Nr. 118/2025

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● IMPORTANȚA CONSERVĂRII TRADIȚIILOR ȘI OBICEIURILOR POPULARE ÎN GRĂDINIȚĂ, Nicoleta-Anamaria Velea

● PROIECT STEAM - UN METRU DE IARBĂ, Mariana-Iulia Pitis

● Săptămâna Verde, Luminița Gabriela Gingean

Învăţământ primar

● Empatia în educație -necesitate pedagogică modernă, Raluca-Daniela Purcaru

● 1 Decembrie - O lecție despre identitate și tradiție, Adriana Georgescu

● Strategii de evaluare, Emilia Victoria Felciuc

● Rolul poveștilor în educația copiilor: călătorie prin emoții și sentimente, Daniela Arsene

Învăţământ gimnazial

● Metoda mozaicului- Exemplu de demers didactic cu aplicare la principii de numărare, Lavinia-Victoria Dumitrana

● Ateliere muzicale: oportunități pentru copiii din mediul rural de a descoperi muzica, Elena Popoviciu

● Educatia in familie, Mariana Anghel

● Cu elevii la pas prin comunitate: Augustinul... între meşteşuguri vechi şi noi, Angela Tokos

● Predarea textului narativ la clasa a VI-a prin metoda cubului: între descoperire și reflecție, Alexandru Adrian Diac

● Aplicațiile chatbot în procesul predare-învățare-evaluare, ioana panfil

● Educația muzicală – ce este și cum o integrăm în activitățile extracurriculare?, Gheorghe Alin Negrea

Învăţământ liceal

● Educatie tehnologica, educatie de calitate, Elena Potîrniche

● Methods of Evaluation for English as a Foreign Language, Alina Ileana Traian

● Homo loquens, Vasile Tudor

● PROIECTELE TRANSDISCIPLINARE- DRUMUL SPRE REUȘITĂ, Paula Ciobica

● Școala viitorului e școala fără profesor?, Paula Ciobica

● POTENȚIALUL TURISTIC AL ORIZONTULUI LOCAL, Mariana Anghel

Interes general

● STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE, Daniela Urs

● COMUNICAREA ASERTIVĂ- GARANTUL SĂNĂTĂȚII MINTALE A EDUCABILILOR, Paula Ciobica

● Gamificarea ca unealtă de incluziune și învățare pentru copiii cu dizabilități, Nagy Ofelia

● Bune practici în activitatea didactică: cheia succesului în educația modernă, Clara Visinica

● Rolul și importanța proiectelor eTwinning în educația contemporană, IRINA ALDEA

IMPORTANȚA CONSERVĂRII TRADIȚIILOR ȘI OBICEIURILOR POPULARE ÎN GRĂDINIȚĂ

Nicoleta-Anamaria Velea
Alta institutie, Arges, Pitesti

IMPORTANȚA CONSERVĂRII TRADIȚIILOR ȘI OBICEIURILOR
POPULARE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Educație timpurie: Velea Nicoleta-Anamaria

Obiceiurile și tradițiile populare românești reprezintă două
elemente definitorii ale poporului român. În cadrul procesului
complex şi îndelungat de formare a personalităţii copilului,
tradiţiile populare şi etnografice locale au o importanţă

deosebită datorită conţinutului de idei şi de sentimente pe care
le transmit.
Vasile Alecsandri spunea: „Poţi să cutreieri lumea toată şi
să te minunezi de rezultatele civilizaţiei, dar nimic nu-i mai
fermecător decât colţul de pământ pe care te-ai născut”.
Termenul de tradiție se definește ca fiind un ansamblu de
concepții, obiceiuri, date și credințe care se moștenesc în
cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care sunt transmise
prin viu grai din generație în generație.
În sens larg tradiția este legatura din trecut și prezent și
este exprimată prin obiceiurile și normele de comportament
specific unui popor, reprezentând “cartea de vizită” a unei
nații. Aceasta este întâlnită în toate sferele vieții:
cultură, artă, psihologie socială, artizantă, și din acest
motiv poporul este obligat să nu uite datinile sau obiceiurile
strămoșilor lui.
Cadrul didactic, conştient fiind de rolul său de formator de
caractere şi de importanţa pe care o au tradiţiile şi
obiceiurile unui popor în ceea ce priveşte identitatea sa
naţională, prin activitatea sa la catedră, facilitează accesul
copiilor la cunoaşterea valorilor cultural naționale şi europene.
Abordarea problematicii integrării presupune mentalităţi,
atitudini, comportamente noi legate de tradiţiile și condiţiile
locale, pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.
Profesoii au datoria morală de a-i învăța pe copii să iubească
locurile natale, portul popular, și poporul, să prețuiască și
să respecte tradițiile și obiceiurile zonei în care s-au
născut, dar și pe cele ale altor zone. Aceștia trebuie să
sădească în sufletul copiilor, chiar de la vârsta preșcolară,
elementele care definesc identitatea nemului românesc, fără de

care nu neam putea diferenția de restul popoarelor.
Evenimentele într-un an școlar încep cu sărbătoarea Sfântului
Nicolae, urmată de cea a Crăciunului, a Anului Nou, a Bobotezei, a
Sfintelor Paștiși a altor obiceiuri locale, ce se pot face
cunoscute copiilor prin intermediul familiei, a reprezentanților
bisericii sau ai altor invitați ce participă ca parteneri în
grădiniță.
La vârsta preșcolară conceptul de tradiție este greu de
înțeles, de aceea profesorii trebuie să explice și să ofere
exemple cât mai concrete pentru a putea transmite fiecarei
generații de copii graiul, portul și datinile așa cum le-am
moștenit de la strămoșii noștri. Acest lucru se poate realiza
prin vizitarea de muzee etnografice, vizionarea unor spectacole de
folclor, prezentarea de obiecte de artă popular și prin
interpretarea unor roluri.
Un moment important în care putem valorifica frumusețea
tradițiilor și obiceiurilor populare românești îl reprezintă
serbarea. Formele de prezentare a evenimentelor pot fi diverse:
șezători în care copiii cunosc îndeletnicirile bunicilor și în
care sunt inserate zicători, strigături, doine sau dansuri
populare, obiceiuri populare, precum Drăgaica sau Paparuda, scenete
cu teme religioase -Nașterea, Învierea ș.a.
Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a
cântecului, a dansului, a poeziei, a poveștilor, a glumelor, a
proverbelor și a zicătorilor.
Datorită ritmului sau dansul popular este foarte îndrăgit de cei
mici, aceștia învățându-l cu plăcere, iar cântecele populare
antrenează, tonifică și energizează gândirea, memoria,
atenția, imaginația, creativitatea, spiritul de disciplină,
prietenia.

În cadrul acestor serbări copii pot purta costumele populare, le
pot descoperi, observa și se pot îndrăgosti de culorile,
croiurile și cusaturile lor atât de atent lucrate. Costumele
populare – ia și fota, brâiele, opincile, cămașa și ițariiii
pot pregăti și îi pot ajuta să intre în rolul primit pentru
spectacolul mult așteptat. Costumul popular românesc, reflect
influenţele date de tradiţiile locale, aşezarea geografică,
clima precum şi posibilităţile economice zonale.
Moștenirea pe care am primit-o trebuie dusă mai departe de
preșcolarii pe care-i educăm pentru că un popor trăiește prin
ceea ce lasă moștenitorilor săi.
Este bine să cunoaștem și să transmitem copiilor măcar un strop
din ceea ce a creat omul simplu de la țară cu iscusința minții
și cu căldura sufletului său.

Bibliografie
1. Ioan Nicola, Tratat de Pedagogie Școlară, Editura Aramis,
Bucureşti, 2000,
2. Constantin Schifirneţ, Identitatea românească în contextual
modernităţii
tendenţiale, Revista română de sociologie, nr.5 – 6,
Bucureşti, 200,

PROIECT STEAM - UN METRU DE IARBĂ

Mariana-Iulia Pitis
Gradinita cu program prelungit Nr.13 Targoviste , Dambovita, Targoviste

PROIECT STEAM – UN METRU DE IARBĂ
INQUIRY BASED LEARNING

Prof.înv.preșc. PITIȘ Mariana Iulia, Grădinița cu program
prelungit nr.13, Târgoviște, Dâmbovița

Învățarea bazată pe investigație (Inquiry Based
Learning) este o abordare centrată pe elev care canalizează
învățarea prin interogare și descoperire. Elevii își urmăresc
interesele în căutarea răspunsurilor la propriile întrebări. Ei
pot colabora pentru a-și contura examinarea și apoi își pot
organiza căutarea de informații relevante.
Într-un plan de activitate STEAM, elevii sunt
implicați în proceduri similare celor urmate de cercetători.
Aceasta înseamnă că vor folosi principalele componente ale
învățării bazate pe investigație. O activitate de învățare
bazată pe investigație poate fi structurată în conformitate cu
fazele de proiectare care vor urma activității: lucrul în grupuri
pentru a rezolva o problemă, formularea de întrebări,
investigația, adaptarea și înțelegerea problemei, inventarea
propriilor instrumente științifice, utilizarea tehnologiile
digitale într-un mod creativ.
Proiectul STEAM Un metru de iarbă s-a desfășurat pe
parcursul unei zile, cu grupa mare A de la Grădinița cu program
prelungit nr.13 din Târgoviște. Au participat 23 de preșcolari cu
vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani. Activitățile din cadrul
acestui proiect s-au desfășurat indoor (în sala de grupă) și
outdoor (în curtea grădiniței), oferind preșcolarilor
oportunitatea de învățare prin interogare și descoperire.

Metoda didactică utilizată: Inquiry Based Learning
Durata lecției/activității: Proiectul Un metru de iarbă s-a
desfășurat pe parcursul unei zile.
Subiectele/temele acoperite: Științe, Tehnologie, Inginerie,
Artă, Matematică

Mediul de învățare: indoor și outdoor
Competențe/abilități din sfera STEAM:

• Cunoștințe despre mediul natural
• Numerație
• Concepte științifice de bază
• Observare
• Experimentare
• Rezolvare de probleme
• Comunicare
• Adresare de întrebări semnificative
• Tragerea unei concluzii motivate
• Gândire creativă
• Colaborare
• Curiozitate

Rezultate așteptate ale învățării:
Science/Științe: Ce face copilul?
 Cercetează un metru de iarbă și insectele descoperite cu
ajutorul lupei și microscopului.
 Descoperă informații în enciclopedii și cărți despre
insecte.
 Studiază părțile corpului unei insecte: cap, torace, abdomen,
picioare, aripi, antene.
Technology/Tehnologie: Ce face copilul?
 Identifică denumirile insectelor cu ajutorul unui smartphone,
specii de insecte, mediul de viață al acestora (Aplicația Picture
Insect).
Engineering/Inginerie: Ce face copilul?
 Realizează un plan pentru a colecta insecte.

 Construiește o cutie-insectar din piese lego, măsurând
compartimentele cu ajutorul riglei (set Lego Classic).
Arts/Artă: Ce face copilul?
 Pictează insectele descoperite în curtea grădiniței (Metoda
inovatoare Erasmus + Art, Music, Creativity).
Mathematics/Matematică: Ce face copilul?
 Sortează insecte după formă, mărime și culoare (numerația
în concentrul 1-9).
 Numără insectele descoperite.
Resurse/mijloace didactice:
• Povestea În iarbă, scrisă de Yukiko Kato, ilustrații de
KomaKo Sakai;
• Laptop și videoproiector pentru a afla informații despre
insecte;
• Insecte de diferite forme, mărimi și culori;
• Fișe pentru înregistrarea datelor;
• Smartphone pentru fotografierea insectelor și identificarea
denumirii acestora cu ajutorul aplicației Picture Insect;
• Pensule, acuarele, rolă hârtie;
• Microscop, lupe pentru studierea insectelor;
• Piese lego (Lego Classic) pentru construirea cutiilor-insectar,
rigle pentru măsurat;

DESCRIEREA PAS CU PAS A ACTIVITĂȚII

Activitatea STEAM Un metru de iarbă debutează cu
audierea poveștii În iarbă, scrisă de Yukiko Kato, ilustrații
de Komako Sakai. Copiii o cunosc pe Yuno, care, împreună cu
mama, tatăl și fratele mai mare, merg pe malul unui râu. Yuno
este o fetiță curioasă, care pornește într-o scurtă aventură

prin iarbă. Yuno întâlnește un fluture cu aripi frumoase,
portocalii și pete negre, care o conduce prin ierburi înalte, cu
miros proaspăt de mentă. Yuno se trezește înconjurată de
ierburi foarte înalte. O lăcustă verde îi sare pe braț. La
finalul aventurii, mama o găsește pe Yuno.
SCIENCE
Copiii înțeleg că o aventură poate începe oricând
și în orice loc. Provocarea pornește din dorința copiilor de a
explora și studia un metru de iarbă în curtea grădiniței.
Aceștia merg în curtea grădiniței și, cu ajutorul lupelor,
studiază un metru de iarbă. Cercetează și descoperă ce se poate
ascunde printre firele de iarbă.
Prin angajarea copiilor în cercetarea unui metru de
iarbă, cunoștințele anterioare li se activează, dar apar și
întrebări noi:
• Cine se ascunde în iarbă?
• Cum se numesc insectele descoperite în iarbă?
• Cu ce se hrănesc insectele?
• Oare cum se deplasează insectele?
• Cât trăiește o insectă?
• Din ce sunt alcătuite insectele?
TECHNOLOGY
Copiii investighează și își conturează noi idei:
• cu ajutorul unui Smartphone, scanează insectele descoperite
pentru a afla denumirea acestora (albina, furnica, fluturele,
buburuza, lăcusta);
• observă în imagini proiectate la videoproiector mediul de
viață al insectei scanate;
• descoperă cu ajutorul laptopului alcătuirea corpului insectei
(albina are un cap cu ochi și gură, are torace, abdomen, 3 perechi

de picioare, 2 perechi de aripi);
• investighează cu ajutorul microscopului părțile corpului
insectei descoperite în metrul de iarbă;
ENGINEERING
Noile cunoștințe însușite de copii le-au fost de
folos pentru o nouă provocare:
Construiți o cutie-insectar din piese Lego Classic
pentru a găzdui insectele descoperite în iarbă!
Copiii construiesc în grupuri, folosesc rigle și au
posibilitatea să măsoare piese lego pentru a construi
cutii-insectar potrivite insectelor descoperite.
Își expun ideile, găsesc soluții și aleg
varianta cea mai bună pentru elaborarea cutiei-insectar.
ARTS
O altă provocare pentru copii a fost integrarea artei în
activitate.
Prin metoda inovatoare Erasmus + Art, Music, Creativity,
copiii pictează pe fundal muzical insectele întâlnite de ei
într-un metru de iarbă.
• Fiecare copil primește câte o culoare de acuarelă și o
pensulă.
• Pe fundal muzical, copiii pictează o insecă la alegere.
• Când muzica se oprește, se deplasează un pas la dreapta și
continuă pictura colegului din dreapta.
• La semnalul educatoarei, copiii au posibilitatea să schimbe
culorile între ei.
MATHEMATICS
În cadrul proiectului STEAM Un metru de iarbă, copiii
au prilejul:
• să formeze mulțimi cu insecte de același fel;

• să numere insectele întâlnite în iarbă;
să măsoare cu rigla compartimentele insectelor pentru
cutiile-insectar.

Activitatea poate fi vizionată accesând:
https://www.canva.com/design/DAGFdTtwOF8/E2OyjwbXOkodKFd00bVFZw/edit?utm_content=DAGFdTtwOF8&utm_campaign=designshare&utm_medium=link2&utm_source=sharebutton

Feedback și evaluare:
Evaluarea proiectului s-a realizat prin intermediul
jocului Bingo!. Copiii au avut de răspuns prin desen la un set de 6
întrebări legate de tema proiectului. Primul copil care termina,
striga Bingo!
Copiii au avut posibilitatea să împărtășească
impresii despre proiect (ce activitate le-a plăcut mai mult, pe
care ar dori să o repete etc).

Bibliografie:
• Curriculum pentru educația timpurie, Ministerul Educației
Naționale – 2019;
• Experimente științifice pentru copii, Editura Aramis – 2018;
• https://www.youtube.com/watch?v=mylCQjryPiU
• https://ngss.erasmus.site/ro/auressel/

Săptămâna Verde

Luminița Gabriela Gingean
Gradinita "Dumbrava Minunata" Toplita, Harghita, Toplita

Avizat ,
Director,

SĂPTĂMANA VERDE
07.04.2025-11.04.2025 / Învățământ preșcolar
ARGUMENT

Săptămâna Verde este o inițiativă esențială pentru
conștientizarea și promovare unui stil de viață sustenabil.
Aceasta încurajează reducerea poluării, economisirea resurselor
și adaptarea unor obiceiuri ecologice atât la nivel individual,
cât și la nivel colectiv. Prin activități educative și
practice, cum ar fi reciclarea, plantarea, protejarea, această
săptămână contribuie la protejarea mediului și la formarea unei
generații responsabile față de natură.
Săptămâna Verde are un impact pozitiv asupra dezvoltării
preșcolarilor, ajutându-i să devină mai conștienți de mediu,
mai responsabili și mai implicați în protejarea și aprecierea
naturii.

Scop:
Educarea și sensibilizarea preșcolarilor cu privire la
importanța mediului înconjurător, prin activități interactive
și creative

Obiective:
• Să aprecieze frumusețea naturii, a unui mediu înconjurător
optim pentru dezvoltarea a tot ce înseamnă viață;
• Să-şi dezvolte o conştiinţă ecologică teoretică necesară
transpunerii ei în practici ecologice;
• Să participe şi să coopereze activ în acţiuni practice de

îngrijire şi protejare a mediului;
• Să-şi formeze deprinderi de plantare/însămânțare şi
ocrotire a spaţiilor verzi din curtea grădiniței sau sala de
grupă;
• Să conştientizeze importanţa unui aer curat pentru o viaţă
sănătoasă;
• Să-şi exprime atitudinea pozitivă faţă de natură prin
activităţi artistico-plastice;
• Sa participe activ la acţiuni ce promovează o alimentație
sănătoasă;
• Să promoveze costume ecologige realizate din materiale
sustenabile, reciclabile sau biodegradabile.

Grupul țintă:
• DIRECT: Preșcolarii din cele 4 locații
• Educatoarele grupelor de preșcolari: Antal Angela Emilia, Bucur
Cornelia, Căliman Ileana, Hecsko-Sorlea Mihaela, Ilisan Paula,
Gingean Luminița Gabriela, Pintea Georgeta, Vîlcan Georgiana,
Dandu Ionela Veronica
• INDIRECT: Părinții copiilor, comunitatea locală;
• LOCUL DE DESFĂȘURARE: Sala de grupă, curtea grădiniței,
împrejurimi., Salina Praid

Perioada Tema activității Modalitate de desfășurare Locul
desfășurării/
Participanți Observații

LUNI
07.04.2025

MARȚI
08.04.2025

„MÂNCĂM SĂNĂTOS”

„CE FRUMOS E ÎN JURUL NOSTRU”

,,Mâncăm verde”- activitate gospodărească de realizare a unei
salate de fructe sau de legume verzi

„Să ne cunoaștem orașul/județul”-
drumeție/excursie/vizionare materialele de promovare a frumuseții
înconjurătoare
„Cele mai frumoase locuri”- realizarea unui album cu desene ale
copiilor

Sala de grupă
Preșcolarii
Educatoarele

Parcuri/împrejurimi/Centrul de informare/Praid
Preșcolarii
Educatoarele

MIERCURI
09.04.2025

„MICII GRĂDINARI”

„Sădeşte o sămânță/plantă/pom și vei avea ...” - copiii
vor curăţa mica grădină din curtea grădiniței urmând să
planteze răsaduri de flori/ un pom sau vor realiza activitate de
însămânțare în cutii de carton/pahare de plastic
(pictate/desenate de copii)
Sala de grupă
Curtea grădiniței
Preșcolarii
Educatoarele

JOI
10.04.2025
„CARNAVALUL COSTUMELOR ECOLOGICE”
„Cel mai frumos costum ecologic”- parada costumelor realizate
din materiale reciclabile prin implicarea copiilor în procesul de
realizare al acestora
„Ce și cum reciclăm”- vizionare film educativ

Sala de grupă
Curtea grădiniței
Preșcolarii
Educatoarele
Părinții

Vineri
11.04.2025
„ORICE POATE FI FRUMOS”
„Artă cu materiale din natură”- realizarea de picturi, desene,
tablouri cu materiale din natură și materiale reciclabile Sala de
grupă

Împrejurimi
Preșcolarii
Educatoarele

Empatia în educație -necesitate pedagogică modernă

Raluca-Daniela Purcaru
Scoala Gimnaziala Talpa Bascoveni, Teleorman, Talpa-Bascoveni

Empatia în educație -necesitate pedagogică modernă
Prof.înv.pr.RALUCA-DANIELA PURCARU
Școala Gimnazială Talpa,Jud.Teleorman

Realizarea unei perfecte armonizări a laturii cognitive cu cea
afectivă ,comportamentală,atitudinală și socială reprezintă
un obiectiv ce trebuie urmărit cu multă atenție de către fiecare

cadru didactic ,pentru fiecare generație de copii pe care o
pregătește.
Ciclul primar constituie pentru orice copil o perioadă
fundamentală pentru fixarea unor noțiuni care,dacă sunt
însușite în bune condițiuni,vor ușura comunicarea și
rezolvarea unor posibile probleme în următoarele trepte de
învățământ și în viitorul său ca adult.
Elevul din ciclul primar primește de la învățătorul său
flacăra vie a adaptabilității la condițiile sociale actuale
,fiind în măsură să răspundă unor viitoare întrebări despre
ce știe să facă,cum să facă și cu ce mijloace să
facă.Așadar afirmația lui Plutarh, Consideră elevul o făclie pe
care să o aprinzi ,astfel încât mai târziu să lumineze cu o
lumină proprie ,poate deveni realitate.
Un cadru didactic nu poate comenta niciodată succesele sale
profesionale făcând abstracție de rezultatele elevilor săi
,după cum nimeni nu va putea scoate în evidență succesele sau
insuccesele unor elevi fără referire la acel cadru didactic.
Învățătorul sau profesorul nu poate considera elevul ca pe un
depozit de informații ,din contră trebuie să îl trateze ca pe o
ființă înzestrată cu reacții emoționale, trăsături
individuale de personalitate și cu posibilități de dezvoltare ale
acestora .Numai cu relații bazate pe încredere ,înțelegere
profund sufletească a gândurilor elevului, a trăirilor acestuia
,se înlesnește apropierea elevului, ca persoană care are nevoie
de ajutorul învățătorului .Doar așa făclia pe care o aprinde
învățătorul ,mai târziu,își va trimite lumina proprie ,acolo
unde el devine cetățean format al societății ,iar dezideratul
devine realitate.
Nu este o noutate faptul că imaginea învățătorului va

dăinui peste ani în mintea copilului care acum este mic școlar
,și ,apoi viitor cetățean împlinit și util societății.Dar să
nu uităm că această imagine solicită din partea
învățătorului respectarea unor principii profesionale bine
verificate de-a lungul învățării școlare ,încă de la
apariția necesității de a învăța.Autocunoașterea ,sprijin în
formarea identității elevului ,crearea și dezvoltarea imaginii de
sine pozitive ,acceptarea și autoacceptarea ,conturarea și
dezvoltarea abilităților de interacțiune cu ceilalți ,rezolvarea
de probleme .luarea deciziilor în orice situație sunt principii
profesionale demne de respectat.
Trebuie adăugată la aceste cerințe și dezvoltarea propriei
individualități a școlarului pe fondul muncii colective ,unde se
îmbină activitatea în echipă ,în perechi sau pe grupe.
Abilitatea formării acestor calități nu este simplă ,așa
cum ar părea la prima vedere .Este nevoie de comunicare ,de multă
răbdare ,persuasiune,de realizare a unității
învățător-elev,de apropierea familiei copilului de școală
,atragerea acesteia de către învățător la realizarea
cooperării părinte-elev.
Învățătorul este oglinda elevului,modelul de care el are nevoie
.Comunicarea verbală nu este suficientă pentru elevi .Completată
cu cea nonverbală ,atrage și mai mult interesul și atenția lor
,pentru că e in zadar să vorbești celui care nu vrea să te
asculte,spunea Eminescu.Mimica,zâmbetul învățătorului,un gest
de încurajare fac uneori mai mult decât o mie de cuvinte.
Spiritul empatic,în profesia de învățător,trebuie să
predomine; transpunerea persoanei sale în locul elevului ,în orice
moment dificil ,apropierea de el ca de propriul copil,evitarea
ordinului,a tonului de comandă ,a amenințării sau avertismentului

,iată câteva elemente ale reușitei învățării.
De asemenea,în situații critice,el cooperează cu elevii ,nu-i
ridiculizează,nu folosește clișee,interpretează și rezolvă
problemele împreună cu ei și nu pune diagnostic.Astfel
,învățătorul creează un feedback necesar orientării
viitoarelor activități .Acesta trebuie să fie
pozitiv,concret,specific ,nu critic ,pentru a genera blocarea
comunicării ,fapt nedorit în activitatea de învățare.În
colectivul clasei în care aceste principii funcționează apar
:entuziasmul elevului de a învăța ,nerăbdarea lui de a veni la
școală,dorința de a afla noutăți din taina literelor și a
cifrelor,prin vocea învățătorului său.
Noile informații expuse de învățător și puse în legătură cu
altele deja știute capătă un spor de semnificație și
sens.Într-un astfel de context ,elevul înțelege că nicio
tehnică nu poate înlocui un învățător autentic ce se prezintă
mereu ca o persoană care învață elevii și învață alături de
ei.
Nu trebuie uitat faptul că fiecare an pentru tânărul școlar
reprezintă o treaptă cucerită în ierarhia învățării ,din
care cea mai mare contribuție trebuie să aparțină perseverenței
și răbdării cadrului didactic.După anii ciclului primar
,urmează momentul trecerii școlarului la un nou stil de însușire
a tainelor științei,având pentru fiecare materie un
profesor.Trecerea ar putea constitui pentru unii chiar un șoc ,și
în acest caz elevul se așteaptă ca relațiile profesor–elev
să aibă la bază spiritul de colaborare empatică de care a
beneficiat timp de cinci ani de la învățătorul său,iar șocul
să poată fi astfel depășit.
Realizarea dezideratelor educatorilor și elevilor este posibilă

numai prin iubire ,prin acea magie a iubirii profesiei alese de
fiecare învățător și profesor ,atașament parental față de
micii și mai marii școlari ,iar prin aceasta să demonstreze că
învățarea trebuie să fie fascinație,nu datorie ,pentru că
educația e bunul cu care rămâi toată viața ,iar Omul nu poate
ajunge om decât prin educație. (Platon)
BIBLIOGRAFIE:Miroiu Mihaela ,Blebea Gabriela,Introducere în etica
profesională, Ed. Trei,București,2000; Cerghit Ioan ,Neacșu Ioan
,Negreț Dobridor ,Pânișoară Ion Ovidiu ,Prelegeri pedagogice
,Ed. Polirom ,Iași,2001

1 Decembrie - O lecție despre identitate și tradiție

Adriana Georgescu

Importanța activităților extrașcolare la clasa pregătitoare: 1
Decembrie - O lecție despre identitate și tradiție

Activitățile extrașcolare joacă un rol esențial în dezvoltarea
armonioasă a copiilor, mai ales celor de clasă pregătitoare,
oferindu-le oportunități de a învăța prin experiență, de
a-și dezvolta creativitatea și de a lucra în echipă. În zonele
defavorizate, activitățile extrașcolare au un rol și mai
important, deoarece oferă copiilor oportunități pe care altfel nu
le-ar avea. Aceste activități le dezvoltă încrederea în sine,

îi ajută să își descopere talentele și le oferă acces la
resurse educaționale esențiale. De asemenea, prin implicarea în
activități creative și de echipă, copiii își dezvoltă
abilități sociale și învață să lucreze împreună, reducând
astfel riscul de excluziune socială. Prin intermediul acestor
experiențe, ei pot descoperi modele pozitive, ceea ce contribuie la
motivația lor de a continua școala și de a avea aspirații mai
mari pentru viitor.
Un exemplu concret, este activitatea desfășurată cu ocazia Zilei
Naționale a României, 1 Decembrie, unde elevii clasei
Pregătitoare B de la Școla Gimnazială Dr. Mioara Mincu Conțești
(Structura Bălteni) au avut ocazia să se apropie de valorile și
tradițiile românești printr-o serie de activități interactive
și educative. Am început ziua cu întâlnirea de dimineață care
are o importanță deosebită. Întâlnirea de dimineață la clasa
pregătitoare este un moment special, plin de emoție și entuziasm,
mai ales când marchează începutul unei activități
extrașcolare. “Elevi, astăzi Mărioara , îmbrăcată în
costum popular, a venit să ne povestească ce s-a întâmplat pe 1
decembrie acum ceva timp. O acultăm?”
Desfășurarea activității de 1 Decembrie
Pentru a marca această zi specială, elevii clasei pregătitoare au
fost implicați în mai multe activități concrete și practice,
care le-au oferit o experiență interactivă și captivantă.
1. Vizionarea unui material PowerPoint despre Ziua Națională –
După ce Mărioara a ajuns la noi, aceasta prin imaginile captivante
și explicații accesibile pe care le-a transmis, copiii au
descoperit informații despre evenimentele care au condus la Marea
Unire. După vizionare, au fost încurajați să pună întrebări
și să își exprime impresiile.

2. Confecționarea steagului României – Copiii au primit coli pe
care era conturat steagul. Acestia au trebuit să îl coloreze cu
culorile specifice, să-l decupeze, iar apoi să capseze un pai
pentru a avea forma de steag finalizată. Această activitate le-a
dezvoltat abilitățile motrice fine și le-a oferit o lecție
practică despre simbolurile naționale.
3. Pictură și realizarea unui poster tematic – Fiecare copil a
contribuit la realizarea unui poster colectiv. Fiecare mânuță a
fost pictată în culorile steagului, iar apoi, prin tehnica
amprentârii, ne-am semnat cu toții pe poster.

4. Dansul horei – Finalizând ziua cu Muzică și Mișcare, elevii
s-au ținut de mână și au fost învățați pașii simpli ai
horei românești. Pe lângă distracție, această activitate le-a
consolidat spiritul de echipă și ritmicitatea.
Beneficiile activităților aplicative
Astfel de activități extrașcolare nu doar că îmbogățesc
cunoștințele copiilor, dar le și dezvoltă abilități
esențiale:
• Învățare prin experimentare – Copiii au reținut mai ușor
informațiile istorice prin participarea activă.
• Dezvoltarea motricității fine – Confecționarea steagului
și pictura au ajutat la îmbunătățirea coordonării mână-ochi.
• Spirit de echipă și socializare – Dansul și realizarea
posterului au încurajat cooperarea între copii.
• Formarea unei identități culturale – Activitățile
desfășurate le-au oferit ocazia să-și exprime sentimentele
față de țară și să înțeleagă importanța tradițiilor.
Prin implicarea activă a copiilor în activități practice,

aceștia învață într-un mod natural, plăcut și interactiv.
Activitățile de 1 Decembrie au fost un exemplu concret de cum pot
fi valorificate sărbătorile naționale pentru a dezvolta
cunoștințele, abilitățile și spiritul patriotic al elevilor de
clasa pregătitoare.

Strategii de evaluare

Emilia Victoria Felciuc
Colegiu Tehnic Transport Cai Ferate "A.Saligny" Simeria, Hunedoara, Simeria

Strategii de evaluare
Profesor învățământ primar,Felciuc Emilia Victoria
Liceul Tehnologic de Transport Feroviar ”Anghel Saligny” Simeria

Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare menţionate impune
diversificarea tehnicilor şi a instrumentelor de evaluare;
- metode tradiţionale: probe orale, scrise şi practice;

- metode alternative: observarea sistematică a elevului în timpul
rezolvării sarcinii;
- investigaţia;
- autoevaluarea.
Progresul achiziţiilor în domeniul pedagogiei se realizează
întotdeauna formând de la ceea ce practica pedagogică a confirmat
ca eficient.
De aceea în evaluarea continuă, metodele tradiţionale nu
reprezintă ceva vechi, perimat. Ele rămân metodele de evaluare
cele mai des utilizate cu condiţia de a se asigura calitatea
corespunzătoare a instrumentelor şi echilibrul între probele
scrise, orale şi practice.
Probe de evaluare
Probele de evaluare a rezultatelor şcolare la matematică măsoară
performanţele atinse de fiecare elev în formarea capacităţilor
şi a competenţelor prevăzute în programă, specificate în
materie şi în descriptori de performanţă.
Învăţătorul poate evalua progresele înregistrate de elevi şi
calitatea activităţilor didactice desfăşurate de el cu elevii,
printr-o varietate de forme şi metode de evaluare: teme în clasă,
teme pentru acasă, probe orale, probe practice, probe scrise,
observarea sistematică a fiecărui elev în timpul rezolvării
sarcinii, autoevaluarea produselor activităţii, portofoliul,
proiectul etc.
Este necesar ca probele de evaluare să fie aplicate periodic pe
întreaga durată a anului şcolar şi să aibă un caracter
preponderent formativ. Introducerea aprecierii prin calificative are
drept scop să evalueze progresul înregistrat de copil în raport
cu sine însuşi, pe traseul atingerii obiectivelor prevăzute de
programă.

Calificativul măsoară nu atât cantitatea de informaţii de care
dispune copilul ci, mai ales ceea ce poate el să facă utilizând
ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte. Situaţiile din viaţa de zi
cu zi nu se rezolvă aproape niciodată prin probleme tip, iar
modele ale acestor situaţii cotidiene, copilul întâlneşte, din
păcate, numai cu totul întâmplător în şcoala de azi. Este,
aşadar, imperios necesar ca evaluarea să devină un instrument
formativ, având menirea să pună copilul în situaţii de
învăţare care să-i permită o mai bună adaptare la varietatea
de probleme din cotidian.
Nu toate obiectivele pot fi evaluate prin teste. Pentru a aprecia
gradul de înţelegere a unor concepte de către copil, sunt utile
discuţii şi activităţi. Înţelegem prin probă orice instrument
de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către
învăţător. În termeni taxonimici funcţiile formelor de
evaluare se exprimă prin următoarele verbe:
a) testele prognostice: a se informa/a informa, a prezice, a ghida,
a anticipa, a permite luarea de decizii;
b) testele diagnostice: a analiza, a emite judecăţi, a repera, a
remedia, a verifica, a ajuta;
c) testele de inventariere: a atesta, a orienta, a ghida.
Tipuri de probe - teste:
a) testele prognostice:
- de nivel;
- de aptitudini;
- standardizate;
- normative.
b) testele diagnostice:
- de progres;
- formative;

- criteriale.
c) testele de inventariere:
- normative;
- sumative;
- standardizate.
Observarea sistematică a comportamentului elevului în cursul
activităţii didactice se face prin:
- fişa de observaţii curente;
- fişa de evaluare;
- scara de clasificare;
- lista de control – verificare;
- fişa de caracterizare psihico – pedagogică;
Observarea este adeseori însoţită de aprecierea verbală asupra
activităţii, răspunsurilor elevilor.
Pentru evaluarea achiziţiilor ce vizează capacităţi superioare
precum şi a calităţilor de ordin atitudinal şi comportamental la
clasele III – IV se pot utiliza cu succes următoarele metode
alternative:
a) Investigaţia – reprezintă o posibilitate pentru elev de a
aplice în mod creator cunoştinţele şi de a explora situaţii noi
de învăţare;
- este limitată la o oră de curs.
Solicită elevul în îndeplinirea unei sarcini de lucru precise
prin care îşi poate demonstra, în practică, un întreg complex
de cunoştinţe şi de capacităţi;
- urmăreşte formarea unor tehnici de lucru în grup şi
individual, precum şi a atitudinii elevilor implicaţi în
rezolvarea sarcinii;
- promovează interrelaţiile în grup şi deprinderi de comunicare;
b) Autoevaluarea – are drept scop să-i ajute pe elevi să-şi

dezvolte capacităţile de autocunoaştere şi de evaluare;
- să compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de
obiectivele învăţării şi de standardele educaţionale;
- să-şi dezvolte un program propriu de învăţare;
- să-şi autoevalueze şi să-şi valorizeze atitudini şi
comportamente.
Criteriile şi instrumentele de evaluare sunt specifice obiectuvului
vizat, iar sarcina interpretării rezultatelor revine evaluatorului
intern sau extern.
Pentru ca această interpretare să permită stabilirea de decizii
menite să asigure progresul şcolar sau să elimine disfuncţiile
constatate, o atenţie deosebită trebuie acordată atât
calităţii instrumentelor utilizate cât şi modului de
administrare a acestora.
Proiectarea instrumentelor de evaluare trebuie să reflecte:
- eficacitatea sistemului (gradul de realizare a obiectivelor
educaţionale), pusă în evidenţă prin măsurarea
performanţelor, rezultatelor şcolare;
- eficienţa sistemului (modul de utilizare a resurselor în vederea
obţinerii rezultatelor educaţionale) exprimată prin corelarea
performanţelor cu resursele/condiţiile în care acestea au fost
dobândite.
În funcţie de scopul evaluării, respectiv diagnoză
(comparare/ameliorare) sau selecţie, tabloul elementelor necesare a
fi luate în calcul la evaluarea instrumentelor va fi completat
după cum urmează:
- în cazul diagnozei utilizată nu numai în măsurarea
performanţelor şcolare ale elevului, ci şi în generarea unui
feedback în vederea eventualelor ameliorări ale procesului
didactic, se apreciază importanţa luării în considerare a

resurselor – elev (nivel iniţial de pregătire) sau profesori
(pregătire ştiinţifico – pedagogică) – ca elemente adesea
perfectibile.
Se impune ca necesară măsurarea progresului educaţional sau
compararea rezultatelor curente cu cele anterior obţinute.
- în cazul selecţiei, este importantă conferirea de standarde
corespunzătoare obiectivului selecţiei.
Tabloul elementelor menţionate drept condiţii de realizare a
evaluării se completează cu factori de natură emoţional –
atitudinală: reacţia sau starea de spirit a cadrului didactic sau
a clasei faţă de acţiunea de evaluare sau de evaluator.
Pentru asigurarea unei evaluări corecte este necesară finalizarea
concluziilor evaluatorilor în urma repetării acţiunii de
evaluare.
Eficacitatea educaţională a testului în ansamblu s-a raportat la
componente, claritatea şi vizibilitatea redactării/formulării şi
prezentării conţinutului, a organizării componentelor, modul de
administrare a testului, etc.
În conceperea instrumentelor de evaluare, evaluatorul trebuie să
pornească de la selectarea, din programa şcolară, a obiectivelor
semnificative pentru evidenţierea progresului şcolar realizat de
elevi şi care trebuie evaluate precum şi de la indicii de calitate
pe care trebuie să-I îndeplinească un test de evaluare, astfel
încât să ofere date şi informaţii precise asupra procesului de
predare – învăţare.
Pentru a elabora probele de evaluare trebuie să ne bazăm pe
câteva criterii:
-În ce măsură va fi controlabilă îndeplinirea obiectivelor
prioritare ale activităţii de învăţare la metematică?
-În ce măsură întrebările testului se referă efectiv la

situaţii şi sarcini didactice anterioare codificate în obiective
suport necesare însă predării şi învăţării temeinice a
temei/lecţiei ce urmează?
-Întrebările verifică sporul (progresul) de competenţe
cognitive, metodologice şi acţionale ale elevului în domeniul
matematic.
-Soluţiile date la probele de control iniţial vor permite un
control obiectiv, diferenţiind progresele şi eventual lagunele
semnificative pentru colectivul de elevi.
-Permit rezultatele testului de control (verificare) o comparare
semnificativă între capacităţile asimilate de elevi?

BIBLIOGRAFIE

1. C. Teodorescu – Perioada de evaluare la matematica în
“Învățământul primar”, nr. 1-2 / 99.
2. A. Stoica – Evaluarea în învățământul primar, Editura
Humanitas, Bucureşti 1998.
3. Cerkez, Pădureanu, Singer – Evaluare, Competente și
calificative, Editura Sigma – 1999.
4. E. Sincan – Obiective și teste pentru o evaluare standard
învățământul primar”, Editura Coresi – 1994.
5. Ministerul Educaţiei Naţionale, Serviciul Naţional de evaluare
și examinare – Ghid de evaluare pentru învățământul primar,
Bucureşti – 1999.

Rolul poveștilor în educația copiilor: călătorie prin emoții și sentimente

Daniela Arsene
Scoala Gimnaziala Nr.1 Stefanestii de Jos, Ilfov, Stefanestii de Jos

Rolul poveștilor în educația copiilor: călătorie prin emoții
și sentimente
Prof. înv. primarArsene Daniela
Școala Gimnazială Nr.1 Ștefăneștii de Jos, Județul Ilfov
Motto:"Poveștile sunt un mod de a ține mâna copilului fără a-l
atinge fizic." — Haim Ginott

Poveștile reprezintă un instrument educațional de neînlocuit,

care alimentează dezvoltarea cognitivă a copiilor. Prin
intermediul narațiunilor, micuții își îmbogățesc vocabularul,
învață structuri gramaticale noi și își dezvoltă capacitatea
de a procesa informații complexe. Studiile în neuroștiință au
demonstrat că atunci când un copil ascultă o poveste, creierul
său activează simultan multiple zone responsabile pentru limbaj,
imaginație și procesare emoțională.
Poveștile stimulează gândirea critică, ajutându-i pe copii să
analizeze situații, să anticipeze consecințe și să înțeleagă
relații cauză-efect într-un context sigur și controlat. Această
gimnastică mentală este esențială pentru dezvoltarea
intelectuală armonioasă a copilului din ciclul primar.
Facilitează tranziția de la gândirea concretă la cea abstractă,
pregătind copiii pentru provocările cognitive tot mai complexe cu
care se vor confrunta în viitor. Capacitatea de a înțelege
metafore, simboluri și sensuri multiple este cultivată organic
prin expunerea regulată la povești variate și bogate în
semnificații.
Fiecare poveste ascultată sau citită reprezintă o oportunitate
pentru copii de a-și exersa abilitățile de concentrare, memorie
și atenție. Mai mult, narațiunile oferă contextul perfect pentru
învățarea experiențială, permițându-le copiilor să exploreze
concepte abstracte și să asimileze informații noi într-un mod
natural și plăcut.
Poveștile oferă copiilor un teritoriu sigur pentru explorarea și
înțelegerea unei game variate de emoții și sentimente. Prin
intermediul personajelor și situațiilor prezentate în narațiuni,
copiii pot identifica, numi și accepta propriile trăiri
emoționale, dezvoltându-și astfel inteligența emoțională de la
o vârstă fragedă.

Poveștile și povestirile prezintă personaje care trec prin
diverse stări emoționale - bucurie, tristețe, frică, mânie,
uimire - ajutând copiii să recunoască aceste emoții și în
viața reală. Prin identificarea cu personajele, ei învață că
toate emoțiile sunt naturale și acceptabile.
Narațiunile oferă un cadru protejat în care copiii pot
experimenta emoții puternice fără consecințe reale. Ei pot
simți frica alături de un personaj aflat în pericol sau furia
provocată de o nedreptate, învățând astfel să gestioneze
aceste emoții.
Prin povești se cultivă capacitatea de a înțelege perspectiva
altora, de a simți compasiune și de a dezvolta o atitudine de
grijă față de cei din jur. Această abilitate este fundamentală
pentru dezvoltarea unor relații sănătoase.
Psihologii consideră că poveștile funcționează ca un
"antrenament emoțional" pentru copii, permițându-le să
experimenteze indirect situații dificile și să învețe strategii
de coping. Atunci când un copil empatizează cu un personaj care
trece printr-o situație dificilă și găsește o soluție, el
dobândește resurse emoționale valoroase pe care le poate aplica
în propria viață când se confruntă cu provocări similare.
Tipuri de povești și impactul lor specific asupra dezvoltării
Basmele și poveștile tradiționale transmit valori culturale
importante și oferă modele care ajută copiii să înțeleagă
lumea. Ele conțin adesea personaje puternic conturate (erou,
antagonist) și urmează structuri narative previzibile care oferă
siguranță și familiaritate, cultivă curajul, perseverența și
înțelepciunea, oferind copiilor modele comportamentale pozitive.
Povești sociale și realiste abordează situații din viața de zi
cu zi și provocări cu care copiii se pot confrunta: prima zi de

școală, un conflict cu un prieten, nașterea unui frățior. Ele
oferă strategii practice pentru navigarea diverselor situații
sociale și îi ajută pe copiii să proceseze experiențe cotidiene
într-un mod constructiv.
Povești terapeutice sunt special concepute pentru a aborda probleme
specifice precum anxietatea, furia sau pierderea, aceste povești
oferă metafore vindecătoare și soluții. Ele permit copiilor să
proceseze experiențe dificile într-un cadru sigur, ele sunt
exemple excelente de narațiuni terapeutice adaptate contextului
dorit a fi vizat.
Fiecare tip de poveste joacă un rol specific în dezvoltarea
copilului. Basmele hrănesc imaginația și oferă lecții morale
profunde, poveștile sociale dezvoltă competențe sociale și
emoționale esențiale, iar poveștile terapeutice ajută la
vindecarea rănilor emoționale și oferă strategii de
reziliență. Un curriculum echilibrat de povești va include toate
aceste tipuri, asigurând o dezvoltare armonioasă a copilului.
"Nu există poate zile ale copilăriei trăite cu atâta intensitate
ca acelea pe care credem că le-am lăsat în urmă fără să le
trăim, acelea pe care le-am petrecut cu o carte preferată." —
Marcel Proust
Momentul poveștii trebuie privit ca o oportunitate de conexiune
profundă între adult și copil, nu doar ca o activitate
educațională. Atmosfera emoțională în care se desfășoară
această experiență este la fel de importantă ca și conținutul
poveștii. Un adult care citește cu entuziasm și implicare
transmite implicit mesajul că literatura este valoroasă și că
emoțiile exprimate în poveste merită atenția noastră.
Cadrele didactice pot adapta aceste strategii pentru grupuri mai
mari, utilizând tehnici precum "scaunul povestitorului", unde

copiii pot împărtăși propriile interpretări, sau organizând
mici dramatizări bazate pe scene din poveste pentru a aprofunda
înțelegerea emoțională.
Povești pentru diferite vârste și nevoi de dezvoltare
Vârstă Caracteristici de Dezvoltare Tipuri de Povești
Recomandate Exemple
6-7 ani Tranziția spre școlaritate, dezvoltarea independenței,
învățarea regulilor sociale Povești simple cu personaje clare,
narațiuni despre școală și prietenie "Școala lui Zoro"
(Victoria Pătrașcu), "Franklin merge la școală" (Paulette
Bourgeois)
8-9 ani Dezvoltarea abilităților de citire, interes pentru lumea
reală, capacitate crescută de empatie Povești cu capitole, serii
de cărți, narațiuni despre aventuri și provocări "Matilda"
(Roald Dahl), "Enciclopedia Zmeilor" (Mircea Cărtărescu)
10-11 ani Gândire mai complexă, interes pentru teme etice,
dezvoltarea identității personale Romane cu teme mai profunde,
biografii, povești cu dileme morale "Cinci săptămâni în balon"
(Jules Verne), "Minunea" (R.J. Palacio)
Alegerea poveștilor potrivite pentru vârsta și stadiul de
dezvoltare al copilului este esențială pentru a maximiza
beneficiile educaționale și emoționale. Poveștile care sunt prea
simple pot plictisi, în timp ce cele prea complexe pot frustra.
Ideal, poveștile ar trebui să se situeze în "zona proximei
dezvoltări" a copilului - oferind suficientă provocare pentru a
stimula creșterea, dar nu atât de multă încât să descurajeze.
Este important să amintim că dezvoltarea emoțională nu urmează
întotdeauna aceeași traiectorie ca dezvoltarea cognitivă. Un
copil foarte inteligent din punct de vedere academic poate avea
nevoie de povești care abordează teme emoționale de bază. De

asemenea, copiii care trec prin perioade dificile (divorțul
părinților, pierderea unei persoane dragi, schimbarea școlii) pot
beneficia de povești terapeutice specifice, indiferent de vârsta
lor cronologică.
Integrarea poveștilor în toate sferele vieții copilului creează
un mediu coerent care valorifică puterea narațiunilor pentru
dezvoltarea emoțională și cognitivă. Când părinții și
cadrele didactice colaborează, folosind povești complementare și
discutând despre lecturile copiilor, se formează o comunitate
educațională puternică în jurul literaturii.
Este important să ne amintim că poveștile nu sunt doar pentru
"ora de lectură" sau pentru "timpul de culcare". Ele pot fi
integrate organic în conversațiile zilnice, folosite pentru a
explica concepte dificile sau pentru a ajuta copiii să proceseze
experiențe complexe. O simplă frază precum "Îți amintești cum
s-a simțit personajul când...?" poate crea o punte valoroasă
între lumea poveștilor și viața reală a copilului.
Călătoria prin lumea poveștilor și a emoțiilor este una
continuă, atât pentru copii, cât și pentru adulții care îi
îndrumă. Poveștile rămân unelte educaționale inegalabile, care
conectează generații, transmit valori culturale și oferă un
limbaj comun pentru a explora complexitățile emoționale ale
existenței umane.
Bibliografie:
Bettelheim, Bruno. (1976). Psihanaliza basmelor. București: Editura
Univers.
Popescu, Diana. (2018). Dezvoltarea emoțională prin povești.
Iași: Editura Polirom.
Goleman, Daniel. (2001). Inteligența emoțională. București:
Curtea Veche.

Cuzmiuc, Elena. (2020). Povești terapeutice pentru copii. Cluj:
Editura Ascendent.
Moldovan, Victoria. (2019). Literatura pentru copii: teorie și
practică. București: Editura Didactică.

Metoda mozaicului- Exemplu de demers didactic cu aplicare la principii de numărare

Lavinia-Victoria Dumitrana
Scoala Gimnaziala Bircii, Olt, Bircii

Metodei mozaicului - Exemplu de demers didactic cu aplicare
la principii de numărare

Vom utiliza metoda mozaicului într-o lecţie mixtă şi o vom
aplica în etapele de prezentarea noului conţinut şi dirijarea
învăţării, dupa ce anterior am enunţat titlul noii lecţii si
am facut o reactualizare a cunostintelor elevilor despre multimi

prin întrebări de genul:
Ce este o mulţime? Dati exemple de multimi disjuncte, finite și
infinite.
Care sunt operațiile cu mulțimi studiate? Exemplificaţi. etc
Cum determinăm mulțimea multiplilor unui număr natural? Dar
mulțimea divizorilor aceluiași număr?
Metoda mozaicului înseamnă învăţarea prin cooperare în cadrul
unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare
membru al grupului, unui alt grup.
Etape ale mozaicului:
Se împarte clasa în grupe eterogene de 4 elevi, fiecare primind o
fişă de lucru numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi
ale unui material ce urmează a fi discutat şi înţeles de către
elevi.
Cele patru fişe de lucru sunt părţi ale lecţiei “Operaţii cu
mulțimi: intersecție, reuniune, diferenţă” și poate fi
aplicată pentru învățarea Principiilor de numărare.
Fişele au titlurile: “Principiul sumei”
“Principiul includerii și al
excluderii”
“Principiul produsului”
“Principiul lui Dirichlet”.
Am ales sa predau cele 4 principii în aceeaşi oră pentru a putea
aplica metoda mozaicului şi a-i ajuta astfel pe elevii să
înţeleagă mai bine principiile de numărare şi problemele în
care acestea sunt utilizate.
Prezentarea succintă a subiectului tratat. Explicarea sarcinilor
de lucru şi a modului de desfăşurare a activităţii.
Regruparea elevilor, în grupe de „experţi”, în funcţie de
numărul fişei primite: astfel toţi cei care au primit fişa

numărul 1 vor forma un grup, cei care au primit fişa nr. 2 vor
forma alt grup, şamd.
Astfel, un grup de „experţi” va fi format din toţi cei care au
primit în cadrul grupului iniţial de 4 fişa cu numele
“Principiul sumei”
Învăţarea prin cooperare a secţiunii revenite în cadrul
grupului. Elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât
mai bine şi hotărăsc modul cum vor transmite noţiunile colegilor
din grupul iniţial.
Elevii pot folosi desene, diagrame, exemple numerice, notaţii
matematice, etc.
Revenirea în cadrul grupului iniţial şi predarea colegilor
noţiunile dobândite în cadrul grupului de experţi. Dacă sunt
neclarităţi se întreabă expertul. Dacă neclarităţile
persistă, atunci se solicită ajutorul celorlalţi membrii ai
grupului expert pentru secţiunea respectivă.
În acest mod sunt „predate” toate cele 4 secţiuni ale lecţiei
în cadrul fiecărui grup. Fiecare elev este responsabil atât de
propria învăţare cât şi de transmiterea corectă şi completă
a înformaţiilor colegilor din grup. Este foarte important ca
profesorul să monitorizeze această activitate pentru a urmări
transmiterea corectă a noţiunilor.
Trecerea în revistă a materialului discutat prin prezentarea
orală cu toţi participanţii.
Câteva întrebări bine puse vor determina gradul de stăpânire al
achiziţiilor dobândite.
Avantaje ale utilizării metodei ciorchinelui:
-stimulează elevii să gândească liber şi deschis
-prin această metodă se fixează mai bine ideile şi se
structurează infomaţiile facilizându-se reţinerea şi

înţelegerea acestora.
Utilizarea acestor metode antrenează elevii într-o continuă
participare şi colaborare, creşte motivarea intrinsecă deoarece
li se solicită să descopere fapte, să aducă argumente pro şi
contra. Lucrul în echipă dezvoltă atitudinea de toleranţă
faţă de ceilalţi şi sunt eliminate motivele de stres, iar
emoţiile se atenuează.
Cele patru fişe de lucru vor avea următoarea structură:
Fişa nr. 1: “Principiul sumei”
Fie următorul exercițiu: Fie mulţimile: A={1,2,3} și
B={4,5,6,7}.
Aparţine elementul 1 mulţimii A? Dar lui B? Ce puteţi spune de 2
si de 3? Dar de elementul 4? Dar 7? Sunt mulțimile A și B mulțimi
disjuncte?
Reprezentaţi cu ajutorul diagramelor cele două mulţimi. Ce
observaţi? Calculați A∪B. Stabiliți o relație între
cardinalele mulțimilor A,B,A∪B.
PRINCIPIUL SUMEI
Cardinalul reuniunii a două mulţimi finite disjuncte este suma
cardinalelor celor două
mulţimi: A∩B=∅⟹|A∪B|=|A|+|B|.
Generalizare: Cardinalul reuniunii a n mulţimi finite disjuncte
două câte două este suma cardinalelor celor n mulţimi:
A_i∩A_j=∅,∀ i≠j⟹|A_1∪A_2∪…∪A_n |=|A_1 |+|A_2
|+⋯+|A_n |.

Exemplu: Triunghiul echilateral de latură 4 cm este împărţit, ca
în figura de mai jos, în triunghiuri echilaterale cu latura de
1cm, prin paralele la laturi. Câte triunghiuri echilaterale avem
acum?

Rezolvare: Aplicăm principiul sumei si avem:
Fie A= mulţime triunghiurilor cu latura de 1cm, |A|=16;
B= mulţime triunghiurilor cu latura de 2cm, |B|=7;
C= mulţime triunghiurilor cu latura de 3cm, |C|=3;
D= mulţime triunghiurilor cu latura de 4cm, |D|=1.
Atunci: |A∪B∪C∪D|=|A|+|B|+|C|+|D|=16+7+3+1=27.

Fişa nr. 2: “Principiul includerii și al excluderii”
Fie următorul exercițiu: Fie mulţimile:
Aparţine elementul 1 mulţimii A? Dar lui B? Ce puteţi spune de 2
si de 3? Dar de elementul 4? Care sunt elementele comune ale celor
două mulţimi?
Reprezentaţi cu ajutorul diagramelor cele două mulţimi. Ce
observaţi? Calculați A∪B. Stabiliți o relație între
cardinalele mulțimilor A,B,A∪B,A∩B.
PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERII
Principiul includerii şi al excluderii generalizează principiul
sumei, în sensul că dă formula de calcul a cardinalului reuniunii
a două sau mai multe mulţimi finite în cazul
general.
|A_1∪A_2 |=|A_1 |+|A_2 |-|A_1∩A_2 |;
|A_1∪A_2∪A_3 |=|A_1 |+|A_2 |+|A_3 |-(|A_1∩A_2
|+|A_1∩A_3 |+|A_2∩A_3 | )+|A_1∩A_2∩A_3 |; ș.a.m.d.
Exemplu: Câte numere naturale nenule, mai mici decât 1000, există
astfel încât să fie multipli de 2 sau de 3?
Rezolvare: Fie A={n∈N |
1≤n≤1000,n⋮2}⟹|A|=[1000/2]=500.
B={n∈N |

1≤n≤1000,n⋮3}⟹|B|=[1000/3]=333.
A∩B={n∈N |
1≤n≤1000,n⋮6}⟹|A∩B|=[1000/6]=166.
Aplicăm principiul includerii și excluderii:
|A∪B|=|A|+|B|-|A∩B|=500+333-166=667.

Fişa nr. 3: “Principiul produsului”
Fie următorul exercițiu: Fie mulţimile: A={1,2,3} și B={4,5}.
Scrieți toate perechile ordonate de forma (a,b) cu a∈A și b∈B.
Mulțimea obținută se numește produsul cartezian al mulțimilor A
și B și se notează A×B. Calculați |A×B|.
Care este cardinalul mulțimii A? Dar al mulțimii B? Ce relație
putem scrie între |A×B| și |A| și |B|.
PRINCIPIUL PRODUSULUI
Dacă un obiect A se poate alege în m moduri şi dacă după
fiecare astfel de alegere, un obiect B se poate alege în n moduri,
atunci alegerea perechii (A, B), în această ordine, poate fi
realizată în mn moduri.
Altfel spus, cardinalul produsului cartezian a n mulţimi finite
este produsul cardinalelor celor n mulţimi:
|A_1×A_2 |=|A_1 |∙|A_2 |;
|A_1×A_2×A_3×⋯×A_n |=|A_1 |∙|A_2 |∙|A_3 |∙⋯ ∙|A_n
|;
Exemplu: În câte moduri se poate alcătui meniul la o petrecere
dacă avem de ales
dintre 3 tipuri de supă, 5 feluri de friptură şi 10
deserturi? Dar dacă ţinem cont şi de
cele 6 salate diferite disponibile?
Rezolvare: Fie A,B,C,D mulțimea tipurilor de supă,

mulțimea tipurilor de friptură,
mulțimea deserturilor, respectiv, mulțimea salatelor.
Avem |A|=3,|B|=5,|C|=10,|D|=6.
Aplicăm principiul produsului:
|A_1×A_2×A_3 |=|A_1 |∙|A_2 |∙|A_3 |⟹|A_1×A_2×A_3
|=3∙5∙10=150;
|A_1×A_2×A_3×A_4 |=|A_1 |∙|A_2 |∙|A_3
|∙|A_4 |=3∙5∙10∙6=900.

Fişa nr. 4: “Principiul lui Dirichlet”
Fie următorul exercițiu: La teza de matematică cei 25 de elevi a
unei clase au luat note de la 5 la 10 inclusiv. Demonstrați prin
reducere la absurd că există cel puțin 5 elevi care au luat
acceași notă.
PRINCIPIUL DIRICHLET (PRINCIPIUL CUTIEI)
,,Dacă repartizăm n+1 obiecte în n cutii, atunci cel puțin
două obiecte vor fi în aceeași cutie”.
Forma generală a principiului Dirichet este următoarea:
,,Dacă repartizăm kn+1 obiecte în n cutii, atunci cel
puțin k+1 obiecte (k∈N) vor fi
în aceeași cutie”.
Rezolvare: Dacă prin reducere la absurd, ar fi cel mult 4 elevi
care au luat nota 5,
cel mult 4 elevi au luat nota 6, ș.a.m.d., atunci în
clasă ar fi cel mult:
4+4+4+4+4+4=24 de elevi, deci contradicție.
Folosind principiul cutiei, avem n=6 cutii (notele 5,6,
7,8,9,10) și numărul total de
obiecte este kn+1=25, deci 6k+1=25⟹k=4.

Dacă repartizăm 25 obiecte în 6 cutii, atunci cel
puțin 4+1=5 obiecte vor fi în
aceeași cutie.

În urma aplicării mozaicului se va prezenta o lista de exerciţii
pe care le vor lucra elevii la tablă.
Profesor: Dumitrana Lavinia-Victoria
Școala Gimnazială Bircii, Oraș Scornicești, Județul Olt
Profesor Matematică-Informatică
Bibliografie
1. R. GAVRILĂ, C. VOICA, „Recuperarea rămânerii în urmă la
matematică- Matematica de la eșec la performanță/ Dezvoltarea
profesională a cadrelor didactice prin activităţi de mentorat”,
Educaţia 2000, Bucureşti, 2009
2. ***, Matedidactica, “Oportunități pentru o carieră
didactică de calitate printr-un program național de formare
continuă a profesorilor de matematică din învățământul
preuniversitar” – Suport de curs- Proiect cofinanțat din Fondul
European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013

Ateliere muzicale: oportunități pentru copiii din mediul rural de a descoperi muzica

Elena Popoviciu

Într-o zonă rurală în care elevii au foarte puține opțiuni de
a-și petrece timpul liber într-un mediu educativ, dezvoltându-și
abilitățile și cunoștințele, accesul lor la activități
extracurriculare educative este extrem de limitat. Distanța
considerabilă până la un club pentru copii sau la o școală de
muzică a stat la baza inițierii unui demers cu un impact
semnificativ: Ateliere muzicale.
Muzica are darul de a îmbogăți sufletul, de a alina, inspira și

conecta copiii, jucând un rol profund în dezvoltarea armonioasă a
fiecărui elev. În primul rând, muzica este o sursă de relaxare
și de reducere a stresului. Ascultarea muzicii preferate ajută
elevii să se simtă mai bine, să își îmbunătățească starea
de spirit și să uite de problemele lor pentru o perioadă de timp.
În al doilea rând, muzica este o sursă de inspirație și
motivare. Mulți elevi găsesc în muzică un mod de a se conecta cu
emoțiile și de a-și exprima sentimentele. Muzica devine un
catalizator al creativității și al realizărilor semnificative.
Totodată, ea oferă un prilej valoros de socializare și de
consolidare a relațiilor interumane, mai ales într-un context în
care elevii petrec tot mai mult timp în mediul digital și mai
puțin în interacțiuni față în față. Participarea la
evenimente muzicale reprezintă o modalitate de a întâlni colegi
cu aceleași interese și pasiuni. Muzica are un impact puternic
asupra vieții elevilor, atât la nivel emoțional, cât și social,
jucând un rol important în îmbunătățirea bunăstării
generale a acestora.
Învățarea unui instrument muzical încă din copilărie poate
aduce multiple beneficii pe termen lung, având un impact
semnificativ asupra dezvoltării personale și educaționale a
elevilor. Printre acestea se numără:
Dezvoltarea abilităților cognitive: studiul unui instrument
muzical stimulează funcțiile cognitive superioare, contribuind la
îmbunătățirea memoriei, a atenției, a capacității de
concentrare și a aptitudinilor de rezolvare a problemelor;

Îmbunătățirea abilităților motorii: practicarea unui
instrument muzical ajută la rafinarea coordonării ochi-mână și
sprijină dezvoltarea motricității fine și grosiere, esențiale

pentru integrarea abilităților motorii în diverse activități;
Cultivarea creativității: muzica este o formă artistică ce
stimulează imaginația și gândirea creativă, oferind elevilor
posibilitatea de a explora o gamă variată de stiluri și genuri
muzicale, dezvoltându-le capacitatea de a se exprima liber și
autentic;
Consolidarea stimei de sine: învățarea unui instrument muzical
ajută elevii să capete încredere în propriile abilități,
contribuind la formarea unei imagini pozitive despre sine, cu efecte
benefice asupra stimei de sine și autoaprecierii;
Dobândirea abilităților de colaborare: participarea la ansambluri
muzicale sau orchestre încurajează dezvoltarea spiritului de
echipă, promovând abilități de comunicare, colaborare și
responsabilitate colectivă;
Reducerea stresului și echilibrarea emoțională: muzica are un
efect benefic asupra echilibrului emoțional, oferind o modalitate
eficientă de relaxare și de gestionare a stresului, favorizând un
mai bun control al emoțiilor și o stare de bine generală.
Cântatul în cor aduce, de asemenea, multiple beneficii
semnificative pentru dezvoltarea elevilor:
Îmbunătățirea abilităților muzicale: elevii învață să
recunoască și să reproducă sunetele cu precizie, să urmeze
ritmuri complexe și să cânte în armonie cu ceilalți membri ai
corului, perfecționându-și astfel abilitățile muzicale;
Dezvoltarea abilităților sociale: prin colaborarea și comunicarea
continuă în cadrul corului, elevii își cultivă empatia și
simțul apartenenței la un grup, învățând să aprecieze
diversitatea și să lucreze în echipă;
Învățarea concentrării și disciplinei: interpretarea în
ansamblu muzical impune o atenție deosebită și respectarea cu

strictețe a indicațiilor dirijorului, contribuind astfel la
dezvoltarea unei discipline riguroase și a unei concentrări
sporite.
De asemenea, cântatul în cor are un rol important în reducerea
stresului și a anxietății, având un efect benefic asupra
sănătății mintale a elevilor. Participarea la o formație
corală le oferă elevilor oportunitatea de a-și consolida stima de
sine și încrederea în propriile abilități muzicale, iar
sentimentul de a fi valorizați și apreciați pentru efortul și
talentul lor contribuie semnificativ la dezvoltarea personală și
la creșterea satisfacției de sine.
Prin intermediul acestor Ateliere muzicale, susținute cu dăruire
în mod voluntar, elevii beneficiază de o oportunitate valoroasă
de dezvoltare artistică și educațională. Scopul este de a le
oferi copiilor posibilitatea de a-și exprima creativitatea, de
a-și dezvolta abilitățile muzicale și sociale și de a se
implica activ în viața culturală a comunității. Inițiativa
susținerii Atelierelor muzicale săptămânal pe tot parcursul
anului școlar a pornit din dorința de a valorifica potențialul
artistic al elevilor, identificat în cadrul unor activități
muzicale ocazionale. Implicarea lor activă în concursuri și
spectacole a evidențiat o nevoie reală: existența unui spațiu
organizat unde aceștia să se dezvolte muzical. Faptul că în
regiune nu există alternative accesibile a subliniat importanța
acestei inițiative.
Scopul principal al atelierelor muzicale este de a sprijini
dezvoltarea abilităților muzicale și artistice ale elevilor prin
cursuri structurate de teorie muzicală, interpretare instrumentală
și canto. La Atelierele muzicale participă elevi din ciclul primar
și gimnazial, care au astfel oportunitatea de a-și descoperi și

cultiva talentul muzical, într-un cadru interactiv și prietenos.
Atelierele muzicale sunt organizate astfel încât să răspundă
diversității nevoilor educaționale ale elevilor, fiind adaptate
nivelului și potențialului fiecăruia. Acestea sunt structurate
în jurul unor activități care includ testarea ritmico-melodică,
pentru a identifica elevii cu aptitudini muzicale, cursuri de teorie
muzicală, care facilitează înțelegerea partiturilor și a
conceptelor fundamentale, precum și ateliere instrumentale și de
canto, destinate să sprijine dezvoltarea abilităților vocale și
instrumentale. Fiecare componentă a atelierelor are un caracter
formativ, iar activitățile sunt construite pentru a asigura
progresul elevilor pe termen lung, pe parcursul mai multor ani
școlari.
Activitățile muzicale desfășurate în cadrul atelierelor joacă
un rol esențial în dezvoltarea completă a elevilor. Participând
la aceste activități, aceștia își îmbunătățesc abilități
cognitive fundamentale, precum memoria, atenția și capacitatea de
concentrare. De asemenea, prin exersarea instrumentelor și a
vocalității, elevii dezvoltă coordonarea motorie și abilitatea
de a integra mișcările manuale cu percepția auditivă.
Activitățile muzicale contribuie, totodată, la întărirea stimei
de sine, oferindu-le elevilor ocazia de a înregistra progrese
vizibile. Aceste activități de integrare socială prin muzică
promovează colaborarea și comunicarea eficientă, iar prin
implicarea activă în formații corale sau instrumentale, elevii
învață să socializeze, să colaboreze și să își exprime
emoțiile într-un mod echilibrat și creativ.
Fiecare eveniment este marcat de un program artistic dedicat, la
care participă activ toți elevii înscriși la Atelierele
Muzicale, reflectând astfel implicarea lor în activitățile

educaționale desfășurate cu dăruire. Aceste manifestări
reprezintă o oportunitate deosebită de a evidenția progresele lor
artistice. Evenimentele reunesc părinții și membrii comunității
locale, devenind o sărbătoare a talentului, efortului și
realizărilor elevilor.
Implicarea activă a elevilor în viața comunității contribuie la
întărirea sentimentului de apartenență, la consolidarea
legăturilor dintre instituția de învățământ și comunitate,
validând astfel meritele acestora și apreciind contribuția lor
esențială la viața culturală locală. Aceste activități
depășesc barierele etnice, sociale sau economice, precum și
limitările fizice și psihice, facilitând formarea unor grupuri
culturale dinamice, esențiale pentru revitalizarea și progresul
continuu al comunității noastre.
Astfel, împărtășim aplauzele, emoțiile și bucuriile, trăind
împreună esența unei experiențe colective ce reflectă
adevărata semnificație a exprimării muzicale comune, într-un
context cultural autentic.

Educatia in familie

Mariana Anghel
Liceul Tehnologic nr.1 Fundulea, Calarasi, Fundulea

EDUCATIA DIN FAMILIE
Prof. Anghel Mariana,

Liceul Tehnologic Nr.1 Fundulea , județul Călărași


Sintagma des întâlnita ,,Cei șapte ani de acasă” se refera la
achizițiile psihosociale dobândite de către fiecare copil , din

momentul nașterii până la vârsta școlară. Este perioada care
formează caracterul si temperamentul fiecărui copil, două
elemente care vor defini personalitatea acestora.
În accepțiunea fiecăruia dintre noi, a avea ,,șapte ani de
acasă” înseamnă a ști să te porți civilizat, să nu
vorbești în același timp cu alte persoane, să saluți, să spui
,, mulțumesc’’, ,,te rog’’ și multe alte cuvinte care
definesc bunul simț.
Însă toate aceste maniere , aceste valori morale, depind de
anumiți factori: relația afectivă dintre copil și părinți,
nivelul de dezvoltare a copilului, principiile care stau la baza
familiei și pe care le transmite copilului.
Dragostea părinților va reprezenta piatra de temelie a
comportamentului copilului; un copil iubit de către părinți, se
simte protejat și astfel prinde încredere în forțele proprii, va
fi deschis spre a învăța ce este nou, să experimenteze lucruri
noi. Încă din primii ani îl putem învăța anumite reguli, când
trebuie să aștepte, care sunt limitele, să salute, deoarece este
perioada când el învață prin imitare. Dar, dragostea exagerata,
protejarea exagerată a copilului, îl poate rupe de realitate si,
în unele situații, acesta nu va ști cum să reacționeze, să
răspundă, deoarece așteaptă sfatul părintelui.
A-l învăța bunele maniere este însă un proces de durată, care
va prinde contur în fiecare zi, iar cele mai bune ocazii pentru a
îndruma copilul în direcția corectă sunt întâmplările curente
din spațiul familial. Un copil învață cum să se comporte la
masă, că nu trebuie să lase mizerie în spațiul de joacă din
parc, igiena zilnică, salutul, cuvintele de mulțumire.
Pentru fiecare copil, părinții săi sunt modele pentru el. De la
aceștia învață să se comporte , să gesticuleze, să vorbească

blând sau să țipe, să ridice tonul. Întotdeauna , violența
unui copil încă de grădiniță trebuie căută în familia din
care provine. Trebuie cunoscută familia, consiliată și apoi se
intervine asupra copilului. Mai târziu, în gimnaziu, elevii care
provin din familiile cu probleme, dacă sunt consiliați de
psihologul școlar sau chiar de dirigintele clasei, aceștia pot fi
remodelați, cu mult tact și cu multă dragoste.
O familie care își bazează existența pe anumite principii, care
nu trebuie să se transforme în reguli foarte dure, ci doar în
reguli care trebuie respectate pentru a fi un om respectabil, vor
transmite copilului , prin puterea exemplului aceste reguli
nescrise.
Ce trebuie să știe un copil „de acasă“ până la 6 - 7 ani,
,, un copil trebuie să aibă dezvoltate - în principal prin
educația primită „acasă“, un anumit grad de autonomie (să se
îmbrace singur, să se spele, să fie ordonat), un nivel rezonabil
de politețe, învățată din regulile impuse de familie, un limbaj
dezvoltat care să-i permită să comunice eficient, un grad de
dezvoltare emoțională care să-i dea posibilitatea de a-și
controla fricile și emoțiile și capacitatea de relaționare
socială’’ - sintetizează psihologul Adina Mesaroș
Ca dirigintă am avut mai multe generații de elevi, dar și ca
profesor de geografie, care petrece cu elevii mai mult timp în
activități extrașcolare (excursii școlare de 3-4 zile),
petrecând astfel cu aceștia toate momentele zilei , dar și în
diverse situații. Astfel , am putut să-i observ de dimineața
până seara, de la spălatul pe dinți și micul dejun, la vizite,
până în momentul culcării. Sunt elevi , pe care i-am preluat
din clasa a V-a , am reușit să-i modelez, să-i disciplinez, să-i
învăț să se comporte în societate, însă , sunt și elevi care

nu pot fi modelați, cum nu sunt în vizorul unui profesor, sunt
exact ca în familie.
În concluzie, cei șapte ani de acasă depind, incontestabil, de
familie, dar nu putem neglija și influența externă- grupul.
Grupul sau clasa căruia i se asociază elevul, va avea o mare
influență asupra elevului ( de gimnaziu), care pentru a fi
acceptat într-un grup , fie se cizelează, încearcă să învețe
bunele maniere, fie decade.
Sunt cazuri în care, un elev/ o elevă, care provenea dintr-o
familie cu foarte puține pretenții morale, a învățat să se
comporte peste așteptările mele și a ajuns un bun exemplu pentru
colegii săi.
Un copil educat, cu înalte valori morale, va avea întotdeauna
porțile deschise către succes.
Noi, profesorii, contribuim nu numai la acumularea de cunoștințe,
ci și la educația morală și sufletească!

Bibliografie:
1.Psihologia educației, Dorina Sălăvăstru, Editura Polirom

Cu elevii la pas prin comunitate: Augustinul... între meşteşuguri vechi şi noi

Angela Tokos
Scoala Gimnaziala Augustin, Brasov, Augustin

Cu elevii la pas prin comunitate: Augustinul … între
meşteşuguri vechi şi noi

România, Ardeal, judeţul Braşov. Suntem la graniţa cu judeţul
Covasna, pe malul Oltului, la intersecţia a trei culturi: română,
rromă, maghiară.
Pentru că trăim în era înaltei tehnologii, pare tot mai dificil

să descoperim şi să păstrăm tradiţiile şi moştenirea
culturală. Meşteşugurile şi arta populară reprezintă o formă
de comunicare între trecut, prezent şi viitor, readuc farmecul de
altădată şi sunt marca noastră de identitate.
Împreună cu elevii şcolii din localitate, beneficiari ai
proiectului „Augustin – abordare integrată pentru şanse egale
şi prosperitate”, am pornit în comunitate în căutarea
obiectelor meşteşugăreşti străvechi, dar şi a celor moderne,
actuale. Stând de vorbă cu doamna Radu Elena, am descoperit că
cea mai importantă îndeletnicire a augustinenilor de acum 50-60
ani era ţesutul în război. Războiul de ţesut era fabrica de
textile a ţăranului, iar iscusinţa nevestelor îi îmbrăca pe
toţi cei din casă şi umplea lăzile de zestre cu lepedee,
pleduri, ştergare, podoabe de pus la icoane, feţe de masă sau de
perne. Mai ales în zilele de sărbătoare augustinenii îşi
împodobeau interioarele cu articole textile unice. În interiorul
locuinţei ţărăneşti ţesăturile aveau rolul cel mai important,
de aceea se creau în permanenţă modele noi. Alte articole de
artizanat pe care le-am găsit în casele augustinenilor, obiecte de
dată mai recentă însă, sunt cele confecţionate din împletituri
de nuiele, foi de papură şi plante lemnoase. Domnul Claudiu
Radovici ne-a prezentat câteva dintre obiectele realizate de el: un
han, confecţionat în urmă cu aproximativ zece ani, o căsuţă
şi chiar miniatura Bisericii Sfântul Nicolae din comuna Augustin.
Acoperişurile celor trei „clădiri” sunt fabricate din conuri
de brad care au fost în prealabil curăţate, tăiate cu foarfeca
şi lipite. Pentru ridicarea „zidurilor” se curăţă papura, se
leagă, apoi se taie, se măsoară şi se lipeşte. Aşadar,
lucrarea a constat în tăiere şi lipire. Un astfel de articol de
artizanat se realizează în aproximativ opt luni. Nu este nevoie de

unelte sofisticate, ci doar de foarte multă răbdare, ne-a
mărturisit domnul Radovici. Prelucrarea lemnului este un meşteşug
cu care se mai ocupă încă Mircea Voiculescu (Mircea Lighinoaii).
Acesta excelează în confecţionarea lingurilor de lemn şi în
cioplirea şi împodobirea lemnului, astfel că esteticul se
îmbină cu utilitarul.Mult mai modern decât aceste îndeletniciri
este goblenul, o formă de manifestare artistică foarte
îndrăgită în comuna noastră. Un etnolog definea această artă
numind-o „pictura cu acul”. Deşi nu se încadrează în
specificul artei populare tradiţionale româneşti, augustinenii
(sunt şi bărbaţi pasionaţi de goblen) care practică acest
meşteşug au transformat această preocupare în artă. Reprezintă
o alternativă modernă de petrecere a timpului liber, care
încântă deopotrivă ochiul şi inima celor care vizionează
astfel de lucrări.

Predarea textului narativ la clasa a VI-a prin metoda cubului: între descoperire și reflecție

Alexandru Adrian Diac
Scoala Gimnaziala Albesti, Mures, Albesti

Predarea textului narativ la clasa a VI-a prin metoda cubului:
între descoperire și reflecție

În cadrul procesului de predare-învățare la gimnaziu, textul
narativ ocupă un loc important în dezvoltarea competențelor de

receptare a mesajului scris, de analiză a personajelor și a
acțiunii, dar și de exprimare a ideilor și opiniilor proprii.
Clasa a VI-a este un moment prielnic pentru a consolida aceste
abilități, într-un mod cât mai atractiv și interactiv. Unul
dintre demersurile didactice care răspunde acestor nevoi este
utilizarea metodei cubului, o strategie activă care stimulează
gândirea divergentă, cooperarea și învățarea prin descoperire.
Predarea textului narativ nu înseamnă doar parcurgerea unui
conținut literar, ci mai ales deschiderea unor porți către lumi
imaginare, către valori, modele și dileme. Într-o lume a
tehnologiei și a vitezei, copiii au nevoie să fie provocați să
gândească, să se pună în locul personajelor, să compare și
să analizeze, dar mai ales să simtă că ceea ce învață are
relevanță pentru viața lor. În acest context, metoda cubului se
dovedește a fi un instrument didactic extrem de valoros.
Metoda cubului a fost propusă de educatorii anglo-saxoni ca o
modalitate de abordare a unui subiect din mai multe perspective.
Fiecare față a cubului reprezintă o sarcină cognitivă
diferită. În cazul predării unui text narativ, aceste perspective
pot fi adaptate astfel:
1. Descrie – Ce se întâmplă în text? Cine sunt personajele?
Unde și când are loc acțiunea?
2. Compară – Cum se aseamănă sau cum se deosebește acest text
de alte povești citite anterior?
3. Asociază – Ce temă centrală regăsim în poveste? Cu ce alte
experiențe personale sau literare o putem conecta?
4. Analizează – Cum este construit personajul principal? Ce
relații dezvoltă cu celelalte personaje?
5. Aplică – Ce ai face tu în locul personajului? Cum ai
reacționa într-o situație similară?

6. Argumentează – Ți-a plăcut textul? De ce? Cum ai susține
punctul tău de vedere în fața colegilor?
Această succesiune de sarcini permite elevului să parcurgă un
traseu cognitiv complex: de la înțelegerea literală a textului,
până la interpretarea, evaluarea și exprimarea opiniei personale.
În aplicarea metodei la clasă, să ne imaginăm o oră de limba
română în care elevii din clasa a VI-a lucrează cu un fragment
din nuvela „Fefeleaga” de Octavian Goga. După o lectură
expresivă și o discuție introductivă ghidată de profesor, clasa
este împărțită în șase grupuri, fiecărui grup fiindu-i
atribuită o față a cubului. Elevii primesc sarcina de a analiza
textul din perspectiva indicată, lucrând în echipă pentru a
formula răspunsuri clare și susținute de exemple din text.
Atmosfera clasei se animă: un grup identifică trăsăturile
personajului principal și discută despre suferință și
demnitate, alt grup face comparații între Fefeleaga și alte
personaje feminine din literatură sau chiar din viața reală.
Elevii sunt implicați, curioși, motivați de faptul că li se cere
opinia, că sunt ascultați și că pot veni cu interpretări
proprii.
După finalizarea activității pe grupuri, fiecare echipă își
prezintă concluziile în fața clasei. Profesorul notează ideile
principale pe tablă, valorifică toate intervențiile și
încurajează discuțiile. În final, elevii sunt invitați să
scrie un scurt paragraf în care să reflecteze asupra personajului,
scenei preferate sau temei centrale a textului.
Această abordare are darul de a transforma ora de literatură
într-un spațiu viu, dialogic, în care textul literar nu mai este
o piesă statică, ci un prilej de reflecție, empatie și
învățare colaborativă.

Metoda cubului nu este doar un joc didactic, ci o strategie bine
fundamentată pedagogic, care antrenează toate cele trei dimensiuni
ale învățării: cognitivă, afectivă și socială. Elevii își
dezvoltă competențele de lectură și interpretare, dar în
același timp învață să coopereze, să respecte opiniile
celorlalți și să-și argumenteze propriile idei.
Mai mult, metoda cubului oferă oportunitatea de a personaliza
învățarea, de a da voce fiecărui elev, indiferent de nivelul
său de performanță. Unii vor excela în analiză, alții în
exprimarea opiniei sau în realizarea de comparații. În acest fel,
fiecare copil se simte valorizat și implicat în procesul
educațional.
Predarea textului narativ la clasa a VI-a poate deveni un proces
captivant și semnificativ atunci când este susținută de metode
interactive, precum metoda cubului. Aceasta le oferă elevilor
posibilitatea de a pătrunde în universul textului cu ochelari
multipli, de a construi sensuri, de a-și exprima emoțiile și
gândurile. În mâinile unui profesor empatic și creativ, cubul
devine nu doar un instrument didactic, ci o poartă către o
învățare profundă, autentică și durabilă.
________________________________________
Bibliografie
• Bocoș, M. (2002). Instruirea interactivă. Repere pentru
reflecție și acțiune. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară
Clujeană.
• Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ. București:
Editura Didactică și Pedagogică.
• Chiș, V. (2005). Instruirea eficientă. Cluj-Napoca: Editura
Casa Cărții de Știință.
• Ionescu, M. (2001). Modele de instruire. Iași: Polirom.

• Programa școlară pentru Limba și literatura română, clasa a
VI-a, Ministerul Educației (2017).

Aplicațiile chatbot în procesul predare-învățare-evaluare

ioana panfil
Scoala Gimnaziala Nr.172 "Sf.Andrei", Bucuresti, Bucuresti

„Inteligența artificială nu este doar un instrument pentru
automatizarea sarcinilor; este un partener în reinventarea modului
în care predăm, învățăm și susținem elevii.” – Huang et
al. (2020)

Tehnologiile digitale transformă profund educația, iar
chatbot-urile – programe automate capabile să simuleze

conversația umană – devin instrumente tot mai folosite în
procesul instructiv-educativ. Acestea pot oferi asistență
personalizată elevilor, pot susține predarea interactivă și pot
contribui la crearea unui mediu de învățare mai eficient și mai
atractiv. În acest articol voi explora beneficiile utilizării
chatbot-urilor în educație, voi oferi exemple concrete de bune
practici pentru profesori și vom propune resurse relevante pentru a
inspira și alte cadre didactice.
Chatbot-urile sunt programe bazate pe inteligență artificială
care pot purta conversații cu utilizatorii prin text sau voce. În
educație, aceste instrumente pot fi integrate în platforme de
e-learning, aplicații mobile, website-uri sau rețele sociale
pentru a răspunde întrebărilor elevilor, a oferi feedback instant
și a susține procesul de învățare.
Exista diverse beneficia ale utilizării chatbot-urilor în
educație, cum ar fi:
• Învățare personalizată: Chatbot-urile pot adapta
răspunsurile în funcție de nivelul și ritmul de învățare al
fiecărui elev.
• Accesibilitate 24/7: Elevii pot primi ajutor în afara orelor de
curs, în ritmul propriu.
• Feedback instant: Chatbot-urile pot corecta exerciții sau teste
și pot oferi explicații suplimentare.
• Reducerea sarcinilor administrative: Profesorii pot folosi
chatbot-uri pentru a răspunde la întrebări frecvente legate de
teme, orar, examene etc.
• Dezvoltarea competențelor digitale: Utilizarea acestor
instrumente stimulează alfabetizarea digitală a elevilor.
Mai jos sunt sunt câteva exemple de bune practici pe care le pot
profesorii aplica la clasă:

1.Chatbot pentru recapitulare- Profesorii pot crea chatbot-uri care
pun întrebări de tip quiz, pentru recapitularea lecțiilor. De
exemplu, un chatbot creat în Google Dialogflow sau Microsoft Power
Virtual Agents poate testa cunoștințele despre un subiect din
istorie sau științe.
2.Chatbot ca asistent educational- În cadrul unui curs de limba
engleză, un chatbot poate fi programat să simuleze dialoguri în
limba țintă, ajutând elevii să își exerseze vocabularul și
gramatica.
3.Chatbot pentru orientare și suport emotional- Unele școli au
implementat chatbot-uri care oferă elevilor informații despre
gestionarea stresului, tehnici de învățare eficientă sau chiar
sfaturi de orientare în carieră (ex. chatbot-ul "Woebot").
4.Integrarea în platforme LMS- Profesorii pot integra chatbot-uri
în Google Classroom sau Moodle pentru a răspunde automat la
întrebări frecvente sau pentru a oferi linkuri către resurse
suplimentare.
Există și câteva provocări de care trebuie să ținem seama
atunci când dorim să folosim chatboturile în educațiecum ar fi:
lipsa empatiei umane: chatbot-urile nu pot înlocui sprijinul
emoțional oferit de un professor, necesită timp și competențe
pentru configurare și crearea unui chatbot educațional eficient
implică planificare și cunoștințe tehnice. precum și posibile
erori în răspunsuri:calitatea conversației depinde de cât de
bine este programat chatbot-ul.

Exemplu de bună practică: “Chatbotul de conversație – English
Buddy”
Obiectiv didactic:
Dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă în

limba engleză prin simularea de dialoguri și exersarea
vocabularului de zi cu zi.
Nivel:
Clasa a VII-a (nivel A2-B1)
Descrierea activității:
Profesorul creează un chatbot numit English Buddy folosind o
platformă gratuită precum Dialogflow sau Chatfuel, pe care elevii
îl pot accesa de pe telefon, tabletă sau computer.
Chatbot-ul este configurat să poarte conversații simple pe teme
din programa școlară, cum ar fi:
• Prezentarea personală („Introduce yourself”)
• Familia și prietenii („Talk about your family”)
• Timpul liber și hobby-urile („What do you do in your free
time?”)
• La magazin / restaurant („Ordering food”)
Fiecare răspuns primit de la elev este evaluat automat (folosind
răspunsuri prestabilite sau cuvinte-cheie), iar chatbot-ul oferă
feedback imediat, corectând greșelile frecvente sau oferind
sugestii de exprimare mai naturală.
Etapele activității:
1. Introducerea în clasă: Profesorul explică modul de utilizare
al chatbot-ului și stabilește obiectivele lecției.
2. Utilizarea individuală: Elevii interacționează cu chatbot-ul
timp de 10-15 minute, pe un dialog prestabilit.
3. Reflectare și corectare: După sesiune, profesorul selectează
câteva exemple din conversațiile elevilor (anonimizate) și le
discută în clasă pentru clarificări gramaticale și lexicale.
4. Temă pentru acasă: Elevii primesc un mini-proiect în care
trebuie să creeze un dialog propriu pe o temă similară, inspirat
din conversația cu chatbot-ul.

Rezultate observate:
• Creșterea încrederii elevilor în exprimarea orală.
• Îmbunătățirea vocabularului de uz comun.
• Mai mult entuziasm pentru exersarea limbii engleze în afara
clasei.
• Posibilitatea pentru profesori de a monitoriza progresul
elevilor prin rapoartele generate de chatbot.
Recomandări tehnice:
• Platforme ușor de folosit: Dialogflow, Chatfuel, Tidio,
SnatchBot.
• Se poate integra și cu aplicații ca Telegram sau Messenger
pentru acces mai facil.

Chatbot-urile pot deveni aliați valoroși ai profesorilor în
procesul educațional, contribuind la o învățare mai flexibilă,
interactivă și personalizată. Cu toate acestea, succesul lor
depinde de modul în care sunt integrați în strategia didactică,
de competențele digitale ale cadrelor didactice și de sprijinul
instituțional oferit. Printr-o implementare atentă și creativă,
chatbot-urile pot sprijini dezvoltarea unei educații adaptate
cerințelor secolului XXI.

Bibliografie și resurse

1. Holmes, W., Bialik, M., & Fadel, C. (2019). Artificial
Intelligence in Education: Promises and Implications for Teaching
and Learning. Boston: Center for Curriculum Redesign.
2. Winkler, R., & Söllner, M. (2018). Unleashing the Potential of
Chatbots in Education: A State-Of-The-Art Analysis. Academy of

Management Proceedings, 2018(1).
3. Sharma, K., et al. (2020). Conversational agents in education: A
systematic review. arXiv preprint arXiv:2005.05988.
4. Microsoft Learn – https://learn.microsoft.com – Ghiduri
despre crearea chatbot-urilor educaționale cu Power Virtual Agents.
5. Dialogflow by Google – https://dialogflow.cloud.google.com

Educația muzicală – ce este și cum o integrăm în activitățile extracurriculare?

Gheorghe Alin Negrea
Clubul Copiilor Toplita, Harghita, Toplita

Educația muzicală – ce este și cum o integrăm în
activitățile extracurriculare?
Educația este arta universală de a învăța pe toți totul.
J. A. Comenius

Educația muzicală reprezintă mai mult decât o activitate
artistică: este un proces profund de dezvoltare a sensibilității,

creativității și gândirii abstracte. Termenul „educație”
derivă din latinescul educare – „a hrăni, a crește” – și
educere – „a conduce, a scoate la lumină”. Astfel, educația
este un demers activ de formare, iar componenta muzicală adaugă
valențe cognitive, estetice și emoționale acestui proces.
Muzica este un mijloc universal prin care societatea poate transmite
valori, modele de comportament și tradiții culturale. În acest
context, educația muzicală devine o punte între individ și
patrimoniul spiritual al umanității, cultivând gustul pentru
frumos, armonie și cooperare.
„Educația muzicală pornește de la cântec pentru a ajunge la
marea muzică, pas cu pas, de la cunoașterea concretă până la
aprofundarea semnificațiilor superioare ale acesteia. Cântecul
este factorul de bază al educației muzicale în școală considera
Aurel Ivășcanu definindu-l ca fiind un tot unitar care rezultă
din îmbinarea sunetelor muzicale cu cuvântul (1973).”
În învățământul formal, orele de muzică sunt limitate ca
durată și conținut practic. De aceea, activitățile
extracurriculare (cercuri muzicale, coruri, ansambluri, ateliere
creative) devin esențiale pentru aprofundarea relației copilului
cu muzica. Aici, procesul de învățare este susținut de
motivația personală, participarea activă și libertatea de
expresie artistică. Astfel de activități favorizează nu doar
dezvoltarea talentului, ci și formarea unor abilități esențiale
precum spiritul de echipă, autodisciplina, perseverența și
empatia.
Muzica influențează direct emoțiile și stimulează ambele
emisfere cerebrale: emisfera stângă (ritm, logică, limbaj) și
emisfera dreaptă (melodie, intuiție, imaginație). Prin urmare,
activitățile muzicale contribuie la o dezvoltare echilibrată a

copilului. Participarea la coruri, ateliere instrumentale sau
festivaluri dezvoltă atenția, coordonarea, încrederea în sine
și simțul responsabilității. În plus, cântatul în grup
încurajează colaborarea, respectul și exprimarea emoțională
într-un cadru constructiv.
Copiii pot fi implicați în:
• cursuri de chitară, pian, percuție;
• ateliere interdisciplinare: „muzica și mișcarea”,
„muzica și teatrul”;
• compoziție muzicală și improvizație;
• participări la concursuri și festivaluri tematice.
Aceste activități nu doar dezvoltă competențe artistice, ci și
capacitatea de a gestiona emoții, de a respecta reguli și de a
învăța din experiențele altora.
Un cadru didactic sau coordonator inspirat este cheia unei educații
muzicale reușite. Alegerea repertoriului, adaptarea metodologiei la
vârsta și nivelul elevilor, crearea unui mediu sigur pentru
exprimare – toate acestea sunt responsabilități ale unui
educator care formează nu doar artiști, ci oameni. Educatorul
trebuie să stimuleze curiozitatea muzicală, fără presiune, și
să transforme actul de învățare într-o experiență plăcută
și semnificativă.
Scopul esențial al educației muzicale este formarea deprinderii de
a practica muzica într-un mod conștient, activ și cu sens. De la
cântecele simple din primii ani de școală până la înțelegerea
structurii și expresivității muzicii clasice, parcursul
educațional se bazează pe acumularea treptată de cunoștințe,
experiențe și trăiri estetice. După cum sublinia Aurel
Ivășcanu: „Educația muzicală pornește de la cântec pentru a
ajunge la marea muzică.”

Educația muzicală nu înseamnă doar învățarea unor noțiuni
teoretice sau memorarea unui repertoriu. Ea își propune, prin
intermediul acestor instrumente, să trezească interesul copiilor
pentru muzică și să le cultive simțul estetic. Intervențiile
practice, în special cele instrumentale, joacă un rol central. În
cadrul orelor și atelierelor muzicale, instrumentele de percuție
sunt frecvent utilizate, datorită tehnicii accesibile și
potențialului ludic pe care îl oferă.
Pentru copii, aceste instrumente nu sunt doar mijloace de producere
a sunetului, ci devin jucării muzicale, prin care ei percep
fenomenul sonor ca pe o experiență interactivă. Ei nu mai sunt
doar spectatori, ci devin interpreți, iar uneori chiar mici
compozitori, exprimându-se creativ și autentic.
Această trecere de la concret la abstract, de la joc la învățare
profundă, reflectă misiunea fundamentală a educației muzicale:
formarea unui individ echilibrat, sensibil, creativ și deschis
către cunoaștere continuă.
Educația muzicală este mai mult decât o componentă opțională a
formării copiilor – este o cale prin care aceștia își pot
descoperi identitatea, își pot exprima emoțiile și pot construi
relații armonioase cu cei din jur. Prin integrarea muzicii în
activitățile extracurriculare, le oferim tinerilor șansa de a
experimenta bucuria creației, de a învăța într-un mod activ și
de a-și dezvolta inteligența emoțională, alături de abilități
cognitive și sociale valoroase. Muzica devine astfel un liant
între educație și viață, între suflet și rațiune, între
individ și comunitate.
O educație muzicală bine gândită, susținută de cadre didactice
inspirate și de activități variate, contribuie la dezvoltarea
unui copil echilibrat, curios și deschis către frumos. Într-o

lume tot mai grăbită și tehnologizată, muzica oferă un spațiu
de liniște, reflecție și conexiune autentică. De aceea, este
esențial ca muzica să fie valorizată în toate formele ei – de
la cântecul simplu la compozițiile elaborate – ca parte
integrantă a unei educații pentru viață.

Bibliografie
1. Ivășcanu, Aurel. Educația muzicală a copiilor și
tineretului. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1973.
2. Bălan, Liana. Muzica și educația estetică. Iași: Editura
Spiru Haret, 2005.
3. Gagiu, Maria. Educația muzicală – între tradiție și
inovație. București: Editura Muzicală, 2010.
4. Dobre, Raluca. Didactica educației muzicale în
învățământul primar. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară
Clujeană, 2017.
5. Consiliul Național al Cercetării Științifice – www.cncs.ro
6. International Society for Music Education (ISME) – www.isme.org

NEGREA GHEORGHE ALIN
profesor Muzică vocal-instrumentală
Palatul Copiilor Miercurea Ciuc
Filiala Clubul Copiilor Toplița

Educatie tehnologica, educatie de calitate

Elena Potîrniche
Colegiul National Pedagogic "Spiru Haret", Buzau, Buzau, Buzau

Grupul țintă pentru acest proiect este format din mai multe
categorii de persoane implicate în sau influențate de scăderea
participării elevilor din învățământul urban liceal, în
special în liceele tehnice din municipiul București. Aceste
categorii includ:

1. Elevii din clasele a IX-a și a X-a din cele 44 de licee tehnice:
- Acești elevi sunt direct afectați de problema scăderii

participării. Proiectul ar trebui să ofere soluții care să îi
sprijine și să îi motiveze să își continue studiile și să se
implice activ în procesul educațional.

2. Cadrele didactice și personalul școlar din cele 44 de licee
tehnice:
- Aceștia sunt factori cheie în influențarea participării și
succesului elevilor. Proiectul ar putea să ofere resurse și
programe de sprijin pentru cadrele didactice și personalul școlar
pentru a îmbunătăți mediul educațional și a identifica
potențiale probleme ale elevilor.
Prin abordarea unui grup divers de persoane, proiectul poate să
aducă schimbări semnificative, implicând multiple perspective și
resurse pentru a aborda problema participării scăzute în
învățământul tehnologic liceal din București.
Proiectul propus abordează o serie de provocări semnificative în
sistemul educațional românesc și propune soluții inovatoare cu
scopul de a îmbunătăți calitatea învățământului, de a
reduce abandonul școlar și de a schimba percepția negativă
asociată liceelor tehnice. Principalele soluții propuse sunt:
1. Personalizarea educației:
- Implementarea unui curriculum flexibil și personalizat, adaptat
nevoilor individuale ale elevilor, astfel încât să stimuleze
interesul și implicarea în procesul educațional. Aceasta ar putea
include introducerea de programe opționale și activități
extracurriculare relevante pentru fiecare elev în parte.
2. Mentorat și consiliere individualizată:
- Crearea unui sistem de mentorat și consiliere individualizată
pentru elevii cu risc crescut de abandon școlar, cu accent pe
identificarea și soluționarea problemelor specifice ale fiecărui

elev. Acest model inovator se bazează pe o abordare holistică și
personalizată a nevoilor elevilor.

3. Parteneriate cu sectorul privat și organizații
non-guvernamentale:
- Dezvoltarea parteneriatelor strategice cu companii din sectorul
privat și organizații non-guvernamentale pentru a oferi resurse
financiare, expertiză și oportunități de practică pentru elevi.
Aceasta nu doar consolidează resursele disponibile, ci și
facilitează o tranziție mai eficientă de la școală la piața
muncii.

4. Campanii de sensibilizare și promovare a diversității de
carieră:
- Lansarea unor campanii educaționale menite să combată
stereotipurile și să promoveze diversitatea de cariere disponibile
în cadrul liceelor tehnice. Acest aspect inovator vizează
schimbarea percepției negative și atragerea elevilor către
domenii precum electrica, construcțiile și reparațiile.

Aceste soluții inovatoare se bazează pe adaptabilitate,
personalizare și colaborare, oferind o abordare holistică și
sustenabilă pentru îmbunătățirea sistemului educațional și a
perspectivei educaționale a elevilor. Implementarea acestor
strategii ar putea contribui la transformarea educației într-un
proces mai eficient și mai orientat spre nevoile individuale ale
elevilor.

Caracterul inovator al acestui proiect constă în focalizarea
asupra instituțiilor de învățământ din Municipiul București,

cu o atenție specială acordată liceelor tehnice, având drept
grup țintă elevii implicați în procesul educațional specific
domeniului tehnologic.
Activităţi de informare şi consiliere pentru creşterea
participării în învăţământul profesional Centrul Național de
Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT)
acordă, în mod constant, importanță deosebită acțiunilor de
informare şi de promovare a învățământului profesional și
tehnic (IPT), adresate tuturor factorilor interesați, în rândul
cărora elevii de gimnaziu reprezintă o categorie extrem de
importantă. Principalele măsuri de promovare a învăţământului
profesional și tehnic derulate la nivelul unităţilor de
învăţământ, la nivel judeţean şi naţional, au fost:
Săptămâna meseriilor, acţiune derulată la nivelul tuturor
unităţilor care au avut ofertă educaţională pentru
învăţământul profesional în anul şcolar 2022-2023;
Activităţi de orientare şi consiliere a elevilor de clasa a
VIII-a, derulate la nivelul tuturor unităţilor de învăţământ
care în anul şcolar 2021-2022 au şcolarizat elevi în clasa a
VIII-a ; Târgul ofertelor educaţionale, acţiune derulată la
nivelul tuturor judeţelor şi a municipiului Bucureşti, cu
implicarea operatorilor economici parteneri ai unităţilor de
învăţământ, pentru prezentarea ofertei educaţionale ;
Promovarea exemplelor de bună practică în ceea ce privește
funcționarea și dezvoltarea parteneriatelor dintre unitățile de
învățământ, operatorii economici și comunitatea locală, în
învăţământul profesional şi tehnic, prin elaborarea şi
publicarea de către CNDIPT a broşurii Vocație și pasiune în
învățământul profesional și tehnic.

Asigurarea unei educații incluzive și de calitate pentru toți
copiii
Crearea și promovarea de practici incluzive, centrate pe elev și
asigurarea resurselor materiale aferente unei educații incluzive,
echitabile și de calitate;
Sprijinirea unităților de învățământ cu risc ridicat de
abandon școlar prin acordarea lotului 2 de granturi prin Programul
Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS), finanțat
prin PNRR;
Reducerea ratei de părăsire a sistemului de învățământ
(indiferent de nivelul de educație la care preșcolarul/elevul
abandonează studiile), revizuirea unor programe sociale și
extinderea programului Masa caldă;
Îmbunătățirea și promovarea programelor de susținere a
reintegrării școlare a
persoanelor care au abandonat școala, indiferent de momentul
abandonului;
Concluzii:
- Cea mai mare rată de abandon școlar se regăsește în
învățământul special. Unul din principalele motive este lipsa
de oportunitate de a continua studiile după liceu.
- Conform informațiilor analizate se poate observa faptul că
tendința elevilor de a nu se mai implica activ în procesul de
învățare, de a absenta în primii ani de liceu și de abandon
școlar este în continuă creștere în ultimii ani. Acest lucru se
poate observa în special în învățământul tehnologic, acolo
unde aceste procente sunt mult mai ridicate decât în cazul
celorlalte filiere de învățare.
- Din cauza faptului că reputația liceelor tehnice nu este una
pozitivă și că rezultatele promovării examenului de Bacalaureat

susține această perspectivă, ne putem aștepta la o reducere
semnificativă a posibilităților de învățare în această
filieră. Pentru evitarea acestui fapt trebuie acționat cu
promptitudine, pe mai multe nivele (promovarea învățământului
tehnologic, încurajarea și motivarea elevilor pentru participarea
la ore, reducerea abandonului școlar, crearea de posibilități de
angajare).
- Procentele afișate în tabele în legătură cu bacalaureatul se
raportează doar la populația înscrisă în examenul de
bacalaureat (67% din populația eligibilă).

Methods of Evaluation for English as a Foreign Language

Alina Ileana Traian
Colegiul Tehnic Costin D. Neniţescu Pitesti, Arges, Pitesti

Evaluating English as a Foreign Language (EFL) proficiency is a
crucial aspect of language learning, ensuring that students acquire
the necessary skills for communication, academic success, and
professional advancement. Evaluation methods serve multiple
purposes, including diagnosing learners’ strengths and weaknesses,
monitoring progress, and certifying language competence. Effective
evaluation methods should be reliable, valid, practical, and
adaptable to various learning contexts. This essay explores the
different methods of evaluating EFL learners, including formative

and summative assessment, standardized tests, self-assessment, peer
assessment, and alternative assessment techniques.
Formative assessment refers to continuous evaluation methods aimed
at providing feedback for learners to improve their language skills.
It is typically informal and low-stakes, emphasizing learning rather
than grading. Examples of formative assessment in EFL include:
1. Classroom Observation – Teachers assess students’
participation, engagement, and use of language in classroom
discussions and activities. This method allows educators to identify
difficulties in real-time and provide immediate feedback.
2. Quizzes and Short Tests – Frequent quizzes help monitor
students’ understanding of grammar, vocabulary, and reading
comprehension. These assessments encourage regular study habits and
reinforce learning.
3. Oral Presentations and Discussions – Speaking activities, such
as debates, interviews, and presentations, enable teachers to
evaluate fluency, pronunciation, and coherence in spoken English.
4. Writing Assignments – Essays, reports, and reflective journals
provide insight into students’ writing proficiency, grammar, and
coherence in expressing ideas.
5. Peer and Teacher Feedback – Feedback from teachers and peers
fosters self-reflection and helps learners improve their performance
based on constructive criticism.
Formative assessment benefits EFL learners by creating an
interactive and supportive learning environment where students are
encouraged to take risks and experiment with language use.
Summative assessment evaluates students’ overall language
proficiency at the end of a course or learning period. It typically
includes high-stakes assessments such as final exams and
standardized tests. Common summative assessment tools in EFL

include:
1. Final Exams – Comprehensive assessments covering all language
skills (listening, speaking, reading, and writing) ensure that
learners have achieved the desired learning outcomes.
2. Standardized Tests – Internationally recognized exams, such as
the TOEFL (Test of English as a Foreign Language), IELTS
(International English Language Testing System), and Cambridge
English exams, measure students’ language ability and are often
required for academic or professional purposes.
3. Portfolios – A collection of students’ written and spoken
work over a period of time allows for a holistic evaluation of their
progress and achievements.
4. Projects and Research Papers – In-depth assignments encourage
students to apply their language skills in meaningful and complex
tasks, assessing both content knowledge and language ability.
Summative assessment provides an overall measure of proficiency and
is essential for certification and progression to higher levels of
education or employment opportunities.
Standardized tests are widely used to assess EFL proficiency across
diverse learner populations. These tests have set formats and
scoring criteria to ensure consistency and reliability. Key
standardized tests include:
1. TOEFL – Focuses on academic English and assesses reading,
listening, speaking, and writing skills.
2. IELTS – Measures English proficiency for academic and general
purposes, with separate tests for listening, reading, writing, and
speaking.
3. Cambridge English Exams – Includes multiple levels such as PET,
FCE, CAE, and CPE, catering to different levels of proficiency.
4. TOEIC (Test of English for International Communication) –

Evaluates English language skills in a professional and business
context.
While standardized tests offer objective and comparable data, they
may not fully capture a learner’s communicative competence, making
it necessary to complement them with other assessment methods.
Self-assessment empowers learners to take responsibility for their
own learning by evaluating their strengths and weaknesses. Common
self-assessment tools include:
1. Language Checklists and Can-Do Statements – Frameworks such as
the Common European Framework of Reference for Languages (CEFR) help
students assess their own proficiency levels.
2. Reflective Journals – Writing about learning experiences helps
students identify progress and areas needing improvement.
3. Self-Scoring Tests and Online Platforms – Digital resources
allow learners to test their knowledge and receive immediate
feedback.
Self-assessment promotes autonomy and encourages learners to set
personal language-learning goals, leading to increased motivation
and engagement.
Peer assessment involves students evaluating each other’s work
based on set criteria. This method encourages collaborative learning
and critical thinking. Examples include:
1. Peer Reviews of Essays and Presentations – Students give
constructive feedback on each other’s writing or speaking tasks.
2. Group Projects with Evaluation Criteria – Teams assess
contributions of individual members, ensuring active participation.
3. Language Partner Activities – Paired conversations where
students evaluate pronunciation, fluency, and accuracy.
Peer assessment fosters a sense of responsibility and enhances
students’ ability to critically analyse language use, contributing

to their overall development.
Beyond traditional methods, alternative assessment approaches
provide creative ways to evaluate language skills. These include:
1. Portfolios – A compilation of students’ work over time,
showcasing improvement in different language areas.
2. Project-Based Learning – Assignments that integrate real-world
scenarios, such as writing business proposals or creating multimedia
presentations.
3. Performance-Based Assessment – Role-plays, simulations, and
storytelling activities that assess practical communication skills.
4. Gamification and Digital Tools – Online platforms, apps, and
games that provide interactive and engaging assessments.
Alternative assessment methods accommodate different learning styles
and provide a more comprehensive evaluation of learners’
abilities.
Effective evaluation of English as a Foreign Language requires a
combination of methods that address different aspects of language
learning. Formative assessment supports continuous improvement,
while summative assessment provides certification and benchmarks
proficiency. Standardized tests ensure objectivity, but
self-assessment and peer assessment foster learner autonomy and
collaboration. Alternative assessments offer creative and flexible
evaluation approaches. A balanced and integrated assessment system
enhances the learning experience and ensures that students develop
well-rounded language skills necessary for real-world communication.

Bibliography
Scrivener, J., Learning teaching – a guidebook for English
language teachers, ed. Macmillan, 2001

Antonaros, S., Couri, L., Carte de metodică lb. engleză. The
Teacher`s Basic Tools. The Teacher as Manager, Ed. express
Publishing, 2017

Homo loquens

Vasile Tudor
Grup Scolar "Duiliu Zamfirescu" Dragalina , Calarasi, Dragalina

Lucrarea “Homo loquens” reprezintă o invitație, stimate
cititorule, la peregrinări imaginare prin universul fascinant al
limbii și comunicării. Îmi exprim speranța că, în demersul
cognitiv, vei găsi idei interesante la care să reflectezi după
lecturare.
Evoluția culturii și civilizației se află sub semnul
Cuvântului, omul fiind o ființă socială fragilă, dar

gânditoare, capabilă să transmită idei și emoții prin limbaj
articulat.
Înțelegerea pe deplin a miracolului uman în cadrul complex al
devenirii vieții pe Terra trebuie raportată nu numai la ipostazele
de homo faber, ludens, sapiens, ci și de homo loquens.
Comunicarea verbală este una din cele mai vechi și mai importante
forme de interacțiune umană, care s-a perfecționat odată cu
evoluția gândirii și a relaționării omului în mediul social.
Știința care studiază limba ca sistem comunicațional se
numește lingvistică, ramura teoretică a acesteia fiind
împărțită în domenii distincte, mai mult sau mai puțin
independente: fonetica, fonologia, morfologia, semiotica, stilistica
etc. Lingvistica teoretică se ocupă de găsirea universaliilor
lingvistice, adică de proprietățile pe care toate limbile le au
în comun.
Dacă în lingvistica tradițională cuvântul reprezintă
centrul de interes, la majoritatea structuraliștilor unitatea
fundamentală a gramaticii devine morfemul.
Majoritatea limbilor au evoluat din proto-limbi, fiind încadrate
în familii de limbi, ca de exemplu limbile indo-europene.
Limba română face parte din categoria de limbi neolatine sau
romanice, alături de italiană, franceză, spaniolă, portugheză,
catalană, provensală, retoromană și dalmată.
O mare parte a cuvintelor din limba română sunt moștenite din
latina vorbită (populară), deosebită de varianta cultă, și
intră atât în fondul principal cât și în restul
vocabularului.
De asemenea, tot romanii și-au lăsat amprenta asupra gramaticii
limbii române, precum și asupra unor tradiții și obiceiuri
transmise peste veacuri.

Mai departe, în loc de a continua un rezumat al lucrării Homo
loquens într-un limbaj specific unui studiu științific, am optat
pentru o prezentare concisă a mijloacelor stilistice într-o
povestire despre modul propriu de raportare la limbă și la
Existența reflectată în universul subiectiv, sensurile figurate
ale cuvintelor rezultând din context.
Într-un ochi de ziuă izvorât din rotația anotimpurilor în
spațiul ondulat românesc, prin introspecție profundă și
autoanaliza sinelui, pot să-mi imaginez “casa sufletului”
(sintagmă cunoscută în popor); prin ochii ferestrelor, larg
deschiși, pe lângă frumusețea florilor cu miresme, văd în
depărtare freamătul lumii într-o gamă diversificată de culori
și unduiri.
În timp ce ascult murmurul izvoarelor și ciripit de păsărele,
simt print tot corpul melodia curgerii fără încetare a secundelor
și mă primenesc în lumina sacră din casa sufletului - pentru
reflecție, spovedanie și căutarea de răspunsuri juste la
enigmele Necuprinsului.
Trăirile intense la nivel emoțional încerc să le pun în
valoare prin puterea minții și să le transmit cu ajutorul limbii.
Sus e zborul în lumina înțelepciunii, jos stăpânește
întunericul ignoranței sub apăsarea gravitației, iar la mijlocul
acestor împărății contradictorii se manifestă dorul, speranța
și iubirea de frumos, bine, dreptate și adevăr. Mântuirea prin
credință a apărut în conștiința omului încă de la origine,
fiind orientată pe verticală în sus, de la terestru la ceresc,
considerându-se că trupul este muritor, dar spiritul este veșnic.
Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat șansa să trăiesc într-un
univers magnific și deosebit de complex, aflat sub semnul dialectic
al unității în diversitate, pe care pot să-l descriu prin

intermediul limbii.
Tot în casa sufletului sunt visele și amintirile care mă
urmăresc în stările emotive, dar și acestea pot fi exprimate în
limba maternă. Este limba în care părinții m-au ocrotit și m-au
îndrumat pe drumul vieții, chiar din momentul în care am fost
învăluit de armonia sunetelor și am văzut lumina zilei într-o
lume plină de mister.
De fapt, fascinația limbii române și dorința de a comunica cu
semenii sunt motivele principale pentru documentarea, selectarea
informațiilor și realizarea lucrării Homo loquens.
Mă bucur, stimate cititor, că ai acceptat să-ți
împărtășesc din tainele sufletului meu. Dacă ești interesat de
conținutul integral al lucrării, poți să accesezi legătura
web
https://www.academia.edu/126810218/Homo_loquens

Bibliografie
1. Adler A., Cunoașterea omului, Editura IRI, București, 1996
2. Bârzea C., Arta și știința educației, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
3. Bodnariuc N., Biologie generală, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1979
4. Gardner H., Frames of Mind: The Theory of Multiple
Intelligences, New York: Basic Books,
1983
5. Gardner H., Multiple intelligences: The theory in practice, New
York: Basic Books, 1993
6. Goleman D., Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche,
București, 2008
7. Golu M., Fundamentele psihologiei, Editura Fundației România

de Mâine, București, 2007
8. Tudor V., Alma Lux, Editura Agora, Călărași, 2001
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbă_(comunicare)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_română
https://www.academia.edu/50811588/Repere_in_devenirea_umana

PROIECTELE TRANSDISCIPLINARE- DRUMUL SPRE REUȘITĂ

Paula Ciobica
Colegiul "Andronic Motrescu" Radauti , Suceava, Radauti

PROIECTELE TRANSDISCIPLINARE- DRUMUL SPRE REUȘITĂ
Beneficiile proiectelor transdisciplinare sunt multiple. În primul
rând, elevii dezvoltă astfel o înțelegere mai profundă a
subiectelor studiate prin conexiuni între diferite domenii.
învățarea holistică fiind o abordare educațională care
privește procesul de învățare ca pe un întreg, integrând
aspecte cognitive, emoționale, sociale și fizice ale dezvoltării

unei persoane, care presupune deopotrivă integrarea
cunoștințelor, dezvoltarea abilităților emoționale,
învățarea experiențială, abordarea personalizată, dezvoltarea
gândirii critice și creative, dar și promovarea sănătății
fizice și mentale. În al doilea rând, proiectele
transdisciplinare încurajează gândirea critică, creativitatea
și capacitatea de rezolvare a problemelor. Nu în ultimul rând,
prin implicarea elevilor în proiecte transdisciplinare, aceștia se
pregătesc pentru viitor, dobândind competențe esențiale pentru
carierele viitorului, care necesită adaptabilitate și colaborare
interdisciplinară, precum și generarea de soluții creative la
probleme complexe.
Întrebări de cercetare:
1. Ce presupune proiectul transdisciplinar ILIADA?
2. Poate fi utilizat acest proiect de către profesori în
învățământul liceal?
3. Cât de eficient este proiectul ILIADA?
4. Care sunt avantajele folosirii ILIADA în ciclul liceal ?
Metodologia cercetării
ILIADA reprezintă abrevierea pentru ISTORIE, LIMBĂ/ LITERATURĂ,
INGINERIE, ARTĂ, DIGITALIZARE, ACȚIUNE. Conceptul ILIADA este o
denumire potrivită pentru un proiect care integrează ISTORIE,
LIMBĂ/LITERATURĂ, INGINERIE, ARTĂ, DIGITALIZARE și ACȚIUNE, din
următoarele motive:
*Referință culturală: „Iliada” este una dintre cele
mai vechi și mai cunoscute epopei din literatura lumii, scrisă de
Homer. Alegerea acestui nume evocă o conexiune cu un text
fundamental al culturii și educației, subliniind importanța
fiecărei discipline în moștenirea culturală și cunoaștere.
*Interdisciplinaritate. La fel cum „Iliada” combină

narațiunea istorică, elemente mitologice și literare, conceptul
ILIADA integrează diferite domenii de studiu, reflectând natura
complexă și interconectată a cunoașterii umane. Fiecare literă
reprezintă un domeniu esențial, arătând că învățarea
holisticăeste cheia dezvoltării intelectuale.
*Atractivitate și memorabilitate. Denumirea „ILIADA”
este scurtă, ușor de reținut și evocă imagini bogate și
captivante. Aceasta poate atrage interesul elevilor, profesorilor
și comunității, stimulând curiozitatea și angajamentul față
de proiect.
*Simbioză între trecut și viitor. „Iliada” se
referă la evenimente din trecut, iar integrarea disciplinelor
moderne cum ar fi digitalizarea și ingineria arată evoluția și
adaptarea continuă a cunoașterii umane. Acest lucru subliniază
importanța învățării din trecut pentru a inova în prezent și
viitor.
*Versatilitate și adaptabilitate. Conceptul ILIADA poate
fi adaptat pentru diverse proiecte și activități, de la
explorări istorice și literare, la inovații tehnologice și
artistice, până la acțiuni practice și digitale. Aceasta
flexibilitate permite personalizarea și adaptarea proiectului la
nevoile și interesele participanților.
*Rezonanță educativă. Termenul sugerează o călătorie
epică a cunoașterii și descoperirii, încurajând elevii să
își asume rolul de eroi în propriul lor proces educațional.
Acesta motivează și inspiră prin analogia cu eroii mitologici
care se confruntă cu provocări și triumfă prin curaj și
ingeniozitate.
Prin urmare, ILIADA este o denumire simbolică și strategică, care
captează esența interdisciplinarității și importanța

integrării variatelor domenii de cunoaștere pentru o educație
completă și captivantă.
Activitățile integrate devin un nou mod de organizare a
învăţării. Activitățile se desfășoară pe parcursul a mai
multe săptămâni, implică grupe eterogene de elevi, participarea
profesorilor de specializări diferite: literatură română, limbă
modernă, istorie, desen, istorie, educație tehnologică, educație
antreprenorială, informatică. În context crosscurricular,
obiectivele pe care le propunem sunt ca, la finalul activității,
care se va desfășura pe parcursul a câtorva săptămâni, adaptat
la procesul de studii și proiectat în cadrul învățării bazate
pe proiect, elevul să învețe să descopere, să învețe să
facă, să învețe să muncească în echipă, să învețe să se
cunoască și să-și depășească limitele. În cadrul proiectului
transdisciplinar, activitatea se desfășoară la 4,6,8 mâini.
Atunci când profesorul inițiator dorește să folosească
experiența unui coleg pe domeniul mai puțin cunoscut de el,
invită un mentor pe domeniu. Desfășurându-se în afara
disciplinei sau în contextul unui program școlar, având
posibilitatea de a alege proiectul tematic care nu presupune
eliminarea disciplinelor, el apare ca și complementar procesului de
studii și poate fi ușor integrat și în cadrul unui orar
traditional. Este recomandat caracterul eterogen al vârstelor,
deoarece nici viața nu este construită doar din colaborări cu
oameni de aceeași vârstă. Astfel, elevii învață să ajute,
învață să ceară ajutor și se adaptează ușor la sarcina de
lucru.
Stabilim tema proiectului: PRIETENIA. Aparent, o temă simplă,
chiar banală, întâlnită în textele epice din clasele gimnaziale
și liceale. Deoarece grupul cu care vom lucra acest proiect este

eterogen și va avea elevi din clasele a VIII-a, a X-a și a XII-a,
fiecare se așteaptă să primească o sarcină diferită. Dar
sarcina de lucru va fi aceeași: de la temă trecem la dilemă: Ai
ocazia să călătorești înapoi în timp și să asculți o
conversație secretă între Mihai Eminescu și Ion Creangă. Cum ar
influența o călătorie literară imaginația și creativitatea
noastră? Stabilim apoi titlul proiectului: Dosarul secret al
marilor clasici.
Domeniul ISTORIE: Elevii se documentează despre viața celor doi
mari scriitori, cercetează aparițiile vremii, analizează modul de
descriere din textele memorialistice, compară cu textele
epistolare, descriu modul de viață din secolul XIX, reconstruiesc
atmosfera, sintetizează datele culese, iar la final evaluează,
contextualizează și transpun într-un text de tip manuscris.
Domeniul LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ: Elevii scriu mesaje și
realizează pliante, prezintă discursuri, inițiază un club de
dezbatere, scriu scenariul unei eventuale emisiuni, imaginează
conversații între cei doi scriitori, creează notițe, elaborează
un infografic, completează un poster, alcătuiesc scurte texte
dramatice și le interpretează pe roluri.
Domeniul INGINERIE: Elevii amenajează un studiou TV, montează
microfoane, mese, lumini, croiesc și cos ținute vestimentare
specifice vremii pentru jocul de rol, amenajează o expoziție,
realizează macheta.
Domeniul ARTĂ: Elevii desenează, pictează, fotografiază,
decorează scena spectacolului,
improvizează un spectacol, joacă un rol, realizează designul
grafic al machetei.
Domeniul DIGITALIZARE: Elevii programează și editează,
realizează un colaj digital, o carte digitală, un filmuleț video,

un album foto digital.
Domeniul ACȚIUNE: Elevii prezintă public produsele, organizează o
expoziție interactivă, o galerie publică, distribuie pliante,
organizează Săptămâna culturală.
Titlul proiectului: DOSARUL SECRET AL MARILOR CLASICI
Exemple de dileme
*Identitate și moștenire culturală: Cum influențează
identitatea noastră culturală cunoașterea vieții marilor
scriitori, povestirile lor și cele despre ei?
*Tehnologie și schimbare socială: Cum s-au schimbat
tehnologiile utilizate în secolul XIX și cum au afectat aceste
schimbări viața de zi cu zi?
*Valorile și tradițiile în evoluție: Cum s-au
schimbat valorile în societatea noastră de-a lungul secolelor, iar
aceste schimbări au fost influențate de evenimente istorice
majore?
*Inovație și creativitate: Care au fost inovațiile
aduse de clasici în literatura română și cum au influențat
acestea parcursul literaturii?
*Memorie și amintire: Cum păstrează și împărtășesc
contemporanii operele clasice și cum le putem prezerva pentru
generațiile viitoare?
*Cunoaștere și învățare continuă: Cum au
îmbunătățit limba românească marii scriitori pe parcursul
vieții lor și ce putem învăța din exemplele lor?
Exemple de sarcini
ISTORIE
*Realizați un interviu imaginar cu cei doi scriitori
despre experiențele lor în timpul perioadei istorice trăite,
folosind documente istorice și mărturii ale acestora din timpul

vieții.
*Creați o cronologie vizuală a evenimentelor istorice
semnificative din viața celor doi scriitori, ilustrând cu imagini
sau desene.
LIMBĂ/ LITERATURĂ
*Scrieți un eseu argumentativ despre prietenie,
argumentând cu elemente din viața scriitorilor.
*Elaborați un interviu imaginar cu Mihai Eminescu,
detaliind experiența sa de la Putna.
*Elaborați un interviu imaginar cu Ion Creangă,
detaliind experiența sa la seminarul din Iași.
INGINERIE
*Realizați o machetă simplă a unei tehnologii utilizate
în perioada copilăriei scriitorilor
*Construiți o machetă a casei humuleștene, evidențiind
caracteristicile unice ale arhitecturii vremii.
ARTĂ
*Organizați o expoziție de artă în școală,
incluzând lucrări inspirate de operele literare
*Realizați un film scurt documentar despre viața lui
Eminescu și Creangă, utilizând imagini, fotografii și colaje
artistice.
DIGITALIZARE
*Creați un album digital de fotografii și documente
vechi referitoare la cei doi scriitori, adăugând descrieri și
note explicative.
*Proiectați o aplicație mobilă pentru a colecta,
organiza și partaja cele mai frumoase versuri eminesciene și cele
mai semnificative crâmpeie din amintirile lui Creangă într-un mod
interactiv.

ACȚIUNE
*Realizați un joc de rol a unui fragment din opera
Amintiri din copilărie și o dramatizare a unui tablou din poemul
Luceafărul.
*Organizați un eveniment cultural unde elevii pot
prezenta proiectele lor legate de dosarul secret al marilor clasici.
Rezultatele cercetării
Ce face elevul în cadrul acestui proiect? Prezintă, discută,
demonstrează, explică, argumentează, interpretează,
organizează, coordonează, creează, promovează, participă,
colaborează, dezvoltă, publică, mediatizează. Astfel, textul
literar va apărea în fața elevului nu ca o obligativitate, ci ca
o dorință de cunoaștere, iar elevul va deveni participant activ
în procesul formării sale, dezvoltându-și stima de sine și
cultivându-i-se interesul pentru valorile nemului. Activitățile
integrate reprezintă o modalitate eficientă și captivantă de a
preda literatura.
Concluzii
În concluzie, integrarea transdisciplinarității în sistemele
educaționale poate transforma modul în care învățăm și
lucrăm, deschizând drumul spre inovație și succes. Integrarea
transdisciplinarității în sistemele educaționale implică o
abordare care depășește granițele disciplinelor tradiționale,
promovând o înțelegere mai holistică și interconectată a
cunoștințelor. Integrarea transdisciplinarității poate ajuta
elevii să dezvolte o înțelegere mai profundă și mai relevantă
a lumii, pregătindu-i pentru provocările complexe ale societății
moderne. Această abordare sprijină, de asemenea, creativitatea și
inovarea, esențiale într-o lume în schimbare rapidă.

BIBLIOGRAFIE
HATTIE, John. Învăţarea vizibilă. Iași: Editura Polirom, 2024.
499 p. ISBN
978-630-344-057-6
PÂNIȘOARĂ, Ion-Ovidiu. 59 de principii de pedagogie practică.
Iași: Editura Polirom, 2015. 245 p. ISBN 978-973-46-5277-8
PÂNIȘOARĂ, Ion-Ovidiu. Ghidul profesorului. Iași: Editura
Polirom, 2017. 255 p. ISBN 978-973-46-6698-0

Școala viitorului e școala fără profesor?

Paula Ciobica
Colegiul "Andronic Motrescu" Radauti , Suceava, Radauti

Școala viitorului e școala fără profesor?
Lumea este într-o continuă schimbare, globalizarea şi
modernizarea impunându-ne să ne adaptăm constant. Tocmai de
aceea, pedagogia secolului XXI trebuie să dezvolte capacitatea de
adaptare, de schimbare a elevilor. Google are deja toată
informaţia de care ai nevoie, nu mai este realist să le ceri
elevilor să înveţe cantităţi mari de informaţie pe de rost.
În schimb, relevant este cum poţi aplica în pratică şi în

folosul societăţii ceea ce ştii.
Ce fel de reformă se propune pentru secolul XXI? Nu este posibil sa
proiectezi o reformă punctuală în mod simplist, numai prin
emitere de legi, ordine, doar pentru a avea cu ce opera, de programe
noi, de discipline noi introduse în planurile-cadru. E nevoie de
metode noi de predare-învățare-evaluare. E nevoie de îmbinarea,
mai mult ca oricând, a teoriei cu practica. Să nu uităm de cele
patru scopuri definitorii ale educaţiei în sec. XXI: a învăţa
să înveţi, a învăţa să faci, a învăţa să fii și a
învăţa să trăieşti cu alţii.
Un întreg proces de reformă a învăţământului trebuie nu numai
să fie învăţat, asimilat, și înţeles, ci trebuie mai întâi
absorbit, digerat şi acceptat. Timpurile pe care le trăim impun
reconfigurarea a ceea ce noi numim educație prin procesul de
învățare. Este necesar să înțelegem că lucrurile evoluează,
că sala de clasă poate fi lumea întreagă, iar învățarea
trebuie să fie pe tot parcursul vieții.
Învăţarea nu presupune doar acumulare de cunoştinţe, ci
creştere, îmbogăţire, evoluţie. Tehnologiile moderne nu sunt
ceva ieşit din comun. Papirusul şi hârtia, creta şi stiloul,
retroproiectoarele - toate au fost văzute ca inovaţii la început.
PC-ul, internetul şi mai noile tehnologii complementare nu sunt
decât cele mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le
putem vedea în jurul nostru. Ca şi celelate inovaţii menţionate,
acestea pot fi asimilate în practica pedagogică fără să
afecteze fundamentele învăţării.
Școala secolului XXI trebuie să-i ajute pe elevi să îşi
dezvolte autonomia, identitatea şi capacitatea de a comunica cu
alţii. Școala - privită ca un laborator ce permite elevilor să
descopere, să cerceteze, să experimenteze și să evolueze în

ritmul individual de învățare, cu sprijinul profesorului care are
rolul de a crea scenarii reale de învățare. În condițiile
actuale, profesorul trebuie să găsească metodele potrivite pentru
a putea susține la același nivel calitatea procesului
educațional. Orele clasice, închise, trebuie înlocuite cu lecții
de tip open up, care permit elevilor să primească informațiile de
bază într-un timp relativ scurt, aceștia urmând să aprofundeze
noțiunile respective asincron. Prin urmare, rolul primordial al
profesorului nu mai este acela de a transmite informații rigide, ci
mai ales de a ghida elevul în procesul de învățare. O variantă
prin care profesorul poate stimula gândirea creativă și critică
a elevilor este și învățarea bazată pe metoda proiectelor, ce
constă în rezolvarea problemelor din viața reală prin sarcini ce
implică elevii în derularea unor activități colaborative ce
sprijină dezvoltarea capacității acestora de a identifica
soluții pentru problemele date. Temele unor astfel de proiecte
trebuie să implice găsirea unor legături concrete cu viața
reală, sarcinile de învățare fiind elementul de bază, scopul
fiind de a realiza conexiuni între elemente, de a sintetiza și
organiza informații din diverse domenii de interes.
Educația a însemnat, de-a lungul vremii, o continuă încercare.
Învățător și învățat deopotrivă fac obiectul provocărilor
realității actuale. În calitate de elev ești permanent actorul
ghidat de dorința de a afla cât mai multe lucruri, de a acumula
cât mai multe cunoștințe, în vederea reușitei la examenele
vieții. În calitate de profesor, ești regizorul ce poate realiza
un film bun, poate îndruma o echipă de actori extraordinari ce
promit un viitor de excepție. Pentru aceasta e nevoie de noi,
educatorii.
Ar trebui să începem prin a reanaliza ce este de fapt școala.

Școlile au avut rolul de a păstra cunoștințele umane și cea mai
bună cale de a învăța ceva a fost aceea de a merge la şcoală.
În prezent acest lucru nu mai este valabil în totalitate, deoarece
cunoașterea nu se mai limitează la sălile de clasă sau la nişte
cărți vechi. Datorită internetului, cunoaşterea este acum
accesibilă oricui îşi doreşte să înveţe.
Rolul școlii nu ar mai trebui să fie acela de a umple capul
elevilor cu informații. În schimb, școala ar trebui să fie un
loc care să îi inspire pe elevi să fie curioși în privința
lumii în care trăiesc.
Copiii se nasc nişte exploratori şi atunci când devin mai mari
tot ceea ce-şi doresc este să-şi lărgească orizontul
cunoaşterii şi să-şi exploreze propriile limite. Să nu le
înăbuşim această curiozitate, făcându-i să-și petreacă
copilăria pregătindu-se doar pentru a trece un test școlar sau
altul, în timp ce aderă la politicile școlare rigide care
înăbușă creativitatea și gândirea independentă.
Abilitatea de a se adapta schimbărilor și de a învăța ceva nou
ar trebui să fie apreciată mai presus de toate. Au trecut zilele
în care oamenii îşi alegeau o profesie pe care o practicau pentru
tot restul vieții lor. Oamenii trebui să știe cum să învețe
ceva nou de mai multe ori în viața lor şi acest lucru nu este
necesar doar pentru a-şi aduce în continuare propria contribuţie
în societate, ci și pentru că cunoașterea noastră despre lume
progresează incredibil de repede.
Dacă ultima dată când ați învățat ceva nou a fost atunci
când ați fost la școală, atunci cu siguranţă nu mai sunteți
la curent cu progresele privind înţelegerea lumii în care trăim.
Acest lucru nu trebuie să-i preocupe doar pe cei din generația
tânără, adulții trebuie, de asemenea, să se preocupe de

educația lor, deoarece majoritatea cunoştinţelor dobândite în
școală vor fi în curând depășite.
Câteva sugestii privind educația în secolul XXI:
– Ar trebui să renunţăm la practica prin care copiii sunt
adunaţi, în mod arbitrar, în săli de clasă şi forțați să
învețe cu toţii același lucru și în același ritm. Avem
capacitatea să personalizăm procesul de învățare pentru ca
acesta să se potrivească nevoilor și dorințelor fiecărui elev.
Există deja mai multe platforme de învățare online, unde sunt
predate o mulţime de cursuri de interes pentru elevi.
– Învăţarea activă ar trebui să fie condusă prin teme. Nu ar
trebui să mai avem lecţii în care elevii îşi notează
informaţiile de pe o tablă, ci mai degrabă elevilor ar trebui să
le fie atribuite teme pe care să le rezolve și toate instrumentele
necesare pentru a afla cum se rezolvă problemele (imprimante 3d,
medii virtuale de învățare, ecrane interactive).
– Învățarea pasivă nu ar trebui să fie rigid structurată.
Elevilor ar trebui să li se indice subiectele de învățat și o
varietate de materiale educaționale care îi pot ajuta să învețe
(podcasturi, prezentări video, tururi virtuale).
– Profesorii trebuie să-i ajute pe elevi să înveţe în mod
activ. În loc să le predea o lecţie la toţi, profesorii ar
trebui să meargă de la un grup de elevi la altul pentru a-i ajuta
să-și dea seama cum să învețe şi de ce cunoştinţe au nevoie
pentru a rezolva tema primită. De asemenea, elevii ar trebui să
beneficieze de propriul asistent de învățare virtuală, care să
le răspundă la orice întrebare pe care o au și să-i ajute
să-şi rezolve temele.
– Sălile de clasă trebuie să fie reproiectate, astfel încât
acestea să fie spații de creaţie care promovează curiozitatea

şi stimulează interacțiunea socială creativă între colegi.
– Scopul educației nu ar trebui să fie trecerea testului A sau a
testului B. Dacă elevii sunt obsedaţi de note sau punctaje, atunci
dispare bucuria de a învăța. Scopul educaţiei ar trebui să fie
acela ca elevii să primească cunoştinţele de bază și să-şi
dezvolte creativitatea şi abilitatea de comunicare şi de lucru în
echipă.
În plus, prin educație elevii trebuie să înţeleagă cât de
importante sunt interdisciplinaritatea și pluridisciplinaritatea.
Chiar dacă separarea cunoștințelor în cadrul unor discipline de
studiu este uneori folositoare din punct de vedere pedagogic, toată
lumea trebuie să-și dea seama că disciplinele şcolare nu pot fi
înţelese pe deplin în mod izolat. Acestea sunt, pur și simplu,
instrumente care ne ajută să înțelegem lumea în care trăim. De
asemenea, elevii ar trebui să știe că pot studia orice
disciplină şcolară.. Ceea ce trebuie să reţinem este că cu
toţii trebuie să acumulăm un anumit nivel minim de cunoştinţe
din orice disciplină de studiu.
O mare parte din afirmaţiile de mai sus ar putea părea idealiste
sau nerealiste, dar este nevoie de schimbări radicale în
educaţie, dacă vrem ca generaţiile tinere să fie pregătite
pentru schimbările din viitor.
Tot mai multe țări încearcă să renunțe la sistemul
educațional tradițional, în favoarea unuia orientat pe
aptitudinile copiilor. Elon Musk a încurajat o astfel de
transformare, propunând un sistem care se axează pe dezvoltarea
abilităților practice și pe exploatarea afinităților și
înclinațiilor individuale. Miliardarul din spatele Tesla şi
SpaceX a înfiinţat în 2014 o şcoală care găzduieşte douăzeci
de elevi (inclusiv cei cinci copii ai săi) şi trei profesori, o

şcoală exclusivistă şi inovatoare, gândită după propriile
principii şi după nevoile noului mileniu. Numele școlii este Ad
Astra, ceea ce în latină înseamnă „Pentru stele”. Se pare
că decizia lui Elon Musk se bazează pe convingerea acestuia că
școlile ar trebui să-i înveţe pe elevi problema şi nu
instrumentele. Ce înseamnă acest lucru? Să presupunem că
încercăm să-i învățăm pe elevi cum funcționează un motor. O
abordare tradițională ar presupune să predăm lecția despre
șurubelnițe și chei. O metodă mult mai bună ar fi să le
arătăm un motor şi să le spunem: „Iată, acesta este un motor,
cum am putea să-l demontăm?” Evident, răspunsul va fi: „Avem
nevoie de o șurubelniță”. Astfel, importanța instrumentului
devine evidentă, chiar dacă scopul urmărit este învățarea
construcţiei motorului.
Pedagogia secolului XXI evidenţiază o problemă cu adevărat
importantă: modalitatea de educare a elevilor trebuie să se
schimbe. Educația din prezent nu este cu mult diferită faţă de
ceea ce a fost în urmă cu o sută de ani. Tehnologia actuală
impune o schimbare atât a cunoştinţelor pe care elevii trebuie
să le dobândească, cât și a metodelor utilizate pentru
educaţia acestora.
Succesele internaţionale ale olimpicilor români, precum şi cele
ale absolvenţilor noştri care lucrează în Occident sunt un motiv
de mândrie şi speranţă pentru noi, românii. Dar nu fiindcă
învăţământul românesc are merite deosebite în aceste succese.
Meritele sunt ale tinerilor, ale celor care prin talentul şi
inteligenţa specifică naţiunii noastre s-au ridicat deasupra
condiţiilor nefavorabile ale unui învăţământ deficitar şi au
ajuns să exceleze. Să fie acesta un argument că trebuie să
lăsăm învăţământul la nivelul actual ?

BIBLIOGRAFIE
Albu, G., În căutarea educaţiei autentice, Editura Polirom,
Iaşi, 2002
Dârțu, C., Personalitatea între schimbare și stabilitate, în
volumul Psihosociologia schimbării, coord. Neculau, A., Ferreol,
G., Editura Polirom, Iasi, 1998
Hattie, J.A.C. Învăţarea vizibilă: Ghid pentru profesori.
Bucureşti: ,,Trei”, 2014
Marcu V. ş.a. (coord.)., Educaţia omului de azi pentru lumea de
mâine, Editura Universităţii din Oradea. Ed. a 2-a, 2005
Mîndru, E. Strategii didactice interactive, București: Editura
Didactica Publishing House, 2005

POTENȚIALUL TURISTIC AL ORIZONTULUI LOCAL

Mariana Anghel
Liceul Tehnologic nr.1 Fundulea, Calarasi, Fundulea

POTENȚIALUL TURISTIC AL ORIZONTULUI LOCAL

Prof. Anghel Mariana
Liceul Tehnologic Nr. 1 Fundulea, Călărași

Localitatea Belciugatele este situată în NE județului
Călărași, fiind localitate de frontieră cu județul Ilfov.
Deși nu este localitatea natală, este localitatea care m-a
adoptat în urma cu 33 de ani. In 1992 era o localitate ruptă de

lume, fără drum asfaltat, fără mijloace de transport (ținând
cont că se află la 25 km. de București), cu o școală
degradată, cu o populație în îmbătrânire (tineretul lucra în
București, unde și locuia).
După anii 2000 și culminând cu anul 2007, localitatea
Belciugatele începe să fie printre preferințele bucureștenilor,
pentru construirea caselor de vacanță. Acest exod al
bucureștenilor determină și ridicarea nivelului de trai al
belciugățenilor, ca urmare al vânzării locurilor de casă (care
nu erau deloc ieftine!), dar și întoarcerea multora dintre
cetățenii localității și implicit reîntinerirea localității.
Acum , localitatea Belciugatele a devenit cunoscută prin
potențialul turistic al zonei, care este pus în valoare prin
pensiunile si restaurantele înșirate pe Valea Mostiștei.
Complexul Turistic Valea Iazurilor este situat pe malul Mostiștei,
în satul Cândeasca, în mijlocul naturii. Arhitectura uimitoarea a
restaurantului rustic in forma de vapor, aleile amenajate si
împrejmuite cu pomi si flori, bălțile pline cu pești ,foișoare,
piscină moderne cu plajă de nisip, piscină interioara si
funcțională pe timp de iarnă și, nu in ultimul rând, peisajul
mirific de poveste, fără egal, plimbările cu tiroliana dar și cu
balonul cu aer cald sunt câteva dintre atracțiile oferite de acest
centru de agrement.
Popas Rustic Diana - situat pe cursul afluentului Mostiștei, pe
brațul Belciugatele, format dintr-un șirag de bălți, pe
teritoriul administrativ al comunei Belciugatele, oferă condiții
naturale de relaxare într-un mediu feeric, plin de frenezia
momentelor de tăcere a naturii, auzindu-se plăcutul ciripit al
păsărilor exotice ( aflate într-o volieră pe una dintre bălți,
sau circulând nestingheriți prin curtea popasului- struții). O

idee inedită o reprezintă așezarea meselor pe terase și pe
pontonul de deasupra luciului apei (care este închis si utilizabil
pe timp rece), oferind priveliștea perfectă după o zi
încărcată de probleme cotidiene si stresul urban. Popas Rustic
Diana oferă șansa de a vizita o „insulă a relaxării” și de
a savura mâncărurile tradiționale românești, dar și
specialitatea zonei: saramura de crap și platoul tărănesc.

Complexul turistic Elisa este un loc surprinzător aflat atât de
aproape de capitală. Un loc discret și reconfortant .Complex
turistic Elisa este la intrarea în sat, în imediata vecinătate a
unor ochiuri de apă doldora de pești. Dispune și de piscine
moderne, care oferă confort și relaxare tuturor turiștilor, vara.

Speologului Cristian Lascu, atras de frumusețea zonei,
și-a construit în satul Cojești o casă în stil neolitic, pe
domeniul său. Inspirată de impresionanta cultură Cucuteni, coliba
are toate atributele unui mini-muzeu încărcat de mii de ani de
istorie. Înconjurat de prieteni arheologi și artiști plastici,
Lascu a demarat un proiect pe cât de îndrăzneţ, pe atât de
inedit: să construiască o locuinţă inspirată din străvechea
cultură Cucuteni. Rezultatul este… uimitor..
Vizitând casa domnului Lascu , te întorci în timp, te
îndrăgostești de tot ceea ce înseamnă natură: lut, verdeață,
simplitate.

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele pe care localitatea
Belciugatele le ofera, fiind și cartea de vizită a localității.

Prin activitățile desfășurate împreună cu elevii claselor de

gimnaziu si liceu, încerc să le dezvolt dragostea pentru frumosul
din imediata lor apropiere, să aprecieze mediul natural în care
trăiesc și să pună în valoare simplitatea locului; încerc
să-i obișnuiesc cu activități de voluntariat , de curățare a
zonelor din apropierea școlii și de pe Valea Mostiștei.
Orice zonă curată poate deveni din urâtă, frumoasă și
apreciată!

STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

Daniela Urs

STIMULAREA CREATIVITĂŢII
PRIN ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

Bibliotecar: Urs Daniela
Colegiul Naţional „O. Goga” Marghita

“Creativitatea este o floare atăt de delicată, încât
elogiul o face să înflorească, în timp ce descurajarea o
înăbuşă adesea, chiar înainte ca ea să se poată transforma

în floare.”
(T. Carlyle)
Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice
care în condiţii favorabile generează produse noi şi valoroase
pentru societate. Cultivarea capacităţii creatoare a devenit o
sarcină importantă a şcolilor contemporane, chiar dacă există
şi poziţii sceptice care susţin că învăţământul actual nu
contribuie la dezvoltarea creativităţii, observându-se că el
cultivă mai ales disciplina, conformismul, incompatibile cu
climatul de libertate favorabil imaginaţiei creatoare. Zestrea
genetică a fiecărui om poate fi stimulată, cu bune rezultate, în
şcoală, cu condiţia să fie cunoscută la timp şi să fie
dirijată în folosul societăţii. Învăţătorul trebuie să
cunoască potenţialul creativ al fiecărui elev, să identifice şi
să monitorizeze manifestările creative ale elevilor săi, nu numai
în timpul orelor desfăşurate în clasă, dar şi în
activităţile extraşcolare, sau chiar în recreaţie. Şcoala
trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui
copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi
curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu
exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua
singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o
atmosferă de comunicare liberă.
Dezvoltarea capacităţilor creatoare este un proces continuu ce
trebuie realizat pe tot parcursul şcolii, având în vedere factori
cognitivi, caracteriali şi sociali. Modernizarea şi
perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea
activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare, ce au
numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activităţilor
şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii

de grup, a relaţiilor creative, iar pentru învăţător ele
constituie un cadru de afirmare a spiritului său novator, a
creativităţii didactice. Activităţile extracurriculare sunt
activităţi complementare activităţii de învăţare realizată
la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă
interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag elevul spre
viaţa socială, spre folosirea timpului liber într-un mod plăcut
şi util, îl orientează către activităţi utile care să
întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea
personalităţii lui. De aceea şcoala trebuie să fie deschisă
spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate
forme: activităţi artistice, ştiinţifice, activităţi sportive,
obşteşti, turistice etc. Pot fi activităţi extraşcolare de
masă - excursii, concursuri, spectacole, serbări etc.- sau
activităţi extraşcolare în cercuri de elevi; pot fi proiecte
educative desfăşurate în parteneriat, în cadrul şcolii, sau cu
alte şcoli şi instituţii publice: biblioteca, teatru, Agenţia de
mediu, Direcţia de sănătate, Centre de voluntariat, alte ONG-uri.
Iniţiativa promovării activităţii educative
şcolare şi extraşcolare aparţine Consiliului Europei prin
Comitetul de Miniştri, concretizată în Recomandarea din 30
aprilie 2003, care recunoaşte statutul echivalent al activităţii
educative şcolare şi extraşcolare cu cel al educaţiei formale
din perspectiva contribuţiei egale la dezvoltarea personalităţii
copilului şi a integrării lui sociale. În sistemul de
învăţământ românesc, legislaţia ulterioară a stabilit:
cadrul activităţii educative şcolare şi extraşcolare; spaţiul
capabil de a răspunde provocărilor societăţii actuale; o
continuă actualizare a conţinutului învăţării şi a metodelor
didactice centrate pe elev; o monitorizare şi evaluare de calitate

a rezultatelor învăţării; o nouă abordare didactică prin care
elevul devine resursă, producător, lider de opinie, deci
participant activ.
În calitate de coordonator de programe şi proiecte şcolare şi
extraşcolare am avut oportunitatea să coordonez aceste
activităţi nu numai la nivelul clasei mele, ci şi la nivelul
şcolii. Vă prezint o analiză SWOT realizată în urma perioadei
în care am avut această atribuţie.
Puncte tari:
- experienţe pozitive în ceea ce priveşte dezvoltarea
personală şi integrarea socială a copiilor
- vizibilitatea actului educaţional în comunitate şi societate
prin mediatizarea activităţilor extraşcolare şi extracurriculare
(spectacole, recitaluri, concursuri, competiţii, emisiuni la care
participă copiii)
- existenţa parteneriatului educaţional cu familia, comunitatea,
organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale în vederea
responsabilizării acestora în susţinerea şi îmbunătăţirea
actului educaţional
Puncte slabe:
- fondurile insuficiente pentru desfăşurarea activităţilor
educative şcolare şi extraşcolare
- neglijarea impactului pozitiv pe care activitatea educativă
extraşcolară şi extracurriculară o are asupra dezvoltării
personalităţii elevului
- minimalizarea activităţii educative şcolare şi extraşcolare
de către părinţi, cadre didactice, organe de îndrumare şi
control
- retribuţie necorespunzătoare a cadrelor didactice, lipsa altor
facilităţi.

În activitatea didactică de la nivelul clasei, pentru a crea
mediul propice manifestării creativităţii elevilor mei, încerc
să mă raportez permanent la următoarele obiective: creativitatea
nu se dezvoltă întotdeauna şi la toţi elevii de la sine, chiar
dacă au un mediu propice; pentru a stimula gândirea creatoare nu e
nevoie nici de dominare, nici de ameninţare; dirijarea
învăţării prin descoperire; a „coborî” printre elevi, nu
înseamnă „a te confunda cu ei”; răbdare şi stăpânire de
sine; încredere arătată în posibilităţile elevului; atitudinea
îngăduitoare nu înseamnă indiferenţă; descoperirea şi
conştientizarea potenţialului creativ al fiecărui copil;
pătrunderea în interiorul fanteziei copilului; accent pe
imaginaţia descătuşată şi apoi pe gândirea logică; stimularea
la elevi a încrederii în sine, prin sarcini uşoare pentru a
obţine laude şi aprecieri pozitive; educarea deprinderii elevului
de autoapreciere; evidenţierea originalităţii şi tuturor
ideilor valoroase; respect pentru întrebările neobişnuite puse de
elevi; un învăţător creativ „transmite” creativitate la
elevii săi.
Preocuparea pentru dezvoltarea capacităţilor creatoare ale
copiilor este strâns legată de grija de a le respecta ideile, de a
da curs iniţiativelor lor, de a le sădi în conştiinţă
încrederea în propriile posibilităţi şi respectul pentru ceea
ce cred şi cum se exprimă colegii. Creativ este cel care se
caracterizează prin originalitate, expresivitate şi este
imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovator.
În educarea creativităţii există numeroase disponibilităţi
psihice şi cognitive ale copilului: nevoia de a lărgi experienţa
cognitivă; curiozitatea şi interesul pentru cunoaştere;
dezvoltarea competenţelor lingvistice; constituirea formelor

voluntare ale unor procese psihice; câştigarea anumitor
abilităţi; apariţia competitivităţii ca factor catalizator al
tuturor activităţilor desfăşurate şi ca expresie a creşterii
şi implicării în colectivitate.
Activitatea personalităţii creative este dependentă de factorii
de mediu, acest aspect este subliniat în lucrările multor autori
care s-au ocupat de creativitate. C. Rogers (1959) arată, de
exemplu, că între cultură şi creativitate există o strânsă
legătură: culturile în care copiii sunt educaţi în spirit
inovativ, obişnuiţi să pună probleme, să gândească creativ
vor da naştere unor personalităţi creatoare. De aceea
activităţile extracurriculare educă în acest sens elevii,
şcoala devine deschisă spre familie şi spre comunitate, băncile
şi tabla sunt înlocuite de mediul vieţii cotidiene.
Contactul nemijlocit al copiilor cu activităţile desfăşurate
sporesc eficienţa demersului educaţional, dat fiind marea
disponibilitate a celor mici de a descoperi şi asimila tot ceea ce
stârneşte curiozitatea lor vie, finalitatea constând în
dobândirea unor comportamente creative: de a fi mai buni; mai
sensibili faţă de ambient; mai plini de solicitudine; de a
acţiona mai disciplinat, mai responsabil; mai plini de
iniţiativă; mai prompţi în respectarea unor norme şi reguli ale
actului creativ.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cosmovici, Andrei; Iacob, Luminiţa coord. – „Psihologie
şcolară”, Ed.Polirom, Iaşi, 2008;
2. Stoica, Ana – „Creativitatea elevilor”, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

COMUNICAREA ASERTIVĂ- GARANTUL SĂNĂTĂȚII MINTALE A EDUCABILILOR

Paula Ciobica
Colegiul "Andronic Motrescu" Radauti , Suceava, Radauti

Asertivitatea ne ajută să ne exprimăm și reprezintă un
instrument prin care ne consolidam încrederea în sine. Atunci
când formulăm clar și răspicat ce dorim, nu doar că reușim
lesne să atingem ținta, dar câștigăm deopotrivă și respectul
oamenilor din jur. A învăța să fii asertiv te poate ajuta, în
multe situații, să te exprimi eficient atunci când comunici cu
interlocutorii despre unele situații-problemă sau despre unele

situații neplăcute.
Comunicarea asertivă în contextul educațional contribuie la:
 Prevenirea bullyingului: Elevii care știu să își exprime
clar și ferm limitele și să respingă comportamentul nedorit sunt
mai puțin vulnerabili la bullying.
 Îmbunătățirea relațiilor: Comunicarea liberă și cu
sinceritate cu colegii, profesorii și părinții contribuie la
construirea de relații de încredere.
 Reducerea stresului: Abilitatea de a-ți exprima nevoile și de
a cere ajutor atunci când este necesar reduce nivelul de stres și
anxietate.
 Creșterea stimei de sine: Elevii care își exersează
abilitățile de comunicare asertivă își dezvoltă încrederea
în sine și se simt valorizați.
 Dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor:
Comunicarea asertivă este o unealtă esențială pentru rezolvarea
de conflicte, constructiv și pașnic.
Comunicarea asertivă poate fi promovată în școli prin:
 Educarea profesorilor: Este important ca profesorii să modeleze
comunicarea asertivă în relația cu elevii și să creeze un
climat de clasă în care fiecare elev să se simtă în siguranță
să-și exprime opiniile.
 Activități practice: Organizarea de ateliere de lucru, echipe
și jocuri de rol, precum și discuții de gen focus-grup ajută
elevii să comunice mai simplu, simțindu-se într-un mediu care-i
susține.
 Integrarea în curriculum: Abilitățile de comunicare asertivă
pot fi integrate în diferite discipline, cum ar fi limba română,
psihologia sau educația pentru cetățenie.
 Colaborarea cu părinții: Părinții pot fi implicați în

procesul de învățare a comunicării asertive prin participarea la
întâlniri cu profesorii și prin discuții deschise cu copiii lor.
Comunicarea asertivă poate fi considerată pilonul sănătății
mintale în educație. Comunicarea asertivă, capacitatea de a ne
exprima gândurile, sentimentele și nevoile într-
un mod direct, sincer și respectuos, este într-adevăr fundamentul
unei sănătăți mintale solide, mai ales în contextul
educațional.
Comunicarea asertivă este o abilitate valoroasă care ne permite
să ne exprimăm gândurile, sentimentele și nevoile într-un mod
direct, sincer și respectuos față de ceilalți. Iată câteva
tehnici specifice pe care le poți utiliza pentru a-ți
îmbunătăți abilitățile de comunicare asertivă. Vom începe
prin a propune câteva tehnici de bază:
 Exprimarea ,,eu": Nu acuza, ci utilizează formulări care
încep cu ,,Eu simt..." pentru a-ți
exprima sentimente. În loc să acuzi direct cealaltă persoană,
folosește pronumele de persoana I ,,eu" în exprimarea
sentimentelor. De exemplu, în loc să afirmi ,,Tu întârzii
mereu!", spune ,,Eu mă simt frustrat când cineva întârzie la
întâlniri."
 Ascultarea activă: Motivează faptul că ești atent la mesajul
interlocutorului tău, privește-l
în ochi, acordă-i maximă atenție și îndeamnă-l permanent spre
reformularea mesajului, folosind alte cuvinte, pentru a se asigura
că mesajul a fost înțeles.
 Întrebări deschise: Adresează întrebări astfel încât
să-l determini pe interlocutorul tău să
poată aduce completări, exprimând puncte de vedere.
 ,,Disc" spart: Dacă o conversație devine tensionată, poți

cere o pauză scurtă pentru a te
calma și a regândi situația.
 ,,Sandwichul": În mod cert, o conversație incomodă se începe
și se finalizează cu afirmații
pozitive. Spre exemplu: ,,Apreciez efortul depus în conturarea
acestui proiect, dar aș avea și câteva nelămuriri în legătură
cu..."
Există și o serie de tehnici avansate, care contribuie la
îmbunătățirea relațiilor între elevi și între elevi și
profesori, care previn și reduc substanțial conflictele și
contribuie la îmbunătățirea sănătății mintale, comunicarea
asertivă reducând stresul și anxietatea:
 Rezolvarea conflictelor prin negociere: Oferă elevilor
instrumente pentru a găsi soluții
menite să elimine nemulțumirile tuturor celor implicați într-un
anumit conflict, indiferent de natura lui. Caută să oferi soluții
care să vină în întâmpinarea dorințelor tale, dar și ale
celeilalte persoane.
 Stabilirea de limite: Învață să spui ,,Nu" într-un mod
politicos și ferm atunci când e necesar.
 Exprimarea aprecierii: Recunoaște și apreciează eforturile
și calitățile celorlalți.
 Gestionarea criticilor: Află să primești criticile
constructive și să le folosești.
Promovarea comunicării asertive în școli este un pas esențial
pentru a crea un mediu de
învățare sănătos și pentru a dezvolta competențe sociale
valoroase la elevi. Există o varietate de programe și intervenții
care pot fi implementate în școli pentru a atinge acest obiectiv.
 Programe de dezvoltare personală care se concentrează pe

dezvoltarea abilităților sociale,
emoționale și de comunicare a elevilor. Ele pot include
activități precum:
 Roluri: Simularea unor situații reale pentru a exersa diferite
scenarii de comunicare.
 Discuții în grup: Oferirea unui spațiu sigur pentru elevi
să-și exprime opiniile și să
asculte perspective diferite.
 Exerciții de asertivitate: Activități practic-aplicative care
să ajute în exprimarea opiniei
cu respect și înțelegere, cu tact și hotărâre totodată.
 Training pentru profesori: Profesorii joacă un rol crucial în
modelarea comportamentului
asertiv. Trainingurile pentru profesori pot include:
 Modalități de creare a unui climat de clasă favorabil
comunicării asertive.
 Tehnici de gestionare a conflictelor.
 Cum să ofere feedback constructiv elevilor.
 Parteneriate cu părinții: Implicarea părinților este
esențială pentru succesul oricărui
program de dezvoltare a abilităților sociale. Școlile pot
organiza:
 Ateliere pentru părinți despre comunicare asertivă.
 Întâlniri individuale cu părinții pentru a discuta despre
progresul copiilor lor.
 Materiale informative pentru părinți despre cum să susțină
dezvoltarea abilităților de
comunicare a copiilor acasă.
 Programe anti-bullying: Aceste programe se concentrează pe
prevenirea și combaterea

bullyingului prin dezvoltarea abilităților de comunicare
asertivă, empatie și rezolvare a conflictelor. Comunicarea
asertivă este o abilitate esențială în prevenirea și combaterea
bullying-ului. Prin exprimarea clară și directă a propriilor
gânduri, sentimente și limite, putem să ne protejăm de
hărțuire și să stabilim relații sănătoase cu ceilalți. O
persoană asertivă este mai puțin probabil să fie victimă de
bullying, deoarece își poate exprima clar disconfortul și își
poate apăra drepturile. Dacă ești deja victima bullying-ului,
comunicarea asertivă te poate ajuta să-ți faci vocea auzită și
să ceri ajutor. Printr-o comunicare clară, poți stabili limite
clare și să le faci cunoscute celorlalți. A fi asertiv îți
poate crește încrederea în tine și te poate ajuta să te simți
mai puternic.
Elementele-cheie ale unui program de succes sunt: adaptarea la
vârstă (Programele trebuie
să fie adaptate la nivelul de dezvoltare al elevilor.), caracterul
participativ (Elevii trebuie să fie implicați activ în procesul
de învățare.), caracterul repetitiv (Abilitățile de comunicare
asertivă se dezvoltă în timp, prin practică repetată.),
sustenabilitatea (Programul trebuie să fie integrat în cultura
școlii și să continue pe termen lung.) și evaluarea (Este
important să se evalueze în mod regulat impactul programului
asupra elevilor.).
Putem implementa programe internaționale: Second Step, un program
comprehensiv care
vizează dezvoltarea competențelor sociale și emoționale la copii
sau PATHS: (Promoting Alternative Thinking Strategies), un program
care învață elevii strategii de gândire pozitivă și rezolvare
a problemelor.

Investiția în programe de dezvoltare a comunicării asertive este
o investiție în viitorul elevilor noștri. Prin crearea unui mediu
prielnic exprimării gândurilor și ideilor într-un mod sănătos,
putem contribui la dezvoltarea unor tineri mai rezilienți, mai
încrezători în sine și mai bine pregătiți pentru provocările
vieții.
Iată câteva exemple de activități practice pe care le puteți
folosi pentru a dezvolta abilitățile
de comunicare asertivă la elevi sau într-un grup:
 Activități de încălzire
 ,,Mingea vorbitoare": Elevii aruncă, pe rând, o minge, de la
unul la altul și fiecare elev,
când o primește, numește o calitate personală.
 ,,Complimente": Fiecare elev scrie pe o bucățică de hârtie
un compliment pentru un coleg
și îl pune într-un coș. Apoi, fiecare extrage un compliment și
încearcă să ghicească cine l-a scris.
 ,,Spune-mi cum te simți": Fiecare elev mimează o emoție și
un elev numit de acesta trebuie
să identifice starea acestuia.
 Exerciții de fluidizarea a comunicării
 ,,Scaunul înroșit": Un elev stă pe un scaun roșu și
ceilalți îi adresează întrebări dificile sau
îi oferă feedback constructiv. Elevul trebuie să răspundă
într-un mod asertiv.
 ,,Roluri": Elevii sunt puși în situația de a interpreta un
rol pe o scenă improvizată (de
exemplu, o ceartă între doi colegi) și încearcă modalități
diverse de comunicare asertivă.
 ,,Scrisoare deschisă": Elevii scriu o scrisoare unei persoane

cu care au avut un conflict,
exprimându-și sentimentele și nevoile într-un mod asertiv.
 Jocuri de rol
 ,,Negocierea": Elevii se grupează în perechi și primesc
sarcina de a negocia, într-o situație
precum împărțirea unei ciocolate, folosind tehnici diferite.
 ,,Refuzul elegant": Elevii exersează cum să refuze o
invitație sau o cerere într-un mod
politicos și ferm.
 ,,Exprimarea aprecierii": Elevii își exprimă cu sinceritate
aprecierea față de un coleg care a
realizat un anumit lucru.
 Discuții în grup
 ,,Șarpele vorbitor": Vorbește primul elev, care este capul
șarpelui, în timp ce colegii, care
formează corpul și coada, ascultă atent.Apoi primul elev devine
ultimul, așezându-se la coadă.
 ,,Dezbateri": Elevii formează două grupe (în funcție de
înălțime, de culoarea ochilor etc.),
dezbat o temă propusă de profesor, având ca cerință să se
exprime politicos, motivându-și afirmațiile și învățând să
asculte atent și opiniile colegilor.
 ,,Furtună de idei": Elevii generează împreună idei pentru
rezolvarea unei probleme,
învățând să asculte și să construiască pe ideile
celorlalți.
 Evaluare și feedback
 Jurnale personale: Elevii își notează gândurile și
sentimentele despre activitățile desfășurate
 Feedback constructiv: Elevii își oferă reciproc feedback cu

privire la modul în care au
comunicat.
 Autoevaluare: Elevii evaluează progresele proprii în
dezvoltarea abilităților de comunicare
asertivă.
Lista bibliografică
 CLARK, Arthur J., Empatie și sănătate mentală, Editura
Trei, 2023
 IRIMIA, Daniela, Cum să vorbești ca să fii înțeles. Ghid de
comunicare asertivă, Ed. Bookzone, 2022
 LAKHANI, Dave, Persuasiunea, arta de a obține ceea ce vrei, Ed.
Amaltea, 2015
 POTTS, C., POTTS, S. Asertivitatea. Cum să rămâi ferm
indiferent de situație, Editura Trei, 2017
 ROSENBERG, M. Comunicarea nonviolentă: un limbaj al vieții,
Editura Ponte, București, 2014

Gamificarea ca unealtă de incluziune și învățare pentru copiii cu dizabilități

Nagy Ofelia
Centrul Scolar pentru Educaţie Incluziva "Primavara" Resita, Caras-Severin, Resita

Gamificarea, ca metodă modernă de predare, reprezintă integrarea
elementelor specifice jocurilor: cum ar fi punctaje, badge-uri,
clasamente, provocări și povești captivante în contexte
non-joc, cu scopul de a crește motivația, implicarea și
învățarea. Această abordare transformă procesul educațional
într-o experiență mai interactivă și plăcută, valorificând
dorința intrinsecă a elevilor de a se juca și de a obține
recompense.

Copiii cu dizabilități se confruntă cu dificultăți
semnificative în înțelegerea conținutului verbal abstract,
procesarea informațiilor complexe sau menținerea atenției pe
perioade lungi. Pentru acești elevi, metodele tradiționale de
predare bazate exclusiv pe explicații verbale pot fi ineficiente
și frustrante.
În acest context, jocul digital se dovedește a fi un mediu de
învățare extrem de valoros. Prin natura sa interactivă, vizuală
și adesea multisenzorială, jocul digital poate facilita
înțelegerea conceptelor, poate stimula implicarea și poate oferi
oportunități de învățare într-un mod adaptat nevoilor
individuale.
Aplicarea principiilor gamificării în educația copiilor cu
dizabilități poate aduce beneficii semnificative. Transformarea
sarcinilor de învățare în jocuri atractive poate spori
considerabil motivația intrinsecă a acestor elevi. Sistemele de
recompensare, cum ar fi acordarea de puncte sau badge-uri pentru
finalizarea sarcinilor sau pentru progres, pot oferi un feedback
pozitiv imediat și pot încuraja perseverența.
Competiția (adaptată și opțională) și colaborarea în cadrul
jocurilor pot stimula interacțiunea socială și dezvoltarea
abilităților de lucru în echipă. Mai mult, elementele narative
și provocările bine structurate pot menține atenția elevilor și
pot facilita înțelegerea conceptelor într-un mod mai intuitiv și
memorabil.
Pentru copiii cu dificultăți de înțelegere a conținutului
verbal, jocurile digitale oferă un mediu bogat în stimuli vizuali
și auditivi, care pot completa sau chiar înlocui explicațiile
verbale complexe. Interacțiunea directă cu elementele jocului,
rezolvarea de puzzle-uri vizuale sau manipularea de obiecte virtuale

pot facilita înțelegerea conceptelor abstracte într-un mod
concret și practic. Feedback-ul imediat oferit de joc permite
elevilor să înțeleagă rapid consecințele acțiunilor lor și
să învețe din greșeli într-un mediu sigur și fără teama de
judecată.
Există numeroase exemple de site-uri și aplicații care
utilizează principiile gamificării și care pot fi adaptate pentru
copiii cu dizabilități intelectuale sau întârzieri în
dezvoltare. Este important ca profesorii să selecteze acele resurse
care sunt adecvate nivelului de dezvoltare și nevoilor specifice
ale fiecărui elev. Câteva exemple includ:
• ABCya (www.abcya.com): Oferă o gamă largă de jocuri
educaționale interactive pentru diferite vârste și domenii,
inclusiv litere, numere, forme și culori. Multe dintre jocuri au
instrucțiuni vizuale clare și un nivel de dificultate adaptabil.
• Starfall (www.starfall.com): Se concentrează pe învățarea
cititului și a matematicii prin intermediul unor animații
interactive și jocuri simple. Interfața este intuitivă și ușor
de navigat.
• PBS Kids Games (pbskids.org/games/): Oferă jocuri bazate pe
personajele populare ale canalului PBS Kids, acoperind diverse
domenii educaționale și având un design atractiv și accesibil.
• Learning Games for Kids (www.learninggamesforkids.com): Include
o varietate de jocuri educaționale grupate pe categorii, cum ar fi
matematică, limbă, științe și geografie, cu opțiuni pentru
diferite niveluri de dificultate.
Profesorii să integreze aceste instrumente digitale în mod
strategic în planurile lor de lecție, adaptând activitățile la
obiectivele de învățare specifice și monitorizând progresul
elevilor.

Gamificarea nu trebuie să fie o activitate izolată, ci mai
degrabă o componentă integrată a unui demers pedagogic bine
structurat. Profesorii pot utiliza jocurile pentru a introduce
concepte noi, pentru a consolida cunoștințele, pentru a evalua
înțelegerea sau pur și simplu pentru a face învățarea mai
captivantă.
În concluzie, metoda gamificării aplicată la copiii cu
dizabilități reprezintă o abordare promițătoare și eficientă
pentru a depăși dificultățile de înțelegere a conținutului
verbal și pentru a stimula implicarea și învățarea. Prin
transformarea procesului educațional într-o experiență ludică
și interactivă, profesorii pot crea un mediu de învățare mai
accesibil, motivant și personalizat pentru acești elevi.
Utilizarea inteligentă a jocurilor digitale, adaptate nevoilor
individuale și integrate strategic în activitățile de predare,
poate deschide noi orizonturi în procesul de învățare și poate
contribui semnificativ la dezvoltarea potențialului fiecărui
copil. Profesorii sunt încurajați să exploreze și să
implementeze aceste metode moderne, valorificând puterea jocului
pentru a construi o educație mai incluzivă și mai eficientă.
Bibliografie:
• Prensky, M. (2001). Digital Game-Based Learning. Computers in
Entertainment (CIE), 1(1), 1–4.
• Kapp, K. M. (2012). The gamification of learning and
instruction: Game-based methods and strategies for training and
education. John Wiley & Sons.
• Werbach, K., & Hunter, D. (2012). For the win: How game thinking
can revolutionize your business. Wharton Digital Press.

Bune practici în activitatea didactică: cheia succesului în educația modernă

Clara Visinica
Scoala Gimnaziala Vedea, Teleorman, Rosiori de Vede

Într-o societate în continuă schimbare, sistemul educațional
este chemat să răspundă unor nevoi tot mai diverse și mai
complexe. În acest context, calitatea actului didactic capătă o
importanță esențială. Nu este suficientă simpla transmitere a
informației, ci este necesară o abordare integrată, adaptată
realităților elevilor și cerințelor lumii contemporane. În cele
ce urmează, vom explora o serie de bune practici în activitatea

didactică, menite să sprijine cadrele didactice în demersul lor
educațional.
1. Planificarea didactică: fundamentul reușitei
O lecție de succes pornește de la o planificare riguroasă și
flexibilă. Obiectivele educaționale trebuie formulate clar, să
fie măsurabile și adaptate nivelului de dezvoltare al elevilor.
Planificarea eficientă înseamnă și anticiparea eventualelor
dificultăți, precum și identificarea celor mai potrivite metode
și resurse pentru a stimula învățarea activă.
Un aspect tot mai important este adaptarea conținutului la nevoile
elevilor – fie că este vorba despre elevi cu cerințe
educaționale speciale, fie despre cei cu un potențial ridicat.
2. Comunicarea eficientă: puntea dintre profesor și elev
O relație sănătoasă profesor-elev începe cu o comunicare
clară, deschisă și empatică. Cadrele didactice trebuie să
încurajeze exprimarea liberă, punerea de întrebări și
participarea activă a tuturor elevilor.
De asemenea, feedback-ul constructiv este esențial. Atunci când
elevii primesc observații concrete, echilibrate și orientate spre
progres, încrederea lor în sine crește, iar motivația pentru
învățare este consolidată.
3. Activități centrate pe elev
Trecerea de la o pedagogie centrată pe profesor la una centrată pe
elev reprezintă un pas esențial în modernizarea educației.
Aceasta presupune:
• Utilizarea metodelor activ-participative (dezbaterea, proiectul,
învățarea prin cooperare);
• Individualizarea învățării prin sarcini diferențiate;
• Crearea de contexte care să stimuleze gândirea critică și
creativitatea.

Activitățile care implică lucrul în echipă, rezolvarea de
probleme sau simulările reale dezvoltă nu doar competențe
cognitive, ci și abilități sociale.
4. Evaluarea – instrument de învățare, nu doar de măsurare
Evaluarea trebuie privită ca un proces continuu, variat și
transparent. Pe lângă testele tradiționale, este indicată
utilizarea unor metode alternative, precum:
• portofoliile educaționale,
• proiectele individuale sau de grup,
• autoevaluarea și coevaluarea.
Implicarea elevului în actul de evaluare crește responsabilitatea
acestuia față de propria învățare și oferă un cadru mai
echitabil pentru dezvoltare.
5. Dezvoltarea profesională continuă
Un cadru didactic performant este un profesionist aflat într-un
proces constant de formare și autoevaluare. Participarea la
cursuri, ateliere, conferințe și colaborarea cu alți colegi
contribuie la diversificarea metodelor și actualizarea
cunoștințelor.
Reflectarea critică asupra propriei practici didactice este o altă
dimensiune importantă a progresului profesional.
6. Relația umană – inima educației
Poate cea mai importantă resursă în educație este relația
umană autentică dintre profesor și elev. Un climat pozitiv în
clasă, bazat pe respect reciproc, empatie și încurajare, creează
premisa unei învățări eficiente.
Un profesor care știe să vadă potențialul din fiecare elev și
să-i ofere sprijinul necesar va influența nu doar performanțele
școlare, ci și formarea caracterului și a valorilor acestuia.
Ca dascăli, avem privilegiul – și responsabilitatea – de a

modela destine. Fiecare lecție, fiecare cuvânt, fiecare zâmbet
poate deveni o sămânță care încolțește în mintea și
sufletul unui copil. Bunele practici nu sunt simple recomandări, ci
expresia concretă a respectului pentru elev și a pasiunii pentru
profesie. Când predarea se face cu inimă, învățarea capătă
sens, iar educația devine cu adevărat transformatoare.

Bibliografie
1. Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ. Editura Polirom.
2. Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Editura Polirom.
3. Nicola, I. (1996). Tratat de pedagogie școlară. Editura
Didactică și Pedagogică.
4. John Hattie (2009). Visible Learning: A Synthesis of Over 800
Meta-Analyses Relating to Achievement. Routledge.

Rolul și importanța proiectelor eTwinning în educația contemporană

IRINA ALDEA
Scoala Gimnaziala Nr.49, Bucuresti, Bucuresti

În era globalizării, educația are misiunea nu doar de a
transmite cunoștințe, ci și de a forma cetățeni capabili să
comunice, să colaboreze și să trăiască într-o societate
multiculturală și dinamică. În acest sens, proiectele eTwinning
reprezintă o punte între școlile europene, oferind cadrul ideal
pentru a răspunde acestor noi provocări.
Ce este eTwinning?
eTwinning este o inițiativă a Comisiei Europene, parte a

programului Erasmus+, care sprijină colaborarea dintre școli din
Europa și nu numai, prin proiecte comune desfășurate online.
Profesorii și elevii lucrează împreună folosind platforme
digitale sigure, realizând activități interactive care
promovează învățarea colaborativă, dezvoltarea
competențelor-cheie și construirea unei comunități europene de
învățare.
Beneficiile participării în proiecte eTwinning
Pentru profesori:
• Dezvoltare profesională continuă: Participarea în proiecte
eTwinning implică perfecționarea competențelor digitale,
didactice și interculturale. Profesorii învață să folosească
metode moderne de predare, să creeze materiale interactive și să
organizeze învățarea centrată pe elev.
• Colaborare internațională: Crearea de parteneriate durabile
între cadre didactice din diferite țări încurajează schimbul de
idei, bune practici și inovații educaționale.
• Motivație și recunoaștere: Implicarea în proiecte
internaționale aduce un plus de entuziasm în activitatea
didactică și oferă oportunități de recunoaștere prin
obținerea certificatelor naționale și europene de calitate.
Pentru elevi:
• Dezvoltarea competențelor lingvistice și digitale: Comunicând
în limbi străine și folosind diverse instrumente digitale, elevii
își îmbunătățesc abilitățile esențiale pentru viitorul lor
academic și profesional.
• Formarea abilităților de colaborare și gândire critică:
Lucrând în echipe multiculturale, elevii învață să coopereze,
să își exprime opiniile și să respecte perspective diferite.
• Stimularea creativității și a autonomiei: Proiectele le

oferă elevilor libertatea de a propune idei, de a crea produse
originale și de a participa activ la procesul de învățare.
• Dezvoltarea unei conștiințe europene și globale: Prin
cunoașterea altor culturi și valori, elevii își formează o
identitate europeană, bazată pe respect reciproc, solidaritate și
toleranță.
Impactul pe termen lung
Participarea la proiecte eTwinning are efecte care depășesc
granițele anului școlar. Profesorii devin mai deschiși spre
inovație și spre învățarea pe tot parcursul vieții, iar elevii
dezvoltă competențe esențiale pentru a deveni cetățeni activi
și responsabili într-o lume în schimbare. În plus, școlile
implicate își întăresc imaginea în comunitate și la nivel
european, demonstrând angajament față de o educație modernă și
incluzivă.
Exemplu de bună practică: Proiectul "Into the Deep"
Un exemplu relevant al valorii aduse de eTwinning este proiectul
"Into the Deep"(
https://school-education.ec.europa.eu/en/etwinning/projects/deep )
derulat în parteneriat cu școli din mai multe țări europene.
Prin acest proiect, elevii au explorat ecosistemele marine, au
învățat despre importanța protejării oceanelor și au colaborat
la realizarea de prezentări, desene și materiale video educative.

Activitățile interactive, schimburile de idei și lucrările
comune au contribuit nu doar la îmbogățirea cunoștințelor
despre mediu, ci și la dezvoltarea abilităților de lucru în
echipă, de comunicare în limba engleză și de utilizare a
tehnologiei moderne. Mai mult, copiii au devenit mai conștienți de
responsabilitatea lor față de natură și față de comunitatea

globală.
Proiectul "Into the Deep" demonstrează cum un subiect de
actualitate poate fi transformat într-o oportunitate de învățare
interdisciplinară, creativă și colaborativă, cu impact de
durată asupra elevilor și profesorilor implicați.
Într-o societate în continuă transformare, proiectele
eTwinning răspund nevoii de a conecta educația cu lumea reală.
Ele nu sunt doar simple colaborări internaționale, ci adevărate
platforme de dezvoltare personală și profesională pentru toți
participanții. Prin eTwinning, școala devine un spațiu deschis,
inovator și european, pregătind generațiile tinere pentru
provocările și oportunitățile viitorului.

Nr. 118/2025

La acest număr au contribuit:
● Nicoleta-Anamaria Velea
● Mariana-Iulia Pitis
● Luminița Gabriela Gingean
● Raluca-Daniela Purcaru
● Adriana Georgescu
● Emilia Victoria Felciuc
● Daniela Arsene
● Lavinia-Victoria Dumitrana
● Elena Popoviciu
● Mariana Anghel
● Angela Tokos
● Alexandru Adrian Diac
● ioana panfil
● Gheorghe Alin Negrea
● Elena Potîrniche
● Alina Ileana Traian
● Vasile Tudor
● Paula Ciobica
● Daniela Urs
● Nagy Ofelia
● Clara Visinica
● IRINA ALDEA

ISSN: 2393 – 0810