Jocuri educaţionale

Foca la distracţie
Adunări şi scăderi în concentrul 0-10000
Matematica Clasa a III-a

Armonia culorilor
Fracţii egale
Matematica Clasa a IV-a

Pinguinii
Înmulţiri în concentrul 0-1000
Matematica Clasa a III-a

PARTENERIATUL FAMILIE ŞCOALĂ ÎN REUŞITA EDUCAŢIEI INCLUZIVE

Interes general | Toate disciplinele

Propus de: dinamovista | 05.01.2019 09:29 | 26 vizualizări

Având în vedere perspectiva învăţământului de tip incluziv, părinţii au dreptul să-şi exprime propria viziune asupra modului de funcţionare a şcolii şi să participe concret la influenţarea actului managerial din şcoală.

PARTENERIATUL FAMILIE ŞCOALĂ ÎN REUŞITA EDUCAŢIEI INCLUZIVE
Educaţia integrată se referă la integrarea în structurile învăţământului de masă a copiilor cu cerinţe speciale în educaţie (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj, defavorizaţi socio-economic şi cultural copii din centrele de asistenţă şi ocrotire, copii cu uşoare tulburări psihoafective şi comportamentale pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora.
În modelul tradiţional, relaţiile familiei cu şcoala sunt aproape inexistente sau au un caracter informal, ocazional. În condiţiile şcolii incluzive, părinţii participă direct la viaţa şcolii şi pot influenţa anumite decizii care privesc procesul educaţional. Absenţa sau indiferenţa părinţilor în ceea ce priveşte problemele educaţionale ale copilului vine în opoziţie cu ideea de integrare sau incluziune. În acest sens apar o serie de dificultăţi, cauzate de atitudinea de reţinere sau neîncredere a părinţilor care rezultă din reprezentări/mentalităţi eronate cu privire la viaţa şi evoluţia şcolară a unui copil cu cerinţe educative speciale. Având în vedere perspectiva învăţământului de tip incluziv, părinţii au dreptul să-şi exprime propria viziune asupra modului de funcţionare a şcolii şi să participe concret la influenţarea actului managerial din şcoală. De asemenea, familiile copiilor cu cerinţe educative speciale au obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare ale copiilor şi să dea dovadă de răbdare şi înţelegere faţă de schimbările mai lente sau mai rapide din viaţa copiilor lor.
Pentru o mai eficientă susţinere a şcolii incluzive din partea familiilor , membrii acestora trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
-să participe activ la toate activităţile şcolii şi să se implice în promovarea practicilor de integrare şcolară a copiilor cu cerinţe speciale la toate nivelurile vieţii sociale.
-să fie modele de acţiune şi de comportament în acceptarea şi susţinerea integrării persoanelor cu cerinţe speciale din comunităţile lor.
-să sprijine profesorii în alegerea unor strategii realiste cu privire la evoluţia şi formarea copiilor în şcoală şi în afara ei .
-să fie parteneri sinceri de dialog şi să accepte fără rezerve colaborarea cu echipa de specialişti care se ocupă de educarea şi recuperarea copiilor lor, urmărind împreună progresul înregistrat de copil în diverse situaţii de viaţă.
-să colaboreze cu alţi părinţii în grupurile de suport ale părinţilor şi să împărtăşească şi altora experienţele personale cu propriii copii la activităţile desfăşurate în mijlocul familiei.
-să fie convinşi de avantajele oferite de şcoala incluzivă copiilor cu cerinţe speciale şi să accepte fără resentimente, eventualele limite impuse de gradul şi complexitatea deficienţelor acestora .
Şcolile tind să perceapă elevii care se confruntă cu aceste bariere ca fiind slab motivaţi , supuşi presiunii negative a părinţilor sau a grupului, ca având o frecvenţă redusă la şcoală, manifestând probleme comportamentale şi de control. Din aceste răspunsuri este clar că şcolile întâlnesc cele mai mari dificultăţi atunci când se confruntă cu bariere pe care le consideră externe şi cu mult în afara controlului şcolii –condiţiile de acasă şi din familia elevului care afectează abilitatea acestuia de a fi complet receptiv la oportunităţile educaţionale care i se oferă.Este necesar să se realizeze aici un echilibru, deoarece şcolile şi profesorii nu pot să rezolve toate problemele sociale pe care le întâlnesc. Cadrele didactice însă, trebuie să combine o concentrare pe responsabilităţile lor profesionale distincte cu dezvoltarea continuă a unui climat tolerant şi cald care ţine seama de nevoile, problemele şi istoria de viaţă a tuturor elevilor.
Printr-o comunicarea bilaterală, părinţii creează un parteneriat strâns în sprijinul copiilor, se formează comunitatea şi cultura şcolii, cadru în care aceştia se simt ca ,,membrii unei familii”. Părinţii răspund la această cultură prin participarea la educaţia copiilor, in moduri în care ei înşişi niciodată nu le-au cunoscut.
Factorii care influenţează părinţii în privinţa implicării lor în educaţia copiilor, includ:
-nivelul educaţional al părinţilor;
- grupurile din care ei fac parte;
- atitudinea conducerii şcolii;
- influenţele culturale;
- problemele familiei în îngrijirea copilului.
Printr-o comunicare eficientă cu familia, aceasta ajunge să conştientizeze rolul în educaţie, rolul în integrarea cu succes a copilului său. Familia trebuie să exercite o influenţă pozitivă asupra copilului, rolul său fiind foarte important în dezvoltarea acestuia din punct de vedere fizic, intelectual şi moral, deoarece este mediul normal în care personalitatea unui copil, cu sau fără deficienţe, se dezvoltă armonios sub toate aspectele.
Succesul este asigurat de comunicarea dintre familie şi şcoală. Copiii au rezultate bune la şcoală, se integrează, dacă familiile se interesează îndeaproape de educaţia lor. Părinţii sunt cei care cunosc cel mai bine copilul şi sunt o importantă sursă de sfaturi pentru profesori.
Toate cadrele didactice trebuie să creeze un mediu primitor pentru implicarea familiei în recuperarea, adaptarea şi integrarea propriului copil prin:
-solicitarea tuturor familiilor cu copii care prezintă cerinţe educaţionale speciale să participe la aplicarea programului educaţional şi terapeutic;
-recunoaşterea cerinţelor şi drepturilor familiilor de a alege dacă, în ce măsură, cum şi când pot participa la cât mai multe activităţi terapeutice, pentru continuarea lor acasă;
-includerea familiilor, în mod consecvent, în schimbul de informaţii despre copil;
-identificarea resurselor din cadrul programului educaţional şi recuperator-terapeutic prin care se pot sprijini activităţile părinţilor;
-anunţarea familiei în legătură cu activităţile propuse în programul recuperator-terapeutic şi completarea lui la solicitările părinţilor;
-informarea familiilor despre schimbările survenite în cadrul acestui program;
-acceptarea feed-backului primit de la familie ca informaţii utile în ameliorarea programelor destinate educării şi recuperării elevilor cu CES.
Parteneriatele şcoală – familie vin în sprijinul îmbogăţirii comunicării dintre părinţi şi profesori. În cadrul parteneriatelor se clădesc relaţii între indivizi, caracterizate de responsabilităţi şi cooperări reciproce. Nu-şi mai au locul idei, din partea profesorilor, de genul: ,,dacă familia ne sprijină şi noi ne vom putea face datoria” sau din partea familiilor: ,,noi am crescut acest copil, este treaba voastră să-l educaţi”.
Realizarea parteneriatelor funcţionale presupune un sistem de activităţi cuprinse într-un plan pe termen scurt şi mediu, cu obiective şi responsabilităţi clare.
Ca şi obiective operaţionale pentru un parteneriat şcoală-familie se pot enumera:
– implicarea conştientă a elevilor, părinţilor şi membrilor comunităţii în activităţile propuse potrivit capacităţilor psiho-fiziologice şi aptitudinilor lor;
– identificarea şi înlăturarea barierelor de comunicare între cei doi parteneri;
– combaterea eşecului, a abandonului şcolar;
– îmbogăţirea bazei materiale a şcolii;
– consilierea elevilor şi a părinţilor frecvent şi eficient;
– îmbunătăţirea relaţiilor între şcoală şi părinţi, profesori şi elevi, părinţi-părinţi;
– înlăturarea prejudecăţilor şi discriminărilor elevilor în funcţie de mediul din care provin sau de statutul părinţilor;
– identificarea caracteristicilor individuale ale fiecărui elev
– dezvoltarea încrederii în sine şi în reuşita acţiunii.
Un parteneriat între cadrele didactice şi familie este posibil numai dacă fiecare dintre cei implicaţi înţelege rolul pe care îl joacă în viaţa copilului. Părinţii au nevoie de educaţie pentru a şti cum să-şi crească copiii, în mod corect. Prezenţa părinţilor şi profesorilor împreună în activităţi de dezvoltare şi participare comunitară, influenţează pozitiv rolul lor în educaţia incluzivă.Dacă părinţii şi cadrele didactice lucrează împreună, vor sprijini dezvoltarea copilului, iar cerinţele sale pot fi îndeplinite într-o măsură mai mare.Un parteneriat între familie şi şcoală nu se poate construi foarte repede, ci implică etape bine planificate. Această planificare a activităţilor duce la stabilirea unei relaţii de încredere şi cooperare activă cu cadrele didactice şi alţi profesionişti, familia fiind unul dintre factorii, a căror contribuţie este foarte importantă în procesul de integrare şcolară a copiilor.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 33 evenimente

«IANUARIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Toate evenimentele

Fotografia zilei


POVESTEA FRUNZEI

Propus de: liaflorina

Sondajul zilei

Ce părere aveţi despre eficienţa programului Şcoala după şcoală? L-aţi adopta în şcoala dvs?

114 voturi | 1 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: 8101961 Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Pentru cadrele didactice din preuniversitar: Abonaţi-vă la Premium și puteţi avea mai multe puncte la dosarul personal!