PROFILUL PSIHOLOGIC AL SCOLARULUI MIC

Profilul psihologic al şcolarului mic
Prof Sîrbu Elena Laura, Şcoala Primară JUST 4 KIDS

Caracterizare generală

“Profilul psihologic este o expresie cantitativ-calitativă a
totalităţii componentelor, proceselor şi însuşirilor psihice,
precum şi a relaţiilor interfuncţionale dintre acestea,
caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a
copiilor şi diferenţiate de la un individ la altul. Profilul
psihologic relevă gradul dezvoltării mintale şi comportamentale
pentru o anumită vârstă şi pentru fiecare individ.“ (2, pg.
89) Prin urmare, putem vorbi despre profilul psihologic al vârstei
şi de profilul psihologic al individului.
Perioada şcolară mică prezintă caracteristici importante şi
progrese esenţiale în dezvoltarea psihică a copilului. Vârsta
şcolară se constituie ca un stadiu nou, calitativ superior,
constituit pe experienţă cognitivă a copilului şi a
achiziţiilor anterioare pe care le valorifică şi le
restructurează, raportându-se la noile dominante psihofizice şi
noile solicitări ale mediului. Subliniind aspectele definitorii ale
acestui stadiu , P. Osterrieth împrumută de la Gessel următoarea
caracterizare: < 6 ani – vârsta extremismului, a tensiunii şi
agitaţiei; 7 ani – vârsta calmului, a preocupărilor interioare,
a meditaţiei, în care apare pentru prima dată
“interioritatea”, una din trăsăturile dominante pentru stadiul
următor; 8 ani – “vârsta cosmopolită”, a expansiunii, a
extravaganţei, a interesului universal; 9 ani – vârsta
autocriticii, a autodeterminării; vârsta de 10 ani, cu echilibrul
şi buna sa adaptare constituind pe drept cuvânt apogeul
copilăriei… La rândul său , M. Debesse defineşte vârsta
şcolară ca ”vârsta raţiunii”, “vârsta cunoaşterii”,
“vârsta sociala” (3, pg. 152).
La această vârstă dezvoltarea fizico-psihică cunoaşte anumite
particularităţi. Astfel, între 6-7 ani procesul cunoaşterii se
temperează uşor ca, ulterior, să se intensifice, organismul
copiilor devenind tot mai puternic şi mai rezistent.
Începând cu vârsta de 6 ani dentiţia provizorie este înlocuită
treptat de cea permanentă iar procesul de osificaţie devine intens
la nivelul toracelui, al claviculelor şi al coloanei vertebrale.
Are loc intensificarea metabolismului calciului. După vârsta de 7
ani se accentuează osificarea bazinului la fetiţe, precum şi
procesul de calcificare la nivelul oaselor mâinii. Volumul
muşchilor creşte şi se dezvoltă musculatura fină. Poziţiile
incorecte în bancă în această perioadă pot duce la deformări
persistente. Genţiile prea grele determină de asemenea deformări
ale coloanei vertebrale. Pentru că muşchii mici de la degete nu
sunt încă suficient dezvoltaţi şi obosesc repede, elevii de la
clasa I întâmpină dificultăţi de scriere. Luând în
considerare acest aspect este necesar ca fiecare învăţător să
dozeze efortul acestor muşchi, să nu-i solicite prea mult, să
organizeze exerciţiile pentru dezvoltarea lor.
Şcolarul mic, oboseşte repede, dar se şi reface repede.
Învăţătorul trebuie să ţină seama de aceste particularităţi
în organizarea activităţilor care presupun efort fizic.
Intrarea în şcoală (considerată ca o încărcare afectivă)
crează o condiţionare socială inedită pentru copil. În şcoală
el descoperă viaţă complexă culturală, intelectuală şi
socială a grupului şi rolul pregnant al unui adult a cărui model
se impune treptat prin forţă intelectuală. Învăţarea devine
tipul fundamental de activitate cu aspectele ei multilateral
formative, mai ales datorită modificărilor radicale de
condiţionare a dezvoltării psihice în ansamblul său. Primii
patru ani de scoală, chiar dacă au fost pregătiti prin
frecventarea grădiniţei, modifică regimul, tensiunea şi planul
de evenimente ce domină viaţa copilului. Asimilarea de cunoştinte
mereu noi, dar mai ales responsabilitatea faţă de calitatea
asimilării lor, situaţia de colaborare şi competiţie, caracterul
evident al regulilor implicate în viaţa şcolară contribuie la
modificarea de fond esenţială a copilului mic. Aceasta înseamnă
că activitatea şcolară va solicita intens activitatea
intelectuală, procesul de însuşire gradată de cunoştinte
cuprinse în programele şcolare, şi că în consecinţă la
nivelul psihicului copilului se vor organiza şi dezvolta strategii
de învăţare, se va conştientiza rolul atenţiei şi al
repetiţiei, îşi va forma deprinderi de scris-citit şi calcul.
Vârsta şcolară mică se constituie decisivă din mai multe puncte
de vedere în psihogeneza copilului, dezvoltarea complexă
regăsindu-se la nivelul proceselor senzoriale, intelectuale,
reglatorii.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Golu Pantelimon, Zlate Mielu, Verza Emil –Psihologia copilului,
E.D.P. Bucureşti 1993
2. Nicola Ioan – Pedagogie , E.D.P.Bucureşti 1994
3. Dumitriu Gheorghe şi Constanţa –Psihologia procesului de
învăţământ- E.D.P.Bucureşti 1997