Rolul poeziei în formarea gustului estetic la școlarii mici

Rolul poeziei în formarea și dezvoltarea gustului estetic și
creativ al elevilor din clasele primare
Prof. Geabău Marilena ,Școala Gimnazială Specială nr.4
București
Gustul estetic înseamnă gustul pentru frumos.Copilul
privește lumea și face alegeri cu privire la ceea ce simte că e
important pentru mintea și sufletul lui. Poezia este prin
construcție, o valoare ce reprezintă frumosul prin armonia dintre
cuvinte realizată prin ritm și rimă, prin ineditul ideii pe care
o propune și mulțimea figurilor de stil. Educația estetica se
realizează în învățământul primar, prin intermediul tuturor
disciplinelor școlare, cu contribuții specifice. Ea depinde de
specificul și conținutul obiectului de învățământ, precum și
de disponibilitatea profesorului de a valorifica frumosul din orice
conținut predat. Educația artistico-plastică, literatura și
muzica sunt disciplinele care oferă cele mai multe posibilități
de a forma și valorifica deopotrivă,competențele de receptare
și  apreciere a esteticului, a aptitudinilor de creație.
Având în vedere modul în care e perceput și redat
frumosul la mica școlaritate, el pare să fie un creuzet, o
matriță, o formă in care omul care a înțeles lumea, ne-o dă
înapoi într-o ,,formă atractivă,, Capacitatea de receptare a
frumosului se bazează pe particularitățile native, pe fondul
cărora se formează simțul și gustul estetic, la care se adaugă
orientarea în cultura estetică. Învățătoarea care pornește la
drum în orice lecție cu un vers, va cultiva gustul pentru valoarea
cuvântului,pentru frumusețea semnificațiilor, pentru modul cum o
poezie scurtă ne ajută să dezlegăm tainele multor
științe.Această acțiune constă în îmbogățirea culturii
generale cu cunoștințe, sub formă de reprezentări, noțiuni,
teorii din sfera artei sau cu ajutorul genului liric în cazul
nostru. Cultivarea estetică presupune și contactul direct și
sistematic cu esteticul, realizat printr-un exercițiu de receptare,
desfășurat sub îndrumarea unei persoane avizate. Așadar,
receptarea esteticului este accesibilă oricui, chiar și celui care
nu va crea niciodată, dar sunt necesare pregătirea și sprijinul
sistematic.
Primele poezii care sunt și cele mai vechi opere
păstrate din creația popoarelor sunt chiar poeziile care îmbracă
forma baladelor, cântecelor de dragoste,incantațiile de
botez,nuntă și înmormântare și colindele care sunt compuse din
înțelepciunea popoarelor și au fost păstrate prin viu grai sute
de ani, fiind transmise de la o generație la alta.Și copiii și
bătrânii recunosc frumusețea urăturilor,colindelor,ursitelor de
botez,strigăturilor la nuntă și chiar a bocetelor care au ajuns
și ele la o formă lirică pe alocuri.Toate acestea au intrat în
patrimoniul spiritual al familiei și colectivității unui spațiu
cultural.Părinții și-au educat secole șla rând copiii cu aceste
produse lirice și filosofice ale neamului lor.Poezia populară în
aceste forme, incluzând și proverbe,zicători,doine și balade la
noi,este o expresie a frumosului în versuri și reprezintă valori
de patrimoniu ale neamului românesc.
,,Educația estetică, ca latură a educației, îndeplinește
multiple funcții educative, exercitând o acțiune multilaterală
asupra dezvoltării personalității, urmărind dezvoltarea
capacității de percepere și înțelegere corectă a frumosului
din realitate, formarea conștiinței estetice, a gustului și
simțului estetic, înțelegerea necesității și oferirea
posibilității de a participa la crearea frumosului în artă și
în viață. Efectele pozitive ale educației estetice vizează
calitatea procesului de socializare a copiilor, dezvoltarea
competențelor din sfera socio-morală, dezvoltarea intelectuală,
afectivă, motivațională, volitivă și creativă, organizarea
plăcută și eficientă a timpului liber prin stimularea
inițiativelor în practicarea artelor. Educația estetică este
aceea care îl determină să realizeze un echilibru între forțele
imaginației și cele ale acțiunii, între vis și realitate,
între aspirațiile eu-lui și acceptarea realității, între
îndatoririle față de sine și cele fața de semeni. Schimbările
apărute în lumea contemporană, progresele în domeniul
ştiinţei, tehnicii şi artei, urbanizarea şi industrializarea
accentuată, informatizarea au influenţat în mare măsură şi
esteticul, care a pătruns în toate domeniile vieţii şi
activităţii umane. Este foarte important ca existenţa umană în
toate determinările ei ar trebui să se conducă şi după legile
frumosului, ale armoniei, într-un cuvânt după legile
esteticului.,,[IDoina Dumitru,
http://www.asociatia-profesorilor.ro/rolul-educatiei-estetice-in-formarea-personalitatii-elevilor.html]
Educația estetică presupune sensibilitate și efort modelator dar
și competență organizatorică și metodologică. Formele ei de
realizare sunt foarte variate, cuprinzând activitatea
instructiv-educativă prevăzută în programele școlare dar și
activitățile extracurriculare care urmăresc formarea conduitelor
civilizate, întemeiate pe valorile esteticii integrative, de
stimulare a energiilor creatoare, concomitent cu pregătirea
elevilor pentru a respinge urâtul.
Educația estetică este componenta educației care
urmărește pregătirea sistematică a individului în vederea
perceperii, trăirii, interpretării și înfăptuirii frumosului
din natură, societate și artă, conducând astfel la  educarea
multilaterală prin frumos. Educația  estetică vizează, așadar,
formarea capacității de receptare și de apreciere a frumosului,
valorificarea esteticului în propria viață, formarea
capacității de crea esteticul și de stabilire a propriei
identități culturale precum și integrarea în umanitate.
Spre deosebire de capacitatea de receptare, competența da
a aprecia frumosul se formează mai greu decât consumul,
întrucât implică însușirea criteriilor  de apreciere și
unificarea acestora cu simțul și gustul estetic în judecată
estetică, dar este accesibilă tuturor oamenilor, indiferent dacă
vor deveni sau nu creatori. Este importantă însușirea criteriilor
de apreciere pertinente, pentru a realiza o apreciere corectă.
Atitudinea estetică, concretizată prin conservarea și
valorificarea esteticului în propria viață, este dependentă de
formarea capacității de receptare și apreciere a esteticului. Pe
lângă simț, gust estetic, stăpânirea temeinică a criteriilor
de apreciere, este necesară și o experiență estetică
remarcabilă.
Nivelul cel mai înalt al aptitudinii estetice îl
constituie creația, care îmbracă două forme: creația prin
comunicare (ce a interpretării creatoare, în care se înscrie arta
recitatorilor, actorilor, regizorilor, dirijorilor, cântăreților,
instrumentiștilor) și creația originală, specifică
scriitorilor, compozitorilor, plasticienilor, arhitecților,
creatorilor de folclor. La acest nivel, este necesară înclinația
nativă sau predispoziția.
Este bineștiut faptul că fiecare popor sau etnie, pe
lângă realizările sau tehnice, deține realizări remarcabile în
domeniul estetic: pictură, muzică, literatură, etc., acestea
reprezintă identitatea culturală a acelui popor între alte
culturi. Nu în ultimul rând, educația estetică face posibilă
comunicarea între civilizații, etnii, popoare, generații
diferite, așadar, integrarea culturală a individului în
umanitate.
Limbajul metaforic al genului liric are un rol social
foarte important, influențând personalitatea umană. La
majoritatea oamenilor gândirea artistică și cea rațională se
împletesc într-o formă echilibrată, însă la unii poate
predomină gândirea concret intuitivă. Emoțiile și sentimentele,
ca reacții față de fenomenele care le provoacă, pot trezi în
fiecare om sensibilitatea estetică, ducând la aprecieri fie
pozitive, fie negative.
Studiul poeziei face cunoștință școlarilor mici cu
multe modele de comportament și de viață.La această vârstă,
copiii încearcă și de multe ori reușesc să se transpună în
viața eroilor preferați ai poeziilor învățate.Educaţia
estetică are o puternică influenţă asupra dezvoltării
personalității  prin trăirile afective în fața operelor
artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot
ce este corect şi frumos, în comportarea şi activitatea celor din
jur. Totodată asigură condiţii propice pentru stimularea şi
promovarea creativităţii în toate domeniile de activitate,
inclusiv în munca de învăţare.
Să-l luăm de exemplu pe Coșbuc care ne convinge în
,,Jucăriile celui cuminte,, că : ,,Un copil, când jocu-i
place,/Toata lumea joc ii face;/Iar el toate le pricepe  și cu
ele-un joc incepe.Zice tufa de zambile:/- Bună ziua, drag
copile!Floarea zice : Oprește-ți pașii! Prinde-ne ! zic
fluturașii./ Eu sunt netedă și mică,/Ia-mă! zice-o
pietricică.Cântă rândunica iară: Eu de mult te chem
afară!Cățelusul si el vine:Hai și joaca-te cu mine !Vrabii
zboarăpe tot locul :Vezi, așa e vesel jocul ! Patru roți de la
trasura,Striga : Iute alergatura !Vantul zice  Așa mi-e
placul,Să-ndoiesc de varf copacul !,,[G.Coșbuc,Un copil când
jocu-i place,Manual de limba și literatura
Română,Ed.Intuitext,2016] Acesta e un antrenament emoțional
pentru rostul jocului copilăriei.
Poezia modelează conduite morale și atitudini civice
la vârsta școlarității mici. Începând cu poezii de genul ,,Ce
gust au meseriile,, și continuând cu poeziile patriotice care ne
fac să ne simțim responsabili pentru că avem un astfel de
trecut,gândim în algoritmi metaforici. În concluzie, poeziile au
o contribuţie hotărâtoare la educaţia estetică a şcolarilor
mici, stimulându-i să perceapă frumosul din viaţa cotidiană,
din familie, din natură, din atitudinea oamenilor. Prin sentimentul
exprimat, poezia face sufletul copilului să vibreze, în faţa
frumosului, să-l asimileze afectiv. Prin forma poetică, prin
vocabularul ales, prin limbajul figurat, poezia îi ajută pe copii
să perceapă frumuseţea limbii române, având astfel o
influenţă directă asupra cultivării limbajului. Poezia e o
matrice a ritmului prin care se poate îmbunătăți chiar
propriceptivitatea în măsura în care copilul înțelege ori
intuiește sensul sintagmelor lirice.