SĂ EXMATRICULĂM VIOLENŢA !

SĂ EXMATRICULĂM VIOLENŢA !
Prof.Brebenel Vasilica , Școala ,,Grigore Alexandrescu "
Târgoviște

Un aspect esenţial în viaţa oricărui părinte îl
constituie asigurarea protecţiei copiilor, deoarece ei, copiii sunt
averea noastră cea mai de preţ. Pentru ei facem eforturi
susţinute, ne bucurăm o dată cu ei şi suferim împreună în
momentele cele mai importante ale vieţii lor. Rolul părinţilor
este covârşitor în construirea unei relaţii bazate pe
încredere, deoarece sunt primii care din dorinţa firească de a
–şi apăra copiii de neplăceri, pun totul la dispoziţie, chiar
dacă uneori posibilităţile financiare sunt foarte reduse.
Din păcate, nu este modul cel mai indicat care să-i ajute să-şi
dezvolte capacitatea emoţională, să fie atenţi la ceilalţi, să
preia o iniţiativă şi să-şi amâne unele neplăceri, să aibă
capacitatea de a învăţa din propriile greşeli sau ale altora şi
de a suporta consecinţele acţiunilor personale.
Considerăm foarte important că un părinte să impună anumite
limite care să-l determine pe copil să se autocontroleze pentru a
evita eventualele neplăceri.
Deseori, indulgenţa nu le dă posibilitatea copiilor să facă
faţă stresului, iar ei devin agresivi sau depresivi, răsfăţaţi
sau invidioşi.
Lipsa controlului îi poate transforma în victime ale violenţei,
drogurilor, alcoolului sau aventurilor sexuale. Deci, este indicat
să dovedim copiilor că ne interesează viaţa lor, să ascultăm
ce ne povestesc şi să-i determinăm să comunice cu noi orice
gând al lor sau acţiune, participând astfel direct sau indirect
la activităţile lor.
Fiecare dintre noi încearcă să fie un bun părinte aşa cum
crede de cuviinţă: dăruind dragoste, arătând grijă şi
făcând educaţie.
Este de datoria noastră să ne schimbăm mentalitatea pentru a le
dovedi copiilor că ne interesează problemele cu care se
întâlnesc ei şi pe care încearcă să le rezolve singuri
deseori, deoarece ştiu că acasă, mama sau tata le va da o
replică de genul: „Ce ştii tu ce-i bine?” Mai bine taci şi
vezi-ţi de treaba ta! Văzându-se respins de cei dragi, copilul se
închide în el şi începe să refuze comunicarea cu membrii
familiei. Trebuie să dovedim mult tact pentru a le putea răspunde
la toate întrebările pe care le pun şi la care deseori nu pot
găsi singuri un răspuns. Când devin adolescenţi, întrebările
care se nasc în mintea lor se modifică, deoarece ei nu ştiu care
le este drumul în continuare, ce trebuie să facă şi ce nu.
Deseori, văzând că nu are cu cine discuta despre problemele care
îi frământă, ei îşi formează un anturaj în care se simt
bine, deoarece în acel cadru ei găsesc oameni pe care cred că pot
conta. Ei îi vor sări în ajutor atunci când copilul nostru le-o
va cere. Ei vor lua măsuri pedepsindu-i pe aceia care l-au
supărat. Aşa apare o altă stare conflictuală. În acest caz cine
este vinovat? Copilul în cauză, care a cerut ajutor? Anturajul?
Părinţii care într-un anumit moment i-ar fi putut da un sfat bun,
dar n-au făcut-o? Cunoaşteţi anturajul copiilor
dumneavoastră?este o întrebare care trebuie să aibă şi un
răspuns din partea părinţilor. Ştiţi cu cine îşi petrec ei
timpul liber sau cum şi-l petrec? Vi s-a întâmplat vreodată ca
proprii copii să vină bătuţi acasă? Cum aţi reacţionat? Aţi
luat vreo măsură? Nu vă îndemnaţi copiii să le răspundă
agresorilor cu aceeaşi monedă!
Discutaţi în prealabil cu familiile acestor copii, dacă se poate!

Există şansa ca împreună să puteţi dezamorsa
conflictul, astfel încât copilului dumneavoastră să nu-i mai fie
teamă să iasă din clasă la gândul că ar putea fi agresat.
Dacă totuşi nu observaţi nici o ameliorare a situaţiei
conflictuale, puteţi face apel la ajutorul Poliţiei. Oamenii legii
sunt cei în măsură să rezolve conflictele mai grave. O situaţie
conflictuală poate să apară şi între membrii unei familii. Fie
că este vorba de o banală ceartă între doi fraţi, între
părinţi sau între unul din părinţi şi un copil, ea poate
genera un conflict serios ale cărui urmări pot fi din cele mai
grave. Conflictele având motive din cele mai diverse (de multe ori
banale), pot produce urmări nebănuite mai ales când apar între
oameni aflaţi sub influenţa alcoolului. Indiferent de originea
lor, stările conflictuale însoţite de violenţă apărute în
sânul unei familii determină apariţia unui climat familial
nesănătos, cu efecte din cele mai grave pentru copii. De aceea
este de dorit ca lămurirea acestor probleme să se facă în
absenţa copiilor, pentru a-i feri de urmările pe care le poate
avea discuţia respectivă.
Lipsa unităţii familiale este în corelaţie directă cu
manifestările violente.
În familiile caracterizate printr-un nivel scăzut de
coeziune, membrii lor nu petrec destul de mult timp împreună,
astfel încât le lipseşte sentimentul aparteneţei. Din acest
motiv, întâlnirile dintre membrii unei astfel de familii devin
încărcate de tensiuni, neînţelegeri, respingeri şi conflicte.
Lipsa de înţelegere din partea adulţilor îi poate determina pe
copii să-şi ia destinul în propriile mâini. Ei vor începe prin
a se exprima într-un limbaj agresiv, caracterizat de violenţă.
Elevii au ajuns să se poarte ca şi cum n-ar mai şti de frica
nimănui, crezând că totul este permis. Apar zilnic în media
diverse cazuri şi întâmplări trăite de adolescenţi. Unele sunt
atât de traumatizante pentru noi, cei care le privim, încât
deseori ne întrebăm: oare cum a fost posibil? “Adolescenţi
criminali la o vârstă la care ei abia păşesc în viaţa
adevărată”. Nici chiar ei nu ştiu cum au ajuns în starea asta.
Întrebaţi de reporteri, pleacă capul astfel încât să nu le
putem surprinde privirea. Păreri de râu şi regrete. Cele mai
multe sincere şi târzii. Unde şi cine a greşit?
Dacă ne pasă de cei din jur şi dorim să-i protejăm atât pe ei,
cât şi pe noi, de violenţe şi infracţiuni, trebuie să
acţionăm preventiv.
Trebuie să aducem la cunoştinţa copiilor faptele care contravin
legilor, deoarece unele infracţiuni pe care le considerăm
copilăreşti, pot avea consecinţe deosebit de grave pentru cel ce
le-a comis. Spre exemplu:
- luarea unui bun mobil (obiect de valoare) din posesia cuiva ,,
fără acordul persoanei respective în scopul însuşirii pe
nedrept, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 12 ani;
- primirea, dobândirea sau transformarea unui bun sau înlesnirea
valorificării acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 7 ani;
- un act de tâlhărie însoţit de violenţă şi ameninţări se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Deseori, din cauza fricii victimei de răzbunarea agresorului, cele
mai multe fapte nu sunt reclamate, continuând să se producă
asupra altor persoane.
Suntem obligaţi să aducem copiilor la cunoştinţă faptul că cea
mai bună armă de apărare în cazul unui atac sau a unei agresiuni
este strigatul.
În astfel de cazuri, o atitudine mai curajoasă a celui atacat îi
poate salva viaţa.
Ne întâlnim adesea cu situaţia unei încăierări între copii.
ei nu ştiu că pe lângă amendă participarea la o încăierare se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Avem datoria morală
de a ne informa copiii şi elevii asupra consecinţelor pe care le
pot avea acţiunile lor.
Ei trebuie să ştie că de cele mai multe ori, faptele cu
violenţă se produc spontan, unele fiind cauzate de consumul de
alcool. Cei mai mulţi indivizi declanşează actul agresiv fără
motivaţie.
Există cazuri şi motive numeroase care pot genera o stare
conflictuală şi datorită anturajului nefast, copilul poate fi
îndemnat să se implice.
În calitate de părinţi şi cadre didactice avem datoria de a-i
convinge:
- să nu consume băuturi alcoolice; întrucât le afectează
capacitatea de reacţie şi gândirea;
- să nu provoace şi să nu participe la scandaluri, bătăi,
deoarece astfel de manifestări pot avea urmări nebănuite care se
pot finaliza cu afecţiuni grave;
- să evite grupurile turbulente şi discuţiile în contradictoriu
cu persoanele irascibile (nervoase, mânioase) sau în stare de
ebrietăţe;
- să nu ameninţe şi să nu jignească sau să-şi manifeste
superioritatea, ambiţia sau dispreţul;
- în orice împrejurare să se comporte civilizat, folosind un
limbaj adecvat;
- dacă sunt implicaţi într-o situaţie conflictuală, să
încerce să dezamorseze tensiunea printr-un gest de împăcare şi
de recunoaştere a superiorităţii celuilalt (,,Cel mai deştept
cedează!”);
- când pleacă de acasă să anunţe în legătură cu locul în
care se află şi să evite să se deplaseze neînsoţiţi, mai ales
la orele târzii (seara);.
- să evite plimbările prin locurile slab lumininate;
- să evite invitaţia unor persoane cunoscute întâmplător de a
le însoţi în diferite locuri (discoteci, restaurante, plimbări
cu maşina). Invitaţia trebuie să creeze suspiciuni.
Copiii trebuie să fie conştienţi că:
- vestimentaţia decentă şi comportarea modestă nu incită la
acostări;
- la distracţii – este recomandat ca fetele, în special, să fie
însoţite de persoane de încredere, evitând să rămână singure
într-un cerc de băieţi;
- o ţinută şocantă şi un comportament ambiguu (ciudat,
nepotrivit, indecent) reprezintă factori favorizaţi în astfel de
situaţii.
Trebuie să informăm copiii că:
În conformitate cu legea, tinerii care au împlinit 14 ani răspund
penal pentru faptele lor, iar cei între 14 şi 16 ani răspund
penal dacă se constată că aveau discernământ în momentul
comiterii faptei.
Iată pe scurt ce ar trebui să facem împreună pentru copiii
noştri. Dacă vom acţiona corect sigur vom produce modificări ale
comportamentului copiilor noştri, modificări care vor avea urmări
favorabile asupra destinului personal.
! Şcoala nu poate acţiona singură, atâta timp cât
dumneavoastră părinţii rămâneţi neutri sau mai rău, îi
incitaţi pe copii la acte de violenţă. Încercaţi să nu vă
faceţi dreptate singuri, pentru că aceste dispute se termină în
general foarte rău, iar urmările pot fi resimţite mult timp.
!Apelaţi la cadrele de Poliţiei care au suport juridic legal de a
acţiona împotriva actelor de violenţă.
Trebuie să contribuim împreună la dezamorsarea stărilor
conflictuale, cu atât mai mult cu cât asistăm zilnic la o
creştere alarmantă a numărului lor.
Putem afla tot ce vrem de la un copil.
Este suficient să-l facem să înţeleagă că părerea lui este
foarte importantă pentru noi.
Dar pentru atingerea acestui ţel trebuie să ne petrecem cât mai
mult timp în preajma lor. În acest fel ei se vor simţi în
siguranţă şi vor avea oricând curajul de a ne spune ce au pe
suflet.
Evitaţi pe cât posibil cuvintele grele, pentru a nu trezi în ei
teama sau tendinţa de a vă ascunde adevărul.
Învăţaţi să fiţi părintele pe care şi l-ar dori orice copil,
pentru a avea copilul pe care şi l-ar dori orice părinte!

Bibliografie:
1.Liiceanu, A., Violenta umana: o neliniste a societatii
contemporane, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violenta –
Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003.
2.Mitrofan, N., Agresivitatea, in Neculau, A.(coord.), Psihologie
sociala, Iasi, Editura Polirom, 1996.
3.Salavastru, D., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, G.,
Neculau, A. (coord.), Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi,
editura Polirom, 2003.