Portret de dascăl...

Portret de dascăl...

Motto:
”Un profesor știe.Un profesor bun explică.Un profesor superior
demonstrează.Un profesor responsabil atrage elevii,îi
motiveaza,îi activează,îi incurajează.Un profesor eminent este
un profesor bun,superior și responsabil.„
W. Word
Când spun „dascăl” îmi răsar în minte chipurile evocate cu
dragoste;de-a lungul timpului,de către scriitori consacrați
ajunși la vârsta maturității.Bădița Vasile,domnul
Trandafir,dascălul Clăița,profesorul Wondracek și,de ce nu
„dăscălița” lui Octavian Goga – iată doar câteva nume din
galeria de portrete de dascăli din literatura română.Nu se poate
să nu ne întrebăm ce anume i-a făcut pe scriitorii noștri –
Ion Creangă,Mihail Sadoveanu,Ioan Slavici,Octavian Goga – să-și
amintească de dascălul din copilărie ca de un chip de referință
din viața lor.
Ce anume ne face pe noi,dascălii,importanți în viața elevilor
noștri?Cum putem marca în bine existența lor?Cum le putem
îndruma pașii spre un viitor împlinit și cum îi putem ajuta
să-și făurească o viață frumoasă?
Cred că răspunsurile la toate aceste întrebări se află undeva
în străfundul inimii lor.Meseria de dascăl – indiferent de
timpul la care ne raportăm –nu e una oarecare;ea modelează
suflete pentru toată viața.Copilul din bancă vede în noi,în
primul rând,omul în care să poată avea încredere,care să-l
înțeleagă în toate privințele,să-l ajute să ințeleagă
tainele vieții.
Dacă-i întrebi, îți răspund cu sinceritatea proprie
vârstei,că ”doamna e bună„ și ochii li se luminează ca de
un licăr venit din sufletele lor,ca și cum de ”doamna” depinde
întreaga lor existență.
Te privesc cu încredere și emoție din prima zi de
școală.Dascălul devine din acea zi călăuzitorul de care se
agață cu încredere și speranță.Din acel moment toate zilele
lor sunt în funcție de ce ”a zis doamna...”.Și asta trebuie
să ne facă pe noi, dascălii, conștienți de imensa
responsabilitate ce o avem față de aceste mlădițe pe care avem
datoria – in primul rând morală – să le modelăm cu răbdare
și măiestrie.
Iată de ce consider că a fi dascăl este mai mult decât o
meserie.Nu putem fi simpli intermediari între carte și
elevi.Fără suflet, fără dăruire,fără plăcere e greu să
îndeplinești această misiune.
Firește, e important să fim bine pregătiți științific,dar mai
important este să avem vocație.Și nu doar atât.Înseamnă să
avem capacitatea de a ne adapta nu doar la alte generații de
copii,ci și la alte și variate cerințe.Este important să fim
dacăli buni,cu dăruire?Desigur.Un dascăl bun face sufletele să
rezoneze tot așa cum păpușarul, cu un simplu fir de ață,își
„joacă„ păpușile și le dă viață.
Noul mileniu ne-a adus schimbări majore in toate compartimentele
sociale și nu doar în bine....Adesea ne simțim părinți adoptivi
ai copiilor rămași acasă,fără o familie adevărată,fără o
mângâiere de mamă,cu sufletele pustiite.
Sunt copiii acelor părinți care astăzi își măsoară iubirea
față de ei între două sărbători,de la distanță.Sunt copii
care-și caută alinarea alături de noi, dascălii.E ușor să-i
ghicești căci au mereu ceva să te întrebe,să-ți arate,să-ți
povestească- și totul pentru a câștiga o fărâmă de afecțiune
după care tânjesc atât de mult!
Rămânem noi dascălii acestui mileniu, în amintirile copiilor
precum domnul Trandafir sau bădița Vasile?Înclin să cred că
da,căci după 32 de ani de „dăscălit” nu o dată mi s-a
întâmplat să-mi reîntâlnesc foști elevi
schimbați,maturizați, dar privindu-mă cu același zâmbet candid
și spunând:„Știți eu sunt...mi-ați fost dirigintă....mi-ați
fost profesoară...”.
Și-atunci înțeleg și mai bine menirea noastră.Primești în
schimbul muncii tale o recunoștință mută și totuși
grăitoare,ce nu poate fi măsurată niciodată.
Iată de ce am ales cu deosebită plăcere să particip la acest
simpozion-căci mi-a dat ocazia perfectă de a medita asupra locului
și rolului nostru în societatea mileniului III.Aparent, cu toții
suntem convinși că astăzi lumea nu mai vrea școală,că nimeni
nu mai e interesat de învățătură.Și totuși nu putem
generaliza.Îmi place să cred că un dascăl adevărat rămâne
dascăl în orice societate,în orice comunitate atâta timp cât
înțelege ce așteaptă cei din fața lui,așezați cuminți în
bănci,cu ochii larg deschiși de curiozitate.
S-a schimbat profilul dascălului de la bădița Vasile al lui Ion
Creangă și până astăzi?Și da,și nu.D,a pentru că,evident
structurile organizatorice,obiectele de studiu,obiectivele sunt
într-o permanentă metamorfoză.Și nu, pentru că un dascăl
trebuie să fie în egală măsură OM,PĂRINTE,EDUCATOR,PSIHOLOG
și PEDAGOG.
Și lista atribuțiunilor și a rolurilor unui dascăl ar putea
continua, ilustrând astfel complexitatea profesiei didactice precum
și multiplele funcții și roluri asociate statutului
dascălilor.Importante nu sunt însă niște înșiruiri sterile de
îndatoriri, ci mai degrabă cum și în ce măsură le ducem la bun
sfârșit, căci așa cum spune Michael Scriven ”Acei care pot
face aceste sute de lucruri predau bine;acei care predau bine pot
schimba lumea pe durata vieții”.

Roșu Izabela,Școala Gimnazială nr 1 Valea Seacă(structură),com
Nicolae Bălcescu,jud. Bacău