: ,,Am
pierdut statutul de naţiune favorizată în comerţul cu S.U.A.
şi, ca urmare, o serie de fabrici textile nu ami au comenzi.
Comunitatea Economică Europeană nu mai vrea să extindă acordul
ei comercial cu România, ceea ce va afecta în mod negativ alte
sectoare ale economiei” . Pentru remedierea acestor probleme cei
şase vin cu rumătoarele soluţii: Renunţarea la planul de
sistematizare al satelor. Restabilirea garanţiilor constituţionale
privind libertăţile cetăţeneşti. În felul acesta se respecta
hotărârile Conferinţei de la Viena referitoare la drepturile
omului. Sistarea exporturilor de alimente, care ameninţa însăşi
existenţa biologică a naţiunii .
În final semnatarii scrisorii erau deschişi să participe
într-un spirit constructiv, la un dialog cu guvernul asupra căilor
şi mijloacelor de depăşire a actualului impas.
Atitudinea lui Nicolae Ceauşescu faţă de Scrisoarea celor şase.
Reprimarea semnatarilor.
Nicolae Ceauşescu n-a fost sensibilizat de poziţia critică a
veteranilor partidului. Îi considera ,,borfaşi” din punct de
vedere moral şi ,,derbedei” din punct de vedere politic. Reacţia
lui este consemnată în Stenograma şedinţei Comitetului Politic
Executiv al C.C. al P.C.R. din 13 martie 1989 . Jignit de
cutezanţa dizienţei interne, Ceauşescu i-a acuzat de trădare şi
a ordonat arestarea ,,acestor agenţi aflaţi în solda serviciilor
secrete sovietice şi occidentale” . Cei şase semnatari şi
familiile lor au fost hărţuiţi, anchetaţi, ameninţaţi, şi li
s-a impus domiciliul forţat.
Dezvăluirile ulterioare au demonstrat că iniţiativa redactării
unei scrisori deschise, adresată lui Ceauşescu, venea de la
Moscova. De altfel majoritatea semnatarilor se aflau în legături
speciale cu sovieticii. Origine demersului se afla la Gheorghe
Apostol, un vechi stalinist care nu ieşea din cuvântul Moscovei.
Vechi colaborator al U.R.S.S. Apostol a fost reactivat ca agent
sovietic în timpul mandatului său de ambasador în Brazilia (anii
80). Frâiele operaţiunii au fost preluate însă rapid de Silviu
Brucan, pentru că Apostol, un dogmatic, nu era în stare să iasă
din stupiditatea limbii de lemn. Scrisoarea trebuia să aibă efect
atât în rândurile activului de partid, cât şi în opinia
publică europeană. Acţiunea condusă de Silviu Brucan era un
îndemn, chiar o instigare pe care serviciile secrete sovietice o
transmiteau liderilor P.C.R. pentru a-l schimba din funcţie pe
Nicolae Ceauşescu .
Secretele Scrisorii şi Declaraţiile Semnatarilor.
Gheorghe Apostol într-un interviu acordat în 2006 agenţiei
Rompres, Apostol descria astfel mişcările de la sfârşitul anilor
80. ,,Eram ambasador în Brazilia şi, văzând că în jurul
ţării noastre s-au schimbat lucrurile, că România devenise o
insulă, am decis că cineva trebuia să acţioneze pentru a se
produce şi la noi o schimbare. Am vorbit cu nevastă-mea şi am
hotărât să vin în ţară şi să încep o acţiune împotriva
lui Ceauşescu în 1988. Am vorbit cu Aristide Buhoiu, care era la
New York, şi i-am spus şi lui care este dorinţa mea. Buhoiu mi-a
spus să nu mă duc, că mă lichidează. Şi cu toate astea am
plecat. În drum spre România m-am oprit la Londra, unde am vrut
să am un contact cu Secţia română de la B.B.C. Am înregistrat
un interviu de patru ore şi am spus că se poate publica numai în
cazul în care mor eu sau moare Ceauşescu ”.
Apostol nu spune însă nimic despre rolul sovieticilor în acest
scenariu. În realitate bătrânul stalinist doar a urmat planul
gândit la Moscova.
Silviu Brucan a lansat propria versiune asupra scrisorii. În 2002,
într-un interviu acordat revistei ,,22’’ el a făcut conexiunea
între apariţia ,,Scrisorii celor 6” şi vizita sa în trei
capitale importante. ,,Un tiran nu se dă jos prin moţiuni de
neîncredere, ci prin acţiune. Iar eu am acţionat. Scrisoarea
celor şase a avut ca scop strategic ruptura între masa partidului
şi Ceauşescu, ca să creeze şi la noi o aripă reformistă, ca
în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia. Iar acţiunea asta pe plan
intern a fost concertată cu acţiunile pe plan extern. Spre
sfârşitul lui 88 am făcut călătoriea aceea la Washington,
Londra şi Moscova, în timpul căreia l-am văzut pe Gorbaciov,
care urmărea o acţiune internaţională concertată pentru
dărâmarea lui Ceauşescu. Ăsta era scopul” a povestit Brucan .
Corneliu Mănescu, fost ministru de Externe şi sub Dej, şi sub
Ceauşescu în cartea ,,Convorbiri neterminate’’ povesteşte că
,,iniţiativa scrisorii i-a aparţinut lui Apostol. Când el a
discutat cu mine, eu eram pe locul patru. Discutase deja cu Brucan,
cu Bârlădeanu, şi cu Pârvulescu. Apoi mi-a spus şi de Grigore
Răceanu, zicea că e ilegalist. De fapt Scrisoarea a fost un
,,gentlemen’s agreement” o înţelegere. Nu a existat un text cu
semnăturile noastre pe el. Cei şase puteau să fie mai mulţi.
Este vorba de oameni politici însemnaţi care gândeau la fel. Ei
au dat înapoi sub diferite pretexte .
Alexandru Bârlădeanu pomeneşte despre un alt vechi comunist care
a refuzat semnarea scrisorii. Este vorba de Ion Iliescu.
Bârlădeanu: ,,Auzisem şi eu, de la nişte foşti colegi ai CC al
P.C.R., că după Ceauşescu trebuie să vină, numaidecît,
Iliescu. Pe Iliescu nu-l cunosc ca un luptător împotriva lui
Ceauşescu, ci doar ca o victimă a acestuia într-o carieră
politică începută strălucit. Ştiam că fusese vizitat înainte
de ‘ 89 de fratele lui Virgil Trofin, trimis de Apostol, să-i
ceară adeziunea la scrisoarea noastră publică împotriva lui
Ceauşescu. L-a refuzat. Acest lucru îl ştiu de la Apostol, din
vremea când căutam adeziuni la scrisoare” .
Fricţiuni între complotişti.
În 2002, Silviu Brucan spunea: ,,Apostol s-a dovedit nu numai că
era informator al Securităţii, ar făcea exces de zel în
denunţarea unor cunoscuţi şi prieteni de-ai lui”. Dar şi
Brucan, la rândul său, este atacat tăios de un alt cosemnatar:
Alexandru Bârlădeanu. Aceste spune: ,,Brucan a fost un negustor
bun. Ca un negustor ne-a vândut şi pe noi. Am hotărât în vara
lui 1988 să nu dăm drumul scrisorii, pentru că avea prea puţine
semnături. Riscam să compromitem acţiunea, iar până la
Congresul al XIV lea mai era un an. Eu i-am comunicat lui Brucan
prin soţia lui – tocmai se pregătea să plece în străinătate
– să nu întreprindă încă nimic. Fără să ne spună, Brucan
s-a dus la Ambasada Americană, a povestit despre scrisoare şi, în
acest fel ne-a trădat pe toţi. Întrucât Securitatea avea o
,,cârtiţă” tocmai acolo unde a informat el despre pregătirile
noastre” .
Scrisoarea celor 6 reprezintă o primă direcţie de acţiune
împotriva regimului Ceauşescu, în vederea schimbării de sistem
din România, pregătită de importantele transformări politice
survenite în relaţiile dintre S.U.A. şi U.R.S.S. şi în Europa
Centrală .
Concluzii:
În concluzie, Scrisoarea celor 6 nu punea sub semnul întrebării
regimul socialist totalitar, ci îi cerea lui Nicolae Ceauşescu
unele ameliorări, în spiritul perestroika, promovată de Mihail
Gorbaciov . Conţinutul scrisorii este foarte asemănător cu
scrisoarea-apel redactată de Ion Iliescu şi adresată membrilor
Partidului Comunist Român şi tuturor cetăţenilor României .
Cercetările arată că autorii scrisorii au fost sprijiniţi în
demersul lor de Kremlin. În această direcţie, un rol important
l-a jucat vizita pe care Silviu Brucan a făcut-o la Moscova în
noiembrie 1988, unde a avut o întrevedere secretă cu Gorbaciov,
în cursul căreia, între altele, a fost abordată şi chestiunea
răsturnării de la putere a lui Ceauşescu .
Interesat este şi faptul că majoritatea autorilor scrisorii celor
şase au avut un rol important în derularea evenimentelor din
decembrie 1989 şi primit funcţii de conducere în noua structură
politică după căderea regimului Ceauşescu. Aceste lucru ne
arată că evenimentele petrecute la Bucureşti nu au fost
întâmplătoare sau din pură coincidenţă. Acestea au urmat un
traseu stabilit de la început respectând în toate directivele
Kremlinului.
Totodată credibilitatea scrisorii celor 6 este pusă sub semnul
întrebării în urma declaraţiilor autorilor ei. Textul scrisorii
a suferit mai multe modificări, iar numărul celor care şi-au
exprimat adeziunea la această scrisoare a fost mult mai mult.
În încheiere putem afirma faptul că la prima vedere documentul
din martie 1989 reprezintă un demers al disidenţei din cadrul
partidului comunist pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă ale
populaţiei şi respectarea Constituţiei şi a actelor
internaţionale dar în realitate este iniţiativa Moscovei care
dorea înlăturarea regimului de la Bucureşti care nu mai servea
intereselor ei.
Acest lucru a fost dovedit de evenimentele care s-au petrecut la
Bucureşti în iarna anului 1989.

Bibliografie:

Aurel Pop, Tentaţia tranziţiei. O istorie a prăbuşirii
comunismului în Europa de Est, Bucureşti, Editura Corint, 2002.
Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, Bucureşti, Editura
Corint, 2001.
Florin Abraham, Transformarea României 1989-2006. Rolul factorilor
externi, Bucureşti, Institutul Naţional pentru Studiul
Totalitarismului, 2006.
Ioan Scurtu, Reboluţia română din decembrie 1989 în context
internaţional, Bucureşti, Editura Redacţia Publicaţiilor pentru
Străinătate, 2009.
Ion Jianu, Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase, Bucureşti,
Editura Curtea Veche, 2008.
Ilarion Ţiu, Sfera Politicii, Nr. 2 (178) /2014.
Jean Francois Soulet, Istoria Europei de Est de la al doilea război
mondial până în prezent, Bucureşti, Editura Polirom, 2008.

Resurse electronice:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_celor_%C8%99ase#Con.C8.9Binutul_scrisorii.
http://gheorgheapostol.blogspot.ro/2010/08/scrisoarea-celor-sase_26.html.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 25 evenimente

«IULIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Toate evenimentele

Fotografia zilei


"Drag mi-e jocul romanesc"

Propus de: Andrei-Mirela

Sondajul zilei

Ce ar fi mai potrivit pentru o vacanță activă a școlarilor?

36 voturi | 0 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Pentru cadrele didactice din preuniversitar: Abonaţi-vă la Premium și puteţi avea mai multe puncte la dosarul personal!