Pledoarie pentru dascali

PLEDOARIE PENTRU DASCĂLI

Prof. Ana Loredana Bubuţanu
Masterand Univ. „Stefan cel Mare” Suceava
Grădiniţa cu Program Prelungit „Licurici”
Fălticeni, judeţul Suceava

Prof. Elena Ciubotariu
Grădiniţa cu Program Prelungit „Licurici”
Fălticeni, judeţul Suceava

Fiecare om are un vis. Fiecare vis naşte speranţe. Este curios cum visul este premisă şi finalitate în viaţa omului. Lupta pentru realizarea visului devine conţinutul existenţei noastre.
Fiecare s-a născut să întregească universul uman. NOI ne-am născut cu dragoste de copii, cu dorinţa de a dărui mugurilor omenirii – EDUCAŢIE.
De fapt, care este menirea dascălului? Să modeleze personalităţi viitoare, să lumineze sufletul şi mintea copiilor prin puterea cunoaşterii şi, nu în ultimul rând, si însufleţească noţiunile pe care le predă, dezvoltându-le în stropi de iubire.
Mai există oare asemenea oameni care îşi fac meseria cu plăcere, cu dăruire şi har, care sunt capabili de a se apropia de cei pe care îi formează ca oameni? Cu siguranţă că există şi vor exista.
De ce să nu învăluim fiecare activitate a noastră în iubire, de ce să nu atragem pe ceilalţi printr-o lumină ce vine din interior, pe care fiecare o posedă, dar o lasă sau nu să iasă la iveală. Totul stă în felul în care ştii să te apropii de copil. Prin sensibilitatea, gingăşia, delicateţea, tactul pedagogic, modul de a comunica, tonalitatea vocii (caldă, dinamică), educatoarea atrage întotdeauna sufletele copiilor. Timbrul vocii de o muzicalitate, căldură şi dinamică nemaipomenite prin care îţi atrage privirea, gândul, sufletul deschis, reuşeşte să se impună nu prin duritate, ci prin blândeţe.
Dascălul este una dintre persoanele cu care preşcolarul trebuie să comunice de la început prin priviri, gesturi, deoarece, printre altele, el posedă şi o cunoaştere a psihologiei aparte a copilului. Profesiunea şi vocaţia de dascăl îşi definesc sensul, esenţa şi dimensiunile prin credinţa în a învăţa continuu pentru menţinerea şi dezvoltarea procesului, de mare nobleţe, de transfer al tezaurului de valori ştiinţifice, culturale şi morale, din generaţie în generaţie. Pe acest proces se întemeiază continuitatea. Oamenii adevăraţi ai învăţământului care împlinesc acest transfer sunt ca nişte lumânări care încet se sting, luminând pe alţii, într-un tainic şi profund metabolism lăuntric.
Educatorul este cel care are un rol semnificativ în viaţa copiilor. Atât abilităţile profesionale cât şi însuşirile de personalitate au repercursiuni profunde în inima discipolilor, provocând reverberaţii şi după terminarea anilor de grădiniţă. Prin felul său de a fi sau a nu fi, prin comportamente şi atitudini, educatorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăţuieşte, încurajează.
Cadrul didactic trebuie să aibă abilitatea de a motiva preşcolarii, acţionând prin intermediul a trei factori: valoarea disciplinei percepută de copii şi relevanţa practică a informaţiilor vehiculate, încrederea copiilor în propriul succes, abilitatea lor de a oferi feed-back permanent şi de a dirija procesul educaţional. O altă abilitate de care trebuie să dea dovadă profesorul de învăţământ preşcolar este aceea de a realiza un management eficient al grupei, iar pentru aceasta, el trebuie să fie atent la comportamentul copiilor şi la reuşita lor şcolara, utilizând un spectru larg de tehnologii de predare-învăţare.
Abilitatea de a crea şi a menţine o ambianţă plăcută, de susţinere şi cooperare o realizează educatorul dacă transformă atmosfera din grupă în una agreabilă. Problemele de disciplina sau disensiunile care apar sunt rezolvate în mod constructiv. Preşcolarii sunt apreciaţi pentru rezultatele lor atât în public cât si în particular, iar educatorul îi încurajează să coopereze şi să se susţină reciproc. Abilitatea cadrului didactic de a preda în manieră interdisciplinară se realizează atunci când o cere contextul şi când este posibil, educatorul transferând cunoştinţele şi abilităţile achiziţionate de copiii în cadrul unei discipline, la alta.
Orice copil are nevoie de iubire, respect şi apreciere necondiţionate de anumiţi factori mai mult sau mai puţin obiectivi. A-l creşte pe copil arătându-i respect este o condiţie esenţială în relaţia educatoare-copil, o dovadă incontestabilă a respectului de sine, a seriozităţii şi simţului de răspundere ale educatoarei. Că preşcolarul poate învăţa, dar nu oricum, este un fapt binecunoscut ce ţine de stilul de muncă al educatoarei, fără a ignora ceilalţi factori.
Educatoarea este ca un iscusit grădinar care continuă plimbarea copiilor prin câmpia de cuvinte a universului preşcolar, oferă darul strălucirii viitoare unei „flori” care la finalul drumului, atinsă de bagheta nevăzută a cerului se transformă în om.
Cu siguranţă, orice educatoare trăieşte momente de maximă satisfacţie când vede boabe de lacrimi pe obrăjorii preşcolarului fericit că Făt-Frumos l-a biruit pe Zmeu, tresaltă de bucurie când, sub privirea ei atentă, a răsărit pe pagină primul semn grafic conturat cu mânuţa tremurândă a copilului, trăieşte intens satisfacţia datoriei împlinite când, asemenea Domnului Trandafir de peste ani, dă preşcolarilor săi „cheia” cu care pot pătrunde în lumea mirifică a cărţilor.
Puterea educatorului de a alege şi a inventa poate merge până la plus infinit. Personalităţile deosebite se remarcă prin stilul lor, prin amprenta pe care şi-o pun pe ambianţa locului unde lucrează, prin armonia pe care o vor crea în jurul lor, prin aportul la dezlegarea „misterului” educaţiei.
Pe lângă profesionalismul firesc, educatorul trebuie să aibă o vastă cultură, eleganţă şi discreţie, să-şi însuşească mărunte, dar esenţiale aspecte comportamentale cum ar fi: punctualitate, respect faţă de ceilalţi, toleranţă, sinceritate, deschidere spre nou, diplomaţie , creativitate, prietenie, înţelegere, dăruire, afectivitate, siguranţă şi încredere.
Dascălul, conştient de menirea sa, este cel căruia universul copilăriei îi este aproape, care priveşte şi interpretează mişcările, actele, operaţiile evenimentele şi cu ichi de copil. Altfel spus, reuşeşte să desprindă de general particularitatea cea mai pe înţelesul copilului, ce-i luminează calea spre achiziţii imediat superioare.
Am întâlnit preşcolari care încearcă să-şi exprime iubirea faţă de noi, educatoarele lor, dar le-am simţit fiorul cu care căutau să se exprime, cu care încercau să pătrundă dincolo de vorbe în sufletele noastre. Unii ne-au măgulit, iar alţii au cerut, au căutat, au aşteptat ajutor.
Mulţi copii au nevoie de noi, iar în fiecare dintre noi, există o pasăre albă cu aripile larg deschise spre zbor, PASĂREA CUNOAŞTERII. Descifrând şi încurajând aspiraţiile ei secrete, o pregătim pentru zborul neîntrerupt spre lumina înţelepciunii.
Grădiniţa…educatoarea…copilul - un atelier al unui creator de artă, sculptor, care ciopleşte lemnul, piatra, în forma ei naturală, până ajunge la final, când perdeaua de culoare închisă cade, ivindu-se modelul luminos la care el a visat, în care el şi-a zidit sufletul şi care are capacitatea de a transmite mesajul artistic privitorului.
Energică
Dinamică
Unică
Creatoare
Ambiţioasă
Tolerantă
Onestă
Afectuoasă
Răzbătătoare
Entuziastă

Bibliografie:
1. Augusto, Cury , 2007, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”, Editura For You, Bucureşti
2. Bogaert, Catherine, Sandrine, Delmarle, 2013, „Formarea competenţelor în grădiniţă”, Editura Aramis, Bucureşti
3. Kramar M. , 2002, „Psihologia stilurilor de gândire şi acţiune umană", Editura Polirom, Iaşi