OPTIMIZAREA PRACTICII PEDAGOGICE DIN PERSPECTIVA PROFESORULUI MENTOR

OPTIMIZAREA PRACTICII PEDAGOGICE DIN PERSPECTIVA PROFESORULUI MENTOR
PROF.TRĂISTARU MARIA
Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel
JUD.ARGEŞ
Fiecare dintre noi am avut la un moment dat în viață un mentor, un model pe care l-am admirat și am încercat să îl imităm un proverb chiar spune că „imitația este cea mai sinceră formă de admiraţie”. În opinia mea cred că există două sisteme: unul format dintr-un discipol şi mai mulți mentori versus un sistem în care eu sunt propriul meu mentor. Cred că este important să ne asumăm responsabilitatea propriului nostru mentorat dar în acelaşi timp trebuie să căutăm modele care să ne inspire. Un mentor te poate ghida in cariera, sau poate avea aptitudini pe care tu le admiri si ai dori sa ti le perfectionezi. Un mentor iti poate dezvalui secrete profesionale sau impartasi valoriconstruieşte şi menţine o relaţie pozitivă, constructivă cu studentul;
• ajută debutantul să se acomodeze la atmosfera de lucru a şcolii;
• comunică în permanenţă cu studentul/debutantul;
• încurajează activitatea studentului/debutantului
• oferă suport ,indrumare,modele;
• propune situaţii provocatoare si îi furnizează acestuia ocazii să-şi exerseze abilităţile;
• acordă feed-back direct, util, constructiv;
Oamenii au nevoie de ajutor în munca de zi cu zi şi în dezvoltarea lor personală şi profesională. Nici o şcoală, oricât de bună ar fi ea, nu poate oferi pregătirea pentru întreaga viaţă şi pentru a fi bun sau cel mai bun la locul de muncă.
Mentoratul implică o relaţie între oameni de specialitate, unul fiind Profesor stagiar/student iar celălalt un profesor experimentat.. Mentorul organizeazã lecţii demonstrative şi ore de predare pentru studenţii practicanţi, încadrând practica pedagogicã a acestora în sistemul concret de desfãşurare a procesului de învãţãmânt şi totodatã le oferã acestora posibilitatea de a-şi însuşi tehnici, metode şi procedee didactice cât mai variate. El are rolul de a-i proprii sau a altor persoane şi trebuie sã stabileascã scopuri realiste ale activitãţii didactice a studenţilor, care sã conducã la îmbunãtãţirea calitativã a acesteia. Mentorul oferã studenţilor practicanţi un feed-back rapid şi eficient pentru dezvoltarea lor profesionalã. Mentorul are responsabilitatea întocmirii fişelor de evaluare şi a acordãrii unei note pentru activitatea didacticã a studenţilor practicanţi. Mentorul atrage studenţii practicanţi şi în activitãţile din afara clasei (serbãri sau spectacole şcolare, cercuri pedagogice, şedinţe şi consultaţii cu pãrinţii). Mentorul are responsabilitatea de a colabora cu metodistul din facultate, acesta din urmã oferindu-i sprijin complementar. Totodatã, mentorul ajutã şi colaboreazã cu ceilalţi profesori mentori din catedrã, în activitatea pe care aceştia o desfãşoarã cu studenţii practicanţi . Profesorul-mentor prezintă studenţilor orarul său, indică clasele la care predă, orarul, activităţile complementare pe care le desfăşoară: consultaţii, şedinţe de cerc, şedinţe de pregătire a elevilor pentru olimpiade şi concursuri şcolare, lecţii în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii, şedinţe la centrul de excelenţă.
Scopul practicii pedagogice constă în formarea capacităţii studenţilor de a opera cu informaţiile de la disciplinele de specialitate şi din domeniul ştiinţelor educaţiei; orientarea studenţilor în utilizarea planurilor cadru, programelor şi manualelor şcolare; dezvoltarea la studenţi a abilităţilor de utilizare a materialelor de specialitate; iniţierea studenţilor în tehnica activităţii de laborator sau cabinet; dobândirea de către studenţi a unor deprinderi ale profesiei de cadru didactic. Formarea competenţelor psihopedagogice, stăpânirea tehnologiei şi metodologiei didactice, în aşa fel încât comportamentul didactic al profesorului să fie un factor de performanţe ridicate pentru elevi, face parte din pregătirea psihopedagogică iniţială şi se realizează prin intermediul practicii pedagogice, ca teren de aplicare a cunoaşterii de specialitate, precum şi a cunoaşterii psihopedagogice. Bineînţeles că practica pedagogică a studenţilor nu poate fi redusă la pregătirea, susţinerea şi analiza unor lecţii. Ea trebuie să fie prilej şi cadru pentru aplicarea tuturor cunoştinţelor teoretice însuşite în cadrul disciplinelor psihopedagogice.

BIBLIOGRAFIE
1. L. Ciascai, R. E. Secară, Ghid de practică pedagogică. Un model pentru portofoliul studentului, Editura Universităţii din Oradea, 2001
2. A.Cosmovici, L. Iacob, Psihopedagogie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999 . C. Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998