PORTOFOLIUL ISTORIC, MODALITATE ALTERNATIVĂ DE EVALUARE

PORTOFOLIUL ISTORIC,
MODALITATE ALTERNATIVĂ DE EVALUARE
- prof. înv. primar Şerban Diana - Cristina -
Colegiul Naţional de Informatică "Matei Basarab" - Rm. Vâlcea

Motto:
"Istoria este cea dintâi carte a unei naţii".
Nicolae Bălcescu

Portofoliul este definit în Dicţionarul Explicativ al Limbii
române ca "dosar, mapă în care se păstrează acte, hârtii de
valoare".
Utilizarea portofoliului ca metodă complementară de evaluare se
impune din ce în ce mai mult atenţiei şi interesului
învăţătorilor / profesorilor în practica şcolară curentă.
Termenul este relativ nou în terminologia ştiinţelor educaţiei.
Deşi, în sensul său de bază, portofoliul s-a lansat în domeniul
artei, şi în contextul ştiinţelor educaţiei s-a impus nevoia
existenţei unei metode de evaluare flexibile, complexe,
integratoare ca alternativă viabilă la modalităţile
tradiţionale de evaluare. Prin complexitatea şi bogăţia
informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea
elevului pe o perioadă mai lungă, portofoliul poate constitui
parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.
Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare complex, care
include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi
tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise
şi practice, observarea sistematică a componentelor şcolare,
proiectul, autoevaluarea, precum şi sarcini specifice fiecărei
discipline. Portofoliul reprezintă "cartea de vizită" a elevului,
urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an
şcolar la altul sau chiar de la un ciclu de învăţământ la
altul.
Prof. dr. Adrian Stoica defineşte portofoliul în accepţiunea de
colecţie de informaţii pe care şcolarul (grupul de şcolari) le
obţine prin investigaţii individuale (de grup), prin cercetarea
unor materiale (altele decât manualul), prin vizite, excursii.
De asemenea, portofoliul constituie o modalitate sau un mijloc de
evaluare pe o perioadă mai lungă, care reflectă progresul
elevului pe multiple planuri. Această modalitate de evaluare
trebuie adaptată la un anumit context care ţine cont de: vârsta
elevului, specificul disciplinei, nevoile şi abilităţile
elevului, performanţele atinse prin învăţare.
Astfel elevul devine parte integrantă a sistemului de învăţare
şi evaluare şi îşi poate urmări pas cu pas progresul şcolar.
La rândul său, profesorul sau învăţătorul comunică în
permanenţă elevului calităţile, defectele, ariile de
îmbunătăţire a activităţilor, iar părinţilor le relevă ceea
ce elevii pot realiza concret, precum şi atitudinea acestora faţă
de obiectul la care a întocmit portofoliul.
Portofoliul istoric place copiilor deoarece lecţiile de citire cu
conţinut istoric sau lecţiile de istorie sunt presărate cu
elemente de istorie locală şi naţională. Dacă noi,
învăţătorii şi profesorii, venim cu ceva nou faţă de manual,
atunci şi elevii vor manifesta interes pentru căutarea şi
cercetarea izvoarelor, pe baza cărora se poate reconstitui
trecutul, aşezările şi zonele în care trăim, iar noţiunile şi
evenimentele istorice şi le vor întipări mult mai bine.
Din istorie, copilul învaţă care este obârşia poporului din
sânul căruia s-a născut, cum au străbătut oamenii vremurile
învingând opreliştile, fie cu ascuţişul paloşului, fie cu
iscusinţa minţii, cum au muncit şi, la nevoie, au luptat
vitejeşte, apărând patria şi libertatea.
Istoria naţională este un nesecat izvor de învăţătură şi
înţelepciune. Trecutul mărturiseşte celor de azi, care duc mai
departe către cei de mâine, dragostea de neam şi ţară, pentru
apărarea fiinţei naţionale, a independenţei şi integrităţii
patriei; acestea sunt legăminte de căpătâi ale românilor,
înaltele trăsături şi calităţi morale care i-au caracterizat
de când s-au ştiut pe acest pământ.
Şi dacă trecutul a fost demn şi plin de sacrificii, datoria
noastră, a dascălilor, este să deschidem porţile sufletului
celor ce ne-au fost daţi în grijă, pentru a-i adăpa şi pe ei
din această fântână nesecată a gloriei poporului român.
Această datorie se împlineşte printr-o activitate permanentă de
educaţie patriotică şi instruire. În faţa ochilor limpezi şi
veşnic nedumeriţi ai copiilor, nu este deloc simplu sau uşor să
te faci deplin înţeles, să cultivi cele mai înălţătoare
sentimente umane. Dacă noi înşine simţim acel fior inefabil al
patriotismului, dacă generăm emoţii fireşti, vorbindu-le de
Mircea cel Bătrân, de Ştefan cel Mare, de Alexandru cel Bun,
ajutându-i să înţeleagă dreptatea înfricoşătoare a lui
Ţepeş, să admire faptele de vitejie ale lui Mihai Viteazul, ei
bine, atunci ne vom îndeplinii cu adevărat menirea. Căci, aşa
cum bine se ştie, lecţia de istorie nu înseamnă numai dobândire
de cunoştinţe, de fapte, date şi evenimente, ci şi o activitate
cu o mare încărcătură emoţională la care participă
învăţătorul / profesorul şi elevii săi, fiecare aducându-şi
partea de contribuţie la realizarea legăturii dintre informativ
şi formativ.
Studiul "Istoriei României" urmăreşte totodată familiarizarea
elevilor cu cele mai importante reprezentări şi noţiuni istorice,
cum sunt: cele cu privire la cronologie (eră, epocă, perioadă
istorică, deceniu, secol, mileniu), viaţa economică (muncă,
unelte de muncă), activitatea militară (arme de apărare, de atac,
războaie drepte, războaie nedrepte), organizarea socială şi
viaţa politică (clase sociale, forme de stat).
În strânsă legătură cu aceste reprezentări şi noţiuni,
studiul istoriei în general şi al istoriei patriei în special,
îi va conduce pe elevi la înţelegerea, pe măsura
posibilităţilor lor, a fenomenelor ce au loc în societate şi a
legăturilor dintre ele, a faptului că diferite fenomene sunt
determinate de cauze ce pot fi cunoscute.
Deosebit de important, în realizarea portofoliului cu conţinut
istoric îl constituie stabilirea obiectivelor concretizate în
performanţele pe care le vor realiza elevii şi pe care ei le vor
putea atinge pe parcursul anului şcolar. Exprimarea obiectivelor se
corelează cu asimilarea graduală a noţiunilor cu ajutorul cărora
pot să descrie, să motiveze, să clarifice, să compare, să
demonstreze.
Formularea clară a obiectivelor îi oferă cadrului didactic
posibilitatea să-şi elaboreze metodologia adecvată de lucru,
creându-i în acelaşi timp premiza pentru evaluarea rezultatelor.
Enumerăm aici câteva obiective specifice portofoliului istoric:
a) creşterea interesului pentru cunoaşterea trecutului istoric al
ţării;
b) iniţierea în realizarea unor itinerare istorice (reale sau
imaginare), care să cuprindă şi vizitarea unor muzee istorice;
c) stimularea creativităţii prin selectarea materialelor şi
realizarea unor compuneri pe teme date;
d) stimularea dorinţei de a citi şi de a afla noutăţi prin
intermediul lecturilor istorice.
Însoţită de diapozitive şi alte ilustraţii, lectura istorică
are un caracter atractiv, stimulând dezvoltarea gândirii
independente, lărgind orizontul intelectual al elevilor,
cunoştinţele despre trecutul istoric, trezindu-le interesul şi
dragostea pentru cunoaşterea istoriei patriei. Prin conţinutul
istoric bogat al lucrărilor selectate, exprimând realitatea
istorică prin imagini, lectura istorică trezeşte stări
emoţionale, dezvoltă sentimentul de admiraţie şi respect pentru
trecutul istoric al românilor. De asemenea, prin limbajul şi
expresiile sale literare, lectura istorică dezvoltă vorbirea şi
imaginaţia elevilor.
Lecturile istorice incluse în portofoliu se pot folosi în toate
etapele lecţiei. Spre exemplu în momentul pentru trecerea la
lecţia nouă, prin aceste lecturi încercăm să captăm interesul
elevilor şi mai ales participarea efectivă a acestora. De aceea,
trebuie să se aleagă lecturi accesibile vârstei, lecturi care să
se raporteze la evenimente istorice precise, nu să trateze în
general trecutul istoric. Cu acelaşi succes, lecturile istorice se
folosesc şi în fixarea lecţiei sau la lecţiile de recapitulare.
Aici lectura trebuie, ca prin conţinutul ei să contribuie la
însuşirea mai temeinică a cunoştinţelor.
În realizarea acestui gen de portofoliu se parcurg următorii
paşi:
1) Se stabileşte tema şi proiectul unui program de execuţie şi
de evaluare (adică ce va cuprinde portofoliul). Acest pas se
realizează împreună cu elevii, stabilindu-se exact ce cuprinde.
2) Sub ce formă se realizează portofoliul (tip dosar sau plic,
casetă, cutie).
3) Cine face selecţia (elevul / grupul împreună cu
învăţătorul / profesorul).
4) Cine şi unde se păstrează portofoliul.
Deosebit de important este să se stabilească liste de criterii
în măsură să reflecte achiziţiile şcolare, reale şi
măsurabile, la nivelul vârstei şi posibilităţilor copilului.
Structura unui portofoliu va fi proiectată de învăţător sau
profesor, ţinând cont de:
a) scopul urmărit;
b) sugestiile elevilor (pot alege teme sau tipuri de instrumente);
c) libertatea elevilor de a-şi adăuga materialele care cred că-i
reprezintă mai bine.
De exemplu un portofoliu la istorie ar putea cuprinde:
a) rezultatele obţinute de elevi la: probele orale, lucrări de
control sau teste, desene, concursuri, etc.;
b) observaţii şi aprecieri sistematice asupra comportamentului
şcolar;
c) fişe de informare independentă cum ar fi:
 biografii ale unor personalităţi istorice;
 copii ale unor documente istorice găsite (studiate în
bibliotecă, în cărţi de specialitate, în muzee);
 diapozitive / fotografii însoţite de scurte comentarii ale
unor monumente istorice realizate de elevi în timpul unor vizite;
 recenziile unui articol sau unei cărţi de istorie preferată;
 scurte eseuri privind opinia elevului despre un domnitor sau un
anumit eveniment istoric;
 copii ale unor poezii sau lecturi cu conţinut istoric;
 joc istoric tip puzzle (piesele refac o anumită hartă
istorică sau portretul unui domnitor);
 realizarea de planşe sau colecţii filatelice pe o temă la
alegere;
 expoziţie de păpuşi îmbrăcate în port românesc, dacic,
roman sau expoziţie de fotografii cu portul românilor din diverse
zone ale ţării;
 interviuri luate de elevi unor persoane care au fost martore la
un eveniment istoric.
d) autoevaluarea (chestionare şi scări de evaluare).
Evaluarea se va face pentru fiecare element al portofoliului,
separat, la momentul realizării lui. Dacă portofoliul va fi
evaluat global, atunci dascălul va stabilii criterii clare,
holostice de evaluare, care vor fi comunicate elevilor înainte ca
aceştia să înceapă proiectarea portofoliului.
Portofoliul, ca instrument de evaluare curentă îşi dovedeşte
utilitatea furnizând informaţii esenţiale învăţătorului /
profesorului pe baza cărora acesta îşi poate întemeia o
judecată validă şi pertinentă asupra activităţii elevului pe o
perioadă mai lungă de timp.
Avantajele folosirii portofoliului de activitate ca alternativă de
evaluare ar fi:
a) oferă posibilitatea aprecierii globale a activităţii elevilor
pe o perioadă mai lungă de timp (semestru, an şcolar sau ciclu de
învăţământ);
b) oferă posibilitatea alegerii (dintre subiectele propuse a acelor
teme spre care se simt atraşi şi în care îşi pot pune mai bine
în valoare capacităţile lor creatoare;
c) lărgesc orizontul cunoaşterii, permiţând asimilarea
cunoştinţelor mai uşor, prin intermediul imaginilor;
d) preia o parte din sarcinile evaluării continue;
e) permite observarea progreselor făcute, existând posibilitatea
de a-şi perfecţiona stilul de muncă, prin continuitate şi
perseverenţă;
f) se obţin informaţii utile vizând laturi ascunse ale
personalităţii copilului (preocupări, înclinaţii, aptitudini
...);
g) se stimulează creativitatea, imaginaţia, ingeniozitatea pentru
istoria locală / naţională (modalitate de petrecere plăcută a
timpului liber şi de cunoaştere);
h) menţine un interes constant pentru autoeducaţie, spirit de
iniţiativă, dragoste faţă de tot ceea ce înseamnă trecut;
i) oferă destindere cu multiple implicaţii de ordin sufletesc şi
satisfacţie a dorinţei de îmbogăţire a orizontului spiritual.
Portofoliul istoric reuneşte cele mai bune rezultate şi produse
ale activităţii elevului, oferind o imagine clară asupra
evoluţiei acestuia în timp. Rezultatele şcolare înregistrate de
elev (progres - regres) sunt comunicate părinţilor cât şi altor
persoane interesate.