PLEDOARIE PENTRU DISCIPLINA MEA

PLEDOARIE PENTRU DISCIPLINA MEA

Prof.
înv.primar IUGA Maria-Liliana
Şcoala
Gimnazială "Henryk Sienkiewicz" Solonețu Nou
Cacica,
Suceava

În expunerea pledoariei pentru frumuseţea meseriei
de învăţător am pornit de la cuvintele marelui pedagog suedez,
Pestalozzi, care spunea:“Spre a creşte oameni înainte de orice
ştiintă şi de orice metodă trebuie să ai inimă”. Cu
certitudine, dragostea faţă de copii reprezintă cerinţa
esentială în asigurarea eficienţei, calităţii şi progresului
în întregul şi complicatul demers instructiv-educativ.
Dincolo de pregătirea lor de bază şi experienţă ,eu cred
că învăţătorii trebuie să aibă o mare capacitate de a se
adapta la realităţile vieţii şcolare, fiind capabili să rezolve
situaţii- problemă dintre cele mai diverse. Tactul, răbdarea,
capacitatea de a comunica uşor cu cei din jur, de a soluţiona
conflictele sunt caracteristici cu care te naşti sau pe care le
dobândeşti printr-un efort personal considerabil pe parcursul
carierei didactice.
Am constituit această pledoarie sub forma unui bilanţ, acum,
spre sfârşit de an şcolar, orientându-mă şi după
răspunsurile date de elevi la un chestionar aplicat înaintea
vacanţei de primăvară.
Cu siguranţă, fiecare învăţător foloseşte la clasă
metode dintre cele mai diverse, fie ele tradiţionale, moderne,
originale-pentru a obţine cele mai bune rezultate sau pentru a
corecta anumite conduite deviante la elevi.
Personal, am ajuns la concluzia că, o strânsă
legătură cu familia elevului este cheia în obţinerea succesului
dorit de către toţi partenerii implicaţi în procesul de
educaţie.
În continuare, voi enumera o serie de
caracteristici care mă conduc, zi de zi, spre obţinerea celor mai
bune rezultate :
• Îi consider pe elevi parteneri în propria lor educaţie;
• Insuflu încredere în forţele proprii ale elevului;
• Îmi planific bine timpul propriu şi am încercat să-i
învăţ pe elevi cum să-şi organizeze timpul;
• Stimulez cooperarea în clasă;
• Evaluez cunoştinţele elevilor prin metode variate;
• Organizez diferite activităţi împreună cu elevii şi
părinţii acestora: drumeţii, excursii, ore deschise;
• Consider că sunt un dascăl cu vocaţie, deşi nu pot să-mi
imaginez că există şi dascăli cu normă;
• Îmi place să cred că toţi dascălii au iubire pentru copii
în special şi pentru om, în general, dar şi talent.
Înaintea vacanţei de primăvară am aplicat
elevilor de clasa a IV-a un chestionar, iar răspunsurile date de
elevi au confirmat cele afirmate mai sus.

CHESTIONAR APLICAT ELEVILOR

• CARE ESTE CEA MAI PLĂCUTĂ AMINTIRE PE CARE O AI CU
ÎNVĂŢĂTOAREA TA?
• CE ŢI-A PLĂCUT / ÎŢI PLACE CEL MAI MULT LA ÎNVĂŢĂTOAREA
TA?
În loc de concluzii, m-am gândit la câteva întrebări de
reflecţie pentru fiecare dintre noi:
• Îi tratez pe toţi elevii mei ca persoane unice?
• Mă supără neputinţa copilului de a face ceva?
• Mă simt bine în prezenţa elevilor mei?
• Îmi cer scuze când greşesc?
• Pot să râd alături de elevii mei?
• Le permit elevilor mei să facă sugestii în ceea ce priveşte
activităţile clasei?
• Am răbdare să descopăr lumea prin ochii elevilor mei?
• Mă supără zgomotul chiar şi atunci când este făcut de
elevii care muncesc cu efort?
• Am căutat tot ce e mai bun pentru lecţia de mâine?
Învăţătorul este cel care trebuie să ofere
sprijin, prin fiecare cuvânt, gest, şi să-l considere pe elev o
personalitate unică. O simplă apreciere verbală despre modul în
care a realizat un desen poate să însemne enorm în aprecierea
imaginii de sine a copilului.
Din orice unghi am privi personalitatea învăţătorului, aceasta
este una deosebit de complexă, datorită rolului pe care îl
deţine în viaţa copilului şi a comunităţii din care face
parte.
Voi încheia această prezentare a didacticii personale cu
ajutorul cuvintelor învăţatului Democrit, care afirma :
“Educaţia copiilor este un lucru gingaş. Când duce la rezultate
bune, ea n-a fost decât luptă şi grijă; când nu reuşeşte,
durerea nu mai cunoaşte margini.”

Bibliografie:
1. J.Olsen, T.W.Nielsen- Noi metode şi strategii pentru
managementul clasei, trad..C.Boguleanu, Ed. DPH, 2009;