ORIZONTUL GEOGRAFIC LOCAL

ORIZONTUL GEOGRAFIC LOCAL
Prof. înv. primar: DONE – ANGHEL MONICA
Şcoala Gimnazială Teasc, jud. Dolj



Utilizarea orizontului local în procesul instructiv-educativ se
aflǎ în deplinǎ concordanţǎ cu principiul enunţat încǎ din
1931 de G.Vâslan, care spunea cǎ:,, învǎţǎtura geografiei
trebuie fǎcutǎ în mod firesc , pornindu-se de la cunoscut şi
apropiat , la necunoscut şi îndepǎrtat… Geografia ţǎrii
trebuie sǎ înceapǎ cu geografia locului natal, ale cǎrui
elemente, proaspete, pline de imagini şi de simţire, existǎ în
sufletul fiecǎrui copil şi trebuie numai scoase la luminǎ,
valorificate şi rânduite”.
Orizontul local cuprinde o suprafaţǎ convenţionalǎ sau
unitatea teritorialǎ din preajma unei localitǎţi rurale sau
urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbinǎ cu
componentele social-economice, respectiv omul şi activitatea sa.
Orizontul local constituie ,,laboratorul geografic” cel
mai fidel unde elevii intrǎ în contact cu lumea realǎ a
obiectelor şi fenomenelor, le intuiesc la ,,faţa locului”,
însuşindu-şi fondul corect de reprezentǎri şi noţiuni
specifice despre lumea înconjurǎtoare. Fiecare om este legat de
vatra naturală, de locurile, oamenii, limba, obiceiurile de acasǎ
pe care le poartǎ în inima sa ca pe un tezaur scump pe toate
drumurile vieţii. Este locul primelor jocuri, al descifrǎrii
tainelor literelor, al primelor izbânzi şi bucurii.
Necesitatea cunoaşterii orizontului local porneşte din
cunoaşterea directă a elementelor geografice, a istoriei locale, a
muncii oamenilor în transformarea mediului ambiant în care
trǎiesc şi îşi desfǎşoarǎ activitatea.
Activitǎţile de bazǎ care se se pot desfǎşura în
orizontul local constau, în principal, în aplicaţii variate şi
în excursii de scurtǎ duratǎ, vizite diferite, drumeţii, etc.,
conţinutul lor constând în studiul geografic al împrejurimilor
imediate şi apropiate şcolii (strǎzile, cartierul, oraşul, satul
şi comuna din apropiere), ajungând treptat la cunoaşterea
judeţului cu particularitǎţile lui fizico-economice. Astfel,
pornind de la apropiat, de la obiecte şi fenomene ce se aflǎ zi de
zi sub ochii elevilor, vǎzute şi cunoscute de ei, dar neexplicate
pânǎ acum în mod ştiinţific, în întregul ansamblu al
fenomenelor ce au loc în naturǎ, aici, în orizontul local, avem
posibilitatea de a forma cele mai diferite reprezentǎri şi
noţiunile geografice, mai ales la clasele mici, acest laborator
natural oferindu-ne tot ce este necesar pentru a demonstra şi
exemplifica desfǎşurarea unor fenomene geografice naturale,
manifestarea şi rezultatele acţiunii lor asupra învelişurilor
geografice, ca şi a diferitelor fenomene social-economice, specific
zonei respective.
Drumeţiile, cǎlǎtoriile fǎcute pe jos pe distanţe scurte sunt
întâmpinate de copii cu nerǎbdare şi bucurie. Drumeţia bine
organizatǎ poate sǎ devinǎ o adevǎratǎ sintezǎ de lecţii
raportatǎ la multitudinea domeniilor cunoaşterii. Importanţa
drumeţiei constǎ în aceea cǎ învǎţǎtorul dirijeazǎ
observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului
înconjurǎtor, fǎcându-i sǎ urmǎreascǎ cu interes poziţia,
evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora, legǎturile
cauzale dintre ele. Astfel, aici, ,,la faţa locului”, elevul
îndrumat de învǎţǎtor va trece treptat de la intuiţia
empiricǎ a lumii înconjurǎtoare pe care o vede de la naştere la
cea ştiinţificǎ pe care o observǎ cǎ are o anumitǎ dezvoltare
şi ordine în naturǎ şi societate.
Desfǎşurarea activitǎţilor cu elevii în orizontul
local accesibilizeazǎ trecerea de la gândirea concretǎ la cea
abstractǎ şi invers, constituind locul cel mai eficient pentru
exemplificare şi experimentare, pentru înţelegerea cauzalitǎţii
fenomenelor şi evoluţia lor în timp.
Se realizeazǎ stǎri afective, trǎiri emoţionale,
sentimente de ataşament al copiilor faţǎ de locurile natale.
Marele geograf George Vîlsan afirmǎ despre orizontul local:
,,orizontul local este cea dintâi patrie a copilului…”
Teritoriul localitǎţii Teasc este alcǎtuit din lunca
şi terasele Jiului. În orizontul local, în cadrul activitǎţilor
organizate, elevii trebuie sǎ realizeze, dupǎ parcurgerea
manualului de geografie urmǎtoarele performanţe :
- Sǎ poatǎ defini orizontul, linia orizontului şi
caracteristicile acestora (în funcţie de înǎlţime,
vizibilitate);
- Sǎ-şi însuşeascǎ tehnica de stabilire a punctelor cardinale
cu ajutorul a cel puţin douǎ mijloace (poziţia Soarelui, muşchii
de pe scoarţa copacilor, busola);
- Sǎ precizeze şi sǎ recunoascǎ principalele forme de relief şi
trǎsǎturile lor caracteristice (legate de înǎlţime, forma
pantelor, vegetaţie, bogǎţii, etc.);
- Sǎ poatǎ preciza principalele tipuri de ape şi modul de
utilizare a acestora ;
- Sǎ-şi însuşeascǎ şi sǎ recunoascǎ cel puţin 12 semne
convenţionale (clǎdiri, strǎzi, poduri, cale feratǎ, şosea,
izvor, lac, etc.);
- Sǎ-şi formeze deprinderi pentru reprezentarea graficǎ a
elementelor geografice însuşite, utilizarea unei scǎri de
proporţie şi orientarea unui plan sau schiţe geografice;
- Sǎ redea principalele elemente geografice din orizontul local şi
din judeţul natal şi denumirea acestora ;
- Sǎ ştie cum se prezintǎ elementele geografice şi ce
particularitǎţi prezintǎ acestea în cadrul judeţului Dolj.
Începând cu primele reprezentǎri şi noţiuni
geografice cuprinse în capitolul ,,Noţiuni de orientare”
(orizontul, linia orizontului, punctele cardinale, mijloace de
orientare în spaţiu) se impune deplasarea cu elevii în orizontul
local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea, conţinutul
corect, concret şi durabil al noţiunilor respective. Se vor face
observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţǎ
trǎsǎturile comune, dar şi cele diferite care definesc elementele
geografice. De exemplu: pentru formarea noţiunii de orizont,
observaţiile vor urmǎri linia orizontului atât într-un loc jos
cu vizibilitate limitatǎ, cât şi într-un loc mai înalt cu
deschidere largǎ (movilǎ, deal, sau chiar un câmp deschis) pentru
ca prin exerciţiu comparativ sǎ defineascǎ noţiunea de orizont
în mod corect şi convingǎtor. Elevii vor sesiza cu uşurinţǎ
cǎ limita orizontului este restrânsǎ când o vǎd dintr-o zonǎ
joasǎ şi se lǎrgeşte considerabil când vizibilitatea este mai
mare dintr-un spaţiu deschis sau pe un loc ridicat.
Aplicaţiile practice pot viza formele de relief,
elemente ale vremii şi climei, ape, plante şi animale, aşezǎrile
omeneşti şi ocupaţiile locuitorilor, studiu ecologic al mediului
înconjurǎtor etc.
De asemenea, cunoştinţele dobândite în mod direct, nemijlocit
întǎresc convingerile morale ale elevilor, aceştia înţelegând
obligaţiile de respect, dragoste şi protecţie faţǎ de mediul
natural, faţǎ de aceia care asigurǎ înfrumuseţarea lui. Îi
incitǎ la participare pentru menţinerea calitǎţii vieţii
mediului înconjurǎtor , îi fac sǎ devinǎ conştienţi de
viitor, de faptul cǎ viaţa generaţiilor viitoare depinde în mare
mǎsurǎ de obţiunile acestora. Se realizeazǎ deci şi o educaţie
ecologicǎ, componentǎ importantǎ a ,,noilor generaţii”.

Bibliografie:
****Revista de geografie pentru învăţători, Nr.1/ iunie 2008,
Editura Alma, Craiova, 2008
Tomescu V., Popa F., Stan L.,- Metodica predării geografiei şi
ştiinţelor naturii, Editura ,,Gheorghe Alexandru”, Craiova,
1999;
Velcea V., Geografia orizontului local, Revista Terra, nr. 4
,Bucureşti, 1980