Jocuri educaţionale

Dale
Forme geometrice în plan
Matematica Clasa a VI-a

Una din trei
Apele curgătoare şi vegetaţia României
Geografie Clasa a IV-a

Duel geometrie
Liniile importante în triunghi
Matematica Clasa a VI-a

NOȚIUNI TEORETICE DESPRE DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI

Învăţământ primar | Toate disciplinele

Propus de: dmariapetre | 10.11.2019 20:40 | 741 vizualizări

Cunoașterea personalității copilului este un instrument
important pentru profesor.

NOȚIUNI TEORETICE DESPRE DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI

De-a lungul timpului, mari pedagogi au menționat în lucrări de
specialitate că problema cunoașterii individualității copiilor
este una esențială. Jan Amos Comenius afirma în lucrarea sa Magna
Carta că această preocupare pentru cunoașterea copilului, a
nivelului său de dezvoltare, a cunoașterii și valorificării unor
înclinații, predispoziții față de anumite domenii de
învățare are o mare influență asupra rezultatelor școlare ale
elevilor. De asemenea, el recomanda ca în procesul de predare și
învățare să fie respectate particularitățile de vârstă ale
copilului.
Drumul parcurs de către profesor în cunoașterea elevilor începe
cu clarificarea câtorva aspecte legate de personalitatea acestora.
Așa cum odată cu vârsta copilul suferă transformări importante
în ceea ce privește dezvoltarea sa fizică, tot așa și
organizarea psihică a acestuia este într-o continuă evoluție.
Chiar dacă la naștere copilul posedă anumite însușiri biologice
ereditare, el nu este o personalitate, ci va deveni de-a lungul
vieții sale în urma interacțiunii cu mediul înconjurător.
Începând din primele etape de dezvoltare a copilului,
personalitatea se formează ca un sistem bio-psiho-socio-cultural ce
se definește permanent în condiții specifice de existență și
de activitate în societate. Personalitatea este alcătuită dintr-o
multitudine de elemente aflate într-o continuă corelare,
însușiri definitorii pentru om ce îi asigură adaptarea la mediul
înconjurator prin comportamentele sale pentru a-i asigura
creșterea și dezvoltarea personală. În psihologia
tradițională, personalitatea are trei componente și anume:
temperament, aptitudini și caracter. Psihologia contemporană
numește cinci laturi ale personalității, adăgând la cele
cunoscute inteligența și creativitatea. Îmbinarea acestora
determină formarea de structuri unice și distincte de
personalitate. Cunoașterea structurii și laturilor definitorii ale
personalității copilului este un instrument important pentru
profesor cu ajutorul căruia poate să aleagă și să foloseasca
în activitatea sa în mod personalizat cele mai bune mijloace,
metode și procedee didactice.
Temperamentul reprezintă latura expresivă a personalității.
Acesta este înnăscut și evoluează în paralel cu întregul
organism. Au fost identificate mai multe tipologii temperamentale,
fiecare dintre acestea fiind alcătuite dintr-o serie de
caracteristici comune unui număr mare de oameni. Totuși, nu
există temperamente pure, temperamentul real fiind rezultat din
combinarea mai multor tipuri, dintre care unele sunt mai pregnante.
Pentru a realiza portretul temperamental al unui om și
caracterizarea acestuia se au în vedere o serie de criterii, dintre
care cele mai importante sunt: rezistența la efort și capacitatea
de recuperare după acesta, viteza de reacție în anumite
situații, capacitatea de a rezista la încercări ale vieții,
răbdare, autocontrol, ritmul vorbirii, modul de adaptare la
activități noi. Astfel, se pot creiona cele patru tipuri
fundamentale de temperament: colericul, sangvinicul, flegmaticul și
melancolicul.
Cunoașterea temperamentului are o importanță deosebită deoarece
cu ajutorul trăsăturilor moral – volitive de caracter putem
influența anumite trăsături temperamentale. Acesta nu poate fi
schimbat, însă se poate învăța dezvoltarea unei capacități de
autocontrol a unor comportamente.
O altă latură a personalității ce trebuie luată în calcul în
procesul de cunoaștere a copilului este dată de prezența
aptitudinilor. Se poate sublinia faptul că nu orice însușire
psihică reprezintă o aptitudine, ci numai aceea care influențeaza
în mod pozitiv desfășurarea unei activități cu rezultate
deosebite. Aptitudinile, din punctul de vedere al psihologiei
moderne, se dezvoltă prin interacțiunea factorilor de mediu cu
cei ereditari. Dezvoltarea acestora se poate realiza independent sau
în mod sistematizat într-o activitate dirijată, un rol important
revenind aici atât școlii, cât și familiei.
Caracterul poate fi descris ca un ansamblu de trăsături ce
definesc modul de a fi, atitudinile, comportamentul unei persoane.
Se regăsește în modul în care relaționează individul cu
ceilalți oameni. Caracterul se dobândește pe parcursul vieții
și se poate schimba sub influența factorilor de mediu și a celor
socio-culturali. Formarea caracterului începe încă de la naștere
în procesul învățării sociale în care sunt transmise copilului
reguli și norme specifice familiei și societății din care face
parte. În structura caracterului se regăsesc disciplina, ambiția,
bunătatea, toleranța, minciuna, încăpățânarea, colegialitatea
numite trăsături caracteriale sau atitudini-valori. Acestea
alcătuiesc profilul psiho-moral al personalității.
Raportându-ne la viața micului școlar, putem spune că fiecare
copil este caracterizat de anumite atitudini față de școală,
muncă, față de propria persoană. În procesul educativ, este de
dorit ca în toate activitățile desfășurate cu elevii să se
urmărească dezvoltarea trăsăturilor pozitive, prin utilizarea de
metode specifice pentru fiecare copil în parte.
Referitor la inteligenţă, au fost formulate numeroase definiţii
şi teorii.
Una dintre teoriile importante, teoria genetică a fost formulată
de Jean Piaget. Psihologul elvețian consideră că inteligenţa
este o adaptare a organismului la mediu în urma căreia se
formează o conduită inteligentă prin parcurgerea treptată a
patru stadii corespunzătoare unor perioade de vârstă.
Howard Gardner a elaborat teoria inteligenţelor multiple, potrivit
căreia există şapte tipuri de inteligenţă: lingvistică,
muzicală, logico-matematică, spaţială, kinestezică,
intrapersonală şi interpersonală. Cu ajutorul acesteia se pot
adapta opţiunile educative specifice fiecărui elev, urmărind
dezvoltarea acestuia într-un anumit domeniu. La nivel de individ,
aceste tipuri de inteligență apar în diferite combinații.
Deoarece, fiecare copil are un profil de inteligență diferit,
școala ar trebui să ofere situații de învățare în cadrul
cărora să fie utilizat la maxim potențialul intelectual al
acestuia.
A cincea latură a personalităţii este reprezentată de
creativitate. Deşi mult timp s-a considerat că ereditatea joacă
un rol important în manifestarea creativităţii, ultimele
cercetări din domeniu au reliefat faptul că aceasta există la
fiecare individ în stare latentă şi poate fi dezvăluită şi
antrenată prin diferite metode şi procedee de învăţare
specifice în care se permite deschiderea către alternative noi,
exprimarea opiniilor şi formularea de întrebări.
Pentru a avea o activitate cu eficiență sporită, educatorul
trebuie să urmărească aptitudinile și caracteristicile generale
de personalitate ale elevilor, astfel încât să găsească
posibilități de afirmare pentru fiecare.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Comentaţi

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 22 evenimente

«DECEMBRIE 2019»
LuMaMiJoViSaDu
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Toate evenimentele

Fotografia zilei


Salvati planeta Pamant !

Propus de: Ela123

Sondajul zilei

Părinții se plâng că elevii au prea multe materii și ore. Conform noului plan-cadru, elevii claselor a VII-a și a VIII-a au 31-34 ore pe săptămână. Elevilor le-au fost introduse materii noi dar, și unele discipline din vechiul plan-cadru sunt considerate inutile de către părinți. Ce discipline, în opinia dumneavoastră, ar trebui eliminate?

1028 voturi | 44 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: teoiordachioaie Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

A fost imbunatatit modul de vizualizare a documentelor. Acum puteti sa le vizualizati, apoi le descarcati