Necesitatea IAC (învățării asistate de calculator) în educația modernă și implicarea activă a elevilor în e-Learning

Necesitatea IAC (învățării asistate de calculator) în educația modernă și implicarea activă a elevilor în e-Learning
Un faimos dicton din fabulele lui Esop avertizează să avem grijă ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se îndeplinească. Într-adevăr, ni se întâmplă des să nu luăm în considerare implicațiile dorințelor îndeplinite și realitatea experienței ne vindecă de multe ori de aspirații idealiste.În urmă cu ceva timp, râvneam și eu să pot măcar încerca telemunca iar în timp ce îi invidiam pe cei care au această opțiune mă gândeam la școala viitorului, unde acest vis putea deveni realitate.
Nu mică mi-a fost mirarea când, în martie, m-am trezit, ca mulți alții, la școala de acasă. Mai mult entuziasmată decât neliniștită de această nouă situație, am decis să rezonez cu gândurile lui Whitman care și-a încurajat semenii să încerce orice, atâta timp cât acest lucru aduce bucurie și satisfacție. Da, orarul mai flexibil (atât de flexibil încât mă trezeam în fața laptopului seara târziu chiar dacă m-am așezat în fața monitorului încă de la primele ore ale dimineții), economisirea timpului petrecut cu deplasările la și de la școală (o falsă senzație că am timp berechet), confortul propriei case (care a devenit cancelarie, secretariat, sală de clasă și laborator deopotrivă) și nevoia folosirii exclusive a tehnologiei digitale (sau trezirea la realitate că aceasta avansează mult prea repede ca profesorul de rând să fie la curent cu toate noutățile) m-au făcut să-mi revizuiesc visurile ca să nu risc îndeplinirea lor mult prea repede.
Dacă educatorul, pus într-o situație total neașteptată, este cuprins de o senzație de neliniște, pe cealaltă parte a baricadei, acolo unde telelucrul se face de către cel educat, reacțiile pot diferi semnificativ. Organizația Salvați Copii din România a realizat un sondaj de opinie privind utilizarea internetului de către copii, referitoare la perioada aprilie-septembrie 2018, pe un eșantion de 1156 subiecți, cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani. În afară de niște fenomene îngrijorătoare legate de securitatea cibernetică, s-a dovedit veridicitatea unor fenomene de care societatea este conștientă și care se leagă foarte strâns și de atitudinea elevilor față de școala online.
Concluziile studiului au scos la iveală faptul că într-o zi liberă obișnuită (de weekend sau vacanță) 33.1 % dintre adolescenții intervievați petrec 3-4 ore pe internet iar 23.4% au mărturisit că au nevoie de 6 ore într-o astfel de zi pentru activități în acest mediu. Copii au fost încurajați să mărturisească și ce fac când folosesc internetul iar rezultatele sunt promițătoare pentru specialiștii care cred în mutarea, măcar parțială, a actului educațional în mediul online, deoarece 69.4% dintre subiecți au mărturisit că folosesc acest mediu în vederea obținerii informațiilor necesare pentru școală. De ce aleg copiii și adolescenții să învețe lucruri folosind internetul? Autorii sondajului au considerat să ofere variante de răspuns din care 69.8% din subiecți au ales-o pe aceea care afirmă că este mai ușoară folosirea materialelor video, audio și interactive pentru a învăța ceva. În ceea ce privește legătura dintre elevi și profesori și în afara orelor de curs, cei întrebați au afirmat în proporție de 30.4% că sunt în contact cu profesorii online, 41% din aceștia folosind grupul clasei în vederea realizării comunicării cu dascălii lor în mediul virtual, în timp ce la rețelele sociale apelează 26.3%, pe când comunicarea prin email este utilizată de către 10.7%.
Datele prezentate sunt accesibile pe pagina oficială a organizației (www.salvaticopiii.ro) și nu fac decât să dovedească nevoia populației școlare pentru folosirea mai accentuată a mediului online în procesul de predare-învățare-evaluare în școala modernă, indiferent de situațiile de criză mondială de orice natură sau de normalitate ori nouă normalitate.
Totodată, în lumina rolului esențial al competențelor digitale din cadrul celor opt competențe cheie în educație, cuprinse în recomandările Parlamentului European pentru absolvenții statelor membre, predarea facilitată de tehnologie (TET) trebuie să devină din ce în ce mai mult un deziderat al dezvoltării profesionale, în funcție și de măsura în care o posedăm și cum putem să o dezvoltăm. În calitatea sa de competență transversală, competența digitală contribuie și la o mai bună stăpânire a altor competențe-cheie, cum ar fi competențele lingvistice, de comunicare sau cele esențiale în matematică și științe.
Pe baza datelor publicate recent (11 iunie) de EUROSTAT, 80%, adică patru din cinci tineri cu vârsta cuprinsă între 16-24 de ani din UE aveau competențe digitale de bază sau peste nivelul de bază în 2019. Acelaș lucru însă nu se referă și la tinerii din România, care se situează pe ultimul loc în Europa la acest capitol, deoarece doar 56% dintre tinerii din România se încadrează în categoria utilizatorilor cu competențe esențiale. În prisma acestor informații și cu riscul precizării a ceea ce este oricum evident, cele conturate de Eurostat și Salvați Copiii trebuie să constituie motive în plus pentru acceptarea faptului că e-learning-ul (procesul de învățare prin mjloace electronice) sau cel puțin instruirea mixtă (blended learning, combinarea metodelor tradiționale de instruire la clasă cu soluții de e-learning) trebuie să devină drumul de urmat pentru actualele dar și noile generații de elevi și profesori. Dacă mai aruncăm o privire asupra rezultatelor studiilor despre care am pomenit mai înainte, nu putem să nu remarcăm faptul că puțin peste jumătate din nativii digitali din România, care au acces la tehnologie și la mediul virtual, petrec ore bune (cel puțin 3-4) online pe zi și fac asta, în proporție de două treimi, pentru accesarea unor informații necesare pentru școală sau dezvoltarea personală.
Omniprezența tehnologiilor digitale în viața acestor nativi face ca instruirea asistată de calculator și tehnologia digitală să aibă caracter obligatoriu în loc să aibă roul unui avangardism în educație.
Devine din ce în ce mai evident și că mintea noilor generații funcționează diferit din cauza interacțiunii cu lumea digitală.
Ei efectuează mai multe activități în același timp (multitasking) și procesează informația mai rapid însă preferă un efort cognitiv în general mai redus. Profilul elevului din zilele noastre este completat de dorința învățării prin interacțiune și a unui control mai pronunțat asupra dezvoltării personale și a procesului de învățare. Se mai poate adăuga, fără pretenția unei redioscopii complete, preferința diversității și a noutății, o autonomie mai pronunțată în comparație cu generațiile anterioare, adaptabilitatea, aprecierea mijloacelor online de comunicare socială față de cultura lecturii textului tipărit și lista mai poate continua.
Învățarea online are o serie de avantaje care vin în întâmpinarea nevoilor de învățare manifestate de nativii digitali. În primul rând informația este distribuită rapid și este accesibilă prin accesare simplă de oriunde și oricând, fără să fie nevoie ca elevii să se armonizeze pentru a fi prezenți fizic cu toții în acelaș timp și loc. Conținuturile care se pot edita, corecta, adapta și în general schimba în funcție de nevoi, posibilitatea interacționării în grupuri și, adesea, un feed-back imediat, nu numai de la elevi dar și de la profesor, constituie numai o parte din multiplele beneficii de care participanții la instruirea asigurată de NTIC (noile tehnologii de informare și comunicare) pot beneficia, fără să mai amintim și de un nivel mai redus de stres sau controlul asupra procesului propriu de asimilare.Bineînțeles, aceste privilegii depind și de tipul interacțiunii stabilite de literatura de specialitate: sincronă, care presupune un control aproape total al lecției de către profesor (de exemplu videoconferință) sau asincronă, cu implicarea studiului personal (de exemplu completarea unor sarcini sau finalizare de proiecte care se încarcă pe platforme gen google classroom).
Într-o lume în care uzura informației este din ce în ce mai rapidă, atitudinea față de învățare trebuie să fie una activă. Condiția esențială pentru formarea unei astfel de atitudini este motivația sau, altfel spus, determinarea orientată sau dirijată spre punerea în mișcare a comportamentului uman, mobilul care duce la eforturi pentru atingerea unui scop, în cazul de față: asimilarea de cunoștințe și formarea de priceperi și deprinderi, este concluzia psihologilor.
La fel de adevărat este și faptul că dacă rezultatele învățării sunt pozitive, motivația se va menține sau se va intensifica și mai mult.
Dar cum putem dinamiza motivația într-un mediu în care elevul este deja familiar cu explozia informației și adaptarea continuă la noile tehnologii?
După părerea mea, cel mai important este să ne implicăm elevii cât mai mult pentru a le păstra nivelul de interes. Specialiștii sunt convinși că implicarea autentică înseamnă urmărirea aspectului comportamental, emoțional și cognitiv al angajării elevilor. Asta înseamnă că elevul trebuie să dea dovadă de o purtare corespunzătoare în timpul activităților de învățare în așa fel încât dinamica grupului din care face parte să fie una pozitivă sau productivă, se recomandă ca el să aprecieze activitățile la care este invitat să participe și să o facă cu plăcere iar efortul lui în a însuși cunoștințe să poată fi remarcat.
Multe dintre aplicațiile la îndemâna profesorului necesită un grad ridicat de implicare din partea elevului, dar un exemplu demn de amintit, în opinia mea, este Padlet. Cei care încă nu sunt familiari cu aceasta, dar sunt interesați să o încerce exact pentru că sunt în căutare de tot ceea ce însamnă interactiv, vor fi încântați să afle că Padlet se poate folosi ca un canal de discuții printr-un avizier virtual (sau wall) pe care profesorul și elevii pot adăuga documente, fotografii, înregistrări sau hyperlink-uri. Când profesorul nu se află la oră, el poate restricționa editarea padlet-ului, lăsând-ul doar în modul de vizualizare. De exemplu, elevii pot primi o problemă de rezolvat, un material de citit în vederea dezbaterii ulterioare sau un proiect, o temă pentru o prezentare la care trebuie lucrat, urmând ca elevii să încarce rezolvarea sau o poză cu rezolvarea la un moment dat. Comentariile, opiniile elevilor se pot posta și pe viu, în timpul orei. Elevii își pot aprecia colegii sau pot încărca prezentări individuale sau în grup.
Colaboratorii pot fi invitați prin e-mail, cu ajutorul URL-ului dar se poate crea și un cod QR.
Avizierul poate fi protejat cu parolă, este gratuită și colaborativă, așa cum atestă exemplele de activități menționate (https://padlet.com/).
Probabil mai toți profesorii, care au fost puși în situația de a preda online, cunosc aplicația Zoom, care permite apeluri video de grup. Poate sunt mai puțini aceia care au încercat mai multe opțiuni de care dispune aplicația, și anume: folosirea chat-ului, împărtășirea ecranului profesorului, folosirea unei table interactive. Lucrurile devin și mai interesante atunci când atașăm la laptop o tabletă grafică cu un touch pen. Aceasta din urmă este o suprafață de lucru sau o planșă orizontală pe suprafața căruia se utilizează un stilou cu vârf de plastic care înlocuiește mouse-ul în activitățile care implică precizie sau este nevoie de utilizarea unor simboluri speciale din domeniul formulelor matematice, fizice sau semne fonetice și, nu în ultimul rând, scris de mână sau desen. Cu aceste instrumente la dispoziție se pot da explicații online însoțite de notițe, rezumate, diagrame etc. ca și cum am lucra la tabla din sala de clasă. Elevii care au la dispoziție un astfel de mijloc de lucru pot lua notițe mai ușor în timpul orelor online.
Tot pe Zoom este posibilă crearea de camere de chat secundare (breakout rooms) pentru elevii care primesc sarcini care trebuie rezolvate separat. Grupurile se pot forma înainte de începerea sesiunii sau în timpul ei, se poate seta perioada de timp alocat camerelor și perioada de timp până la alăturarea la restul clasei pentru prezentarea rezultatelor.
Chiar și prezentațiile se pot transforma în ceva interactiv prin utilizarea unor extensii, cum ar fi Pear Deck, care se bazează pe prezentații Google Slides. Această extensie permite inserția într-o prezentație a unor diapozitive de diferite tipuri care permit interacțiunea cu profesorul înaintea sau în timpul prezentării. Slidurile apar deja într-o bibliotecă online (slide library), deci tot ce face profesorul este să adauge un slide din șabloanele existente, în funcție de tipul de reacție care se așteaptă de la elevi: formulare ca text (text slide), desen (drawing slide), alegere din variante multiple (multiple choice slide) sau alegerea variantei adevărate de răspuns (true false slide).Elevii intră pe joinpd.com cu ajutorul unui cod, pe care-l află de la profesor în prealabil, și în funcție de modul în care se specifică colaborarea lor, ei pot reacționa la conținutul prezentației iar feedback-ul lor poate fi urmărit pe dashboard sau panoul de control.
Aplicația Showbie excelează la capitolul feedback de la profesor. O caracteristică atractivă, printre multe altele, este că profesorul poate să adauge comentarii orale (pinned voice notes) legate de tema sau exercițiul trimis de câte ori este nevoie, după un clic pe porțiunea de text unde se dorește inserția adnotării orale. Înregistrarea poate fi de un minut de fiecare dată în varianta Showbie Basic.
Acestea sunt doar câteva exemple din multe alte practici care dovedesc eficacitatea școlii online, ca rezultat al adaptării permanente la situații noi în medii noi. Interacționarea în moduri pe care nu le intuiam cu câțiva ani în urmă trebuie văzută ca un avantaj din care putem învăța să învățăm, atât elevii cât și profesorii.
Bibliografie
https://insse.ro/cms/files/eurostat/adse/baze%20de%20date%20eurostat.htm
http://invatareaonline.blogspot.com/2016/04/avantaje-si-dezavantaje-ale-invatarii.html
http://researchandeducation.ro/2019/04/25/autonomie-competenta-si-relationare-in-invatare.html
www.salvaticopiii.ro